21 August 2009, 12:04
De câte ori a fost condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov? De multe ori. Şi în multe locuri. De fiecare dată când a existat şansa unui protest antisovietic sau de fiecare dată când populaţiile ocupate de regimul comunist au dorit să-şi marcheze ferm despărţirea de Imperiul Roşu. Pactul Ribbentrop-Molotov este un reper pe care încă nu îl putem evita.
Simbolistica eliberării
Deloc întâmplător, atunci când perestroika le-a permis, primul gest politic colectiv pe care l-au făcut balticii a fost protestul împotriva ocupaţiei sovietice şi revendicarea statalităţii pierdute. În 1986 şi 1987 au ieşit în stradă, iar în 1989 a intrat în istorie lanţul uman de 600 de km de-a lungul Ţărilor Baltice (circa un milion şi jumătate de oameni s-au ţinut de mâini pentru 15 minute). S-a contestat momentul negru de la care a pornit totul, adică Pactul Ribbentrop-Molotov… La 24 decembrie 1989, deputaţii poporului din URSS condamnau semnarea Protocolului adiţional al Tratatului din 1939. În stânga Prutului, a devenit evident că suveranitatea şi independenţa R. Moldova decurge inclusiv din respingerea politico-juridică a Pactului. România reacţionează şi ea, la 24 iunie 1991, când Parlamentul adopta Declaraţia privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră, condamnându-l „în numele poporului român”. La 28 iunie, acelaşi an, are loc la Chişinău Conferinţa internaţională „Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia”, care pune în uz formula sugestivă: „Pactul Molotov-Ribbentrop”. În iulie 2003, acordul din 1939 este repudiat inclusiv în Declaraţia comună a miniştrilor Afacerilor Externe român şi rus, semnată odată cu Tratatul politic de bază bilateral. În mai 2005, într-un interviu acordat unei publicaţii din Rusia, Regele Mihai cerea condamnarea oficială a Pactului Ribbentrop-Molotov. În acelaşi an, cu ocazia implinirii a 65 de ani de la anexarea Basarabiei şi Nordului Bucovinei, Traian Băsescu a condamnat Pactul, iar în 2007 îl condamnă din nou, în faţa Parlamentului de data asta (după ce, în 2006, a condamnat comunismul). În mai 2009, într-o declaraţie publică în faţa reprezentanţilor autorităţilor locale de pe ambele maluri ale Prutului, preşedintele român mai invocă o dată Pactul din 1939 ca definitoriu pentru relaţia României cu R. Moldova.
Juriştii au exactitatea, dar nu au adevărul
Prima replică atunci când vine vorba despre Tratatul de neagresiune ruso-german este legată de statutul documentului. Juridic, este inutilizabil. Tratatul a fost nul de la început, dar devine caduc prin agresiunea Germaniei împotriva URSS, din 22 iunie 1941, iar Tratatul de pace de la Paris, de la 10 februarie 1947, plus alte documente bilaterale semnate de România cu URSS, îl fac inoperant. Ceea ce nu poate fi contestat. Dar, în aceste condiţii, devine greu de înţeles de unde atâta indignare împotriva celor care repudiază acest tratat, oricum caduc din punct de vedere juridic? O singură mostră: după documentul de contestare din Parlamentul României, Sovietul Suprem din Ucraina adoptă o Declaraţie în care susţine că, prin gestul parlamentarilor români, „se avansează de fapt pretenţii teritoriale faţă de Ucraina… Este vorba despre Bucovina de Nord şi regiunile de lângă Dunăre, pământuri ucrainene autentice (?), ocupate (?) în 1918 de România monarhistă şi realipite mai târziu Ucrainei sovietice”. Dincolo de acest delir, problema e de fond. Dacă Pactul e caduc, de ce îl mai invocăm sau de ce îl mai contestăm? O ştim cu toţii, chiar dacă nu o rostim de fiecare dată.
De acolo a plecat totul
Dincolo de faptul că a revelat, odată în plus, cinismul sferelor de influenţă şi faptul că Rusia rămâne Rusia, chiar şi în tricoul roşu al URSS, este evident că Pactul a dat sugestii limpezi pentru viitoarea arhitectură geopolitică a continentului. De acolo s-au inspirat cei care, prin 1944-45, au redesenat hărţile la finele războiului mondial, adică ruşii, englezii şi americanii. Iar duhul lui 1939 a învăluit evident şi indecent Tratatul de pace de la Paris din 1947. Alura frontierelor statelor din regiune este direct determinată de înţelegerea Hitler-Stalin. Sovieticii au surprins toată lumea - inclusiv ziarul Pravda! - când au decis, la 2 august 1940, că noua RSS Moldovenească, „fabricată” în spiritul acordului din 1939, va cuprinde doar jumătate din fosta RASS Moldovenească, şi doar partea centrală a Basarabiei. Moscova ştia ce face: dincolo de lobby-ul ucrainean, era interesul ei ca nou creata republică - locuită de români moldoveni, nu de slavi! - să fie cât mai mică şi dependentă posibil. Şi în nici un caz să controleze gurile Dunării sau strategicul port de la Odesa. Odată constituită, RSSM devine, după 1944, parte a URSS, iar după căderea URSS devine R. Moldova de azi.
Astăzi, Pactul Hitler-Stalin e viu pentru că e vie ideologia absurdă care l-a generat. Nu în zadar la Chişinău, până mai ieri, preşedintele Voronin repeta ca un papagal, oriunde se ducea: „Pactul nu are nimic cu R. Moldova şi cu zona geografică numită, în România, Basarabia… Această zonă a fost unită cu forţa de către regimul din Bucureşti de atunci şi până în 1940 a fost sub ocupaţie. La 1940 a fost eliberată Moldova, care a fost ocupată de România. Aceasta e istoria, cum n-ar dori aceleaşi forţe unioniste s-o întoarcă şi s-o sucească. Eu le-am explicat aceasta istorie şi ruşilor şi lui Putin…”.
O memorie colectivă fracturată
Românii mai au un motiv să discute anul 1939. Căci e o discuţie despre ei, despre o parte decupată a conştiinţei lor de sine, indiferent pe ce mal al Prutului s-ar afla astăzi. Avertismentele lui Iorga din acel Consiliu fatidic - să nu se cedeze Basarabia fără luptă - au fost corecte. Mesajul istoricului nu viza atât strategia militară, cât memoria noastră colectivă. A ceda fără luptă înseamnă a învăţa să uiţi. După faimosul ordin din 22 iunie 1941, România a revenit relativ repede în Basarabia şi Bucovina, dar aceast episod nu a mai avut posibilitatea să fie digerat de metabolismul conştiinţei naţionale. Mareşalul Antonescu, aliatul nemţilor, a fost eliminat din discursul public şi din manualele de istorie după ocupaţia comunistă, împreună cu tot dosarul Basarabia. După ’90, recalibrarea memoriei colective pe acest dosar s-a făcut greu, inclusiv pentru că Mareşalul Antonescu este tot la index, tot fără drept de a deveni reper naţional asumat… Dacă ar fi putut cineva să recupereze relaţia simbolică cu Basarabia după 1989, aceasta ar fi fost Casa Regală. Dar ea s-a ferit, în realitate, de această sarcină, ratând o enormă posibilitate de recuperare şi acreditare publică a înseşi simbolisticii monarhice. E greu de clădit când ai asemenea handicap, de aceea, condamnarea repetată a Pactului din 1939 are, pentru români, şi o funcţie curativă
пятница, 21 августа 2009 г.
четверг, 20 августа 2009 г.
Ce vrea Voronin de la Moscova?
20 August 2009, 15:13
După câteva săptămâni de neimplicare a Kremlinului în afacerile politice ale Moldovei, cu o zi înainte de presupusul început al negocierilor dintre Coaliţia democratică şi comunişti şi cu 8 zile până la convocarea noului Parlament, Moscova şi-a reluat din nou activitatea. Motivele sunt multiple.
Pentru început, comuniştii se simt nesiguri în noul for legislativ, vehiculând ideea trecerii în opoziţie în cazul unui eşec în tratativele cu liberal-democraţii. Mai mult, Voronin a mărturisit că nu şi-ar dori alegeri anticipate, amintind despre urmările nefaste ale alegerilor din 5 aprilie (referindu-se la 7 aprilie, incapacitatea de a alege Preşedintele tarii sau la rezultatele mai modeste ale PCRM la scrutinul din 29 iulie ). De aceea, întrevederea lui Medvedev cu Voronin poate juca un rol de încurajare pentru PCRM. Or, Moscova doreşte să ridice “moralul” comuniştilor, iar în paralel şi autoritatea lui Vladimir Voronin în faţa lor. Imunizarea lor politică este concepută de Moscova ca o măsură preventivă menită să consolideze PCRM din interior şi exterior, înaintea negocierilor cu Alianţa pentru Integrare Europeană şi posibilele încercări ale liberal-democraţilor de a recruta “transfugi” din rândul comuniştilor descurajaţi.
În al doilea rând, Preşedintele rus doreşte să-şi recupereze poziţiile după seria lungă de implicaţii occidentale în spaţiul politic moldovenesc. Nu se prevede contracararea lor prin replici dure din partea liderului rus, ci mai degrabă reiterarea intereselor ruse în regiune (prin mesaje politico-diplomatice mai mult sau mai puţin codificate). Susţinerea “căpitanului unei corabii ce se scufundă” nu poate fi considerat un gest de disperare sau de milă faţă de Voronin şi PCRM, ci mai degrabă drept o nouă îniţiativă în lupta Rusiei pentru supremaţia în “vecinătatea sa apropiată”. După Georgia şi Ucraina, Moldova este următoare ţară în care Moscova simte o concurenţă emergentă cu UE, chiar dacă nu arată deschis acest lucru. Iar “răscrucea” la care este acum Chişinăul necesită implicarea Moscovei, dacă ultima doreşte să stăpânească situaţia sub control cu sau fără comunişti la putere. De aceea, fosta metropolă sovietică doreşte să pună în aplicare modelul inversat de abordare a conducătorilor ucrainean şi cel georgian. Dacă în cazul celor două ţări se pedalează pe ideea incompatibilităţii actualilor preşedinţi cu Rusia, atunci în situaţia RM se vrea inducerea necorespunderii şefilor de stat care vor veni după Voronin (dacă ei nu vor continua politica pro-rusească demarată de acesta după 2007). În acest sens, Moscova va sugera condiţionalităţi politice legate de creditul de 500 mn. de dolari promis anterior şi reglementarea conflictului transnistrean imposibilă fără participarea ei.
În al treilea rând, penetararea mediatică şi politică a factorului românesc (intenţiile de a lansa televiziuni româneşti, activizarea sentimentelor pro-unioniste), precum şi răspândirea focarelor de ajustare a istoriei interbelice irită mult Rusia. Organizarea întrevederii Medvedev-Voronin în ajunul zilei semnării Pactului Ribbentrop-Molotov are un substrat propagandistic major. După ce Medvedev a semnat (18 august), cu preşedintele Israelului, Shimon Peres, Declaraţia privind 70 ani de la începerea celui de-al doilea Război Mondial, în care a condamnat propagatorii revizuirii istoriei care elogiază meritele discutabile ale Armetei Roşii. Iar şi mai recent, serviciul de securitate rusesc a desecretizat informaţia care ar dovedi semnificaţia enormă a Acordului de neagresiune reciprocă semnat de URSS şi Germania hitleristă (iar pe de altă parte vina Franţei şi Marii Britanii pentru începutul războiului), la 23 august 1939, care include şi Pactul ce a însemnat divizarea sferelor de influenţă în Europe de Est dintre cele două puteri. Astfel, pe lângă caracterul geo/politic, vizita lui Voronin in Rusia face parte din campania internaţională pe care o conduce Moscova în vederea asigurării “integrităţii” rolului URSS. De aceea, ne putem aştepta la declaraţii din partea celor doi preşedinţi ce vor dezaproba in/direct sentimentele anti-sovietice revigorate în RM după victoria forţelor liberale, făcute sub umbrela discuţiilor referitoare la Summitul CSI de la Chişinău preconizat pentru începutul lunii octombrie şi pregătirile pentru sărbătorirea a 65 ani de la Marea Victorie a Armatei Sovietice.
După câteva săptămâni de neimplicare a Kremlinului în afacerile politice ale Moldovei, cu o zi înainte de presupusul început al negocierilor dintre Coaliţia democratică şi comunişti şi cu 8 zile până la convocarea noului Parlament, Moscova şi-a reluat din nou activitatea. Motivele sunt multiple.
Pentru început, comuniştii se simt nesiguri în noul for legislativ, vehiculând ideea trecerii în opoziţie în cazul unui eşec în tratativele cu liberal-democraţii. Mai mult, Voronin a mărturisit că nu şi-ar dori alegeri anticipate, amintind despre urmările nefaste ale alegerilor din 5 aprilie (referindu-se la 7 aprilie, incapacitatea de a alege Preşedintele tarii sau la rezultatele mai modeste ale PCRM la scrutinul din 29 iulie ). De aceea, întrevederea lui Medvedev cu Voronin poate juca un rol de încurajare pentru PCRM. Or, Moscova doreşte să ridice “moralul” comuniştilor, iar în paralel şi autoritatea lui Vladimir Voronin în faţa lor. Imunizarea lor politică este concepută de Moscova ca o măsură preventivă menită să consolideze PCRM din interior şi exterior, înaintea negocierilor cu Alianţa pentru Integrare Europeană şi posibilele încercări ale liberal-democraţilor de a recruta “transfugi” din rândul comuniştilor descurajaţi.
În al doilea rând, Preşedintele rus doreşte să-şi recupereze poziţiile după seria lungă de implicaţii occidentale în spaţiul politic moldovenesc. Nu se prevede contracararea lor prin replici dure din partea liderului rus, ci mai degrabă reiterarea intereselor ruse în regiune (prin mesaje politico-diplomatice mai mult sau mai puţin codificate). Susţinerea “căpitanului unei corabii ce se scufundă” nu poate fi considerat un gest de disperare sau de milă faţă de Voronin şi PCRM, ci mai degrabă drept o nouă îniţiativă în lupta Rusiei pentru supremaţia în “vecinătatea sa apropiată”. După Georgia şi Ucraina, Moldova este următoare ţară în care Moscova simte o concurenţă emergentă cu UE, chiar dacă nu arată deschis acest lucru. Iar “răscrucea” la care este acum Chişinăul necesită implicarea Moscovei, dacă ultima doreşte să stăpânească situaţia sub control cu sau fără comunişti la putere. De aceea, fosta metropolă sovietică doreşte să pună în aplicare modelul inversat de abordare a conducătorilor ucrainean şi cel georgian. Dacă în cazul celor două ţări se pedalează pe ideea incompatibilităţii actualilor preşedinţi cu Rusia, atunci în situaţia RM se vrea inducerea necorespunderii şefilor de stat care vor veni după Voronin (dacă ei nu vor continua politica pro-rusească demarată de acesta după 2007). În acest sens, Moscova va sugera condiţionalităţi politice legate de creditul de 500 mn. de dolari promis anterior şi reglementarea conflictului transnistrean imposibilă fără participarea ei.
În al treilea rând, penetararea mediatică şi politică a factorului românesc (intenţiile de a lansa televiziuni româneşti, activizarea sentimentelor pro-unioniste), precum şi răspândirea focarelor de ajustare a istoriei interbelice irită mult Rusia. Organizarea întrevederii Medvedev-Voronin în ajunul zilei semnării Pactului Ribbentrop-Molotov are un substrat propagandistic major. După ce Medvedev a semnat (18 august), cu preşedintele Israelului, Shimon Peres, Declaraţia privind 70 ani de la începerea celui de-al doilea Război Mondial, în care a condamnat propagatorii revizuirii istoriei care elogiază meritele discutabile ale Armetei Roşii. Iar şi mai recent, serviciul de securitate rusesc a desecretizat informaţia care ar dovedi semnificaţia enormă a Acordului de neagresiune reciprocă semnat de URSS şi Germania hitleristă (iar pe de altă parte vina Franţei şi Marii Britanii pentru începutul războiului), la 23 august 1939, care include şi Pactul ce a însemnat divizarea sferelor de influenţă în Europe de Est dintre cele două puteri. Astfel, pe lângă caracterul geo/politic, vizita lui Voronin in Rusia face parte din campania internaţională pe care o conduce Moscova în vederea asigurării “integrităţii” rolului URSS. De aceea, ne putem aştepta la declaraţii din partea celor doi preşedinţi ce vor dezaproba in/direct sentimentele anti-sovietice revigorate în RM după victoria forţelor liberale, făcute sub umbrela discuţiilor referitoare la Summitul CSI de la Chişinău preconizat pentru începutul lunii octombrie şi pregătirile pentru sărbătorirea a 65 ani de la Marea Victorie a Armatei Sovietice.
суббота, 15 августа 2009 г.
Visul american e doar un mit demolat de criza
Recesiunea severa in care s-a scufundat America aduce o rectificare la nivelul “miturilor” economiei americane, permitand lumii intregi sa vada ca ceea ce odinioara se numea generic “visul american” nu mai este in prezent decat cenusa si fum.
In primul rand, Statele Unite au pierdut imaginea de natiune a micilor afaceri si afaceristi. Daca se compara procentul de antreprennori sau angajati ai micilor afaceri in SUA cu cel din alte tari dezvoltate, se constata ca, in mod suprinzator, americanii nu mai detin suprematia in acest domeniu, ci dimpotriva, noteaza The Guardian.
Economistul Paul Krugman, referindu-se la aceasta situatie, ar fi exclamat ca este “inca un mit american spulberat”.
Krugman este de parere ca o posibila explicatie a lipsei unei paturi consistente de mici antreprenori si afaceristi este lipsa de asigurari de sanatate la nivel national - exista niste riscuri atunci cand incepi o afacere, comparativ cu atunci cand doar te multumesti sa fii angajat.
Incurajarea antreprenoriatului nu este singura calitate pentru care economia americana era invidiata de intreaga lume.
“Dinamismul economic” american se putea pune si pe seama mobilitatii economice, mai mare ca in Europa. Pana acum - americanii au ramas iar la coada clasamentului tarilor dezvoltate in care gospodariile cu venituri mici reusesc sa-si imbunatateasca statutul.
Ideea ce Statele Unite sunt mai “competitive pe plan international” nu mai este nici ea sustinuta de cifre: deficitul comercial fiind absolut urias acumulat de America, comparativ cu celelalte state bogate.
Desigur, si ideea ca sistemul financiar este mai “prietenos” a fost spulberata de actuala criza care a demonstrat ca, dimpotriva, sistemul este ineficient si invechit.
Pe de alta parte, majoritatea americanilor platesc scump aranjamentele institutionale care le aduc aceste “succese mitice”. Detin recordul nefericit de a fi “natiunea fara vacanta”, adica nu exista legiferata posibilitatea de a avea concediu platit, iar vacanta este oricum mai mica decat cea din tarile europene bogate.
Sistemul de sanatate este subred si-i costa pe contribuabili dublu decat pe europeni, cu rezultate comparabil mai proaste, daca e sa iei in considerare doar doi indici: speranta de viata si mortalitatea infantila.
Ca sa nu mai vorbim despre politicile invechite in domeniul concediului parental si zilelor de concediu medical platite.
Un alt domeniu in care avansul Americii paleste in comparatie cu Europa, avand in acelasi timp consecinte serioase asupra viitorului Planetei, este schimbarea climatica. “Batrana Europa” foloseste aproximativ jumatate de energie pe cap de locuitor fata de Statele Unite.
O mare parte a acestei diferente uriase este data de faptul ca, in ultimele decenii, europenii si-au negociat mai multe zile de concediu, in loc sa ceara salarii mai mari, pentru a consuma mai mult.
Se estimeaza ca SUA ar consuma cu 20% mai putina energie daca angajatii ar lucra un numar egal de ore cu muncitorii din statele mari ale Europei. Totodata, aceasta miscare ar avea un impact semnificativ asupra emisiilor de CO2 din intreaga lume.
In primul rand, Statele Unite au pierdut imaginea de natiune a micilor afaceri si afaceristi. Daca se compara procentul de antreprennori sau angajati ai micilor afaceri in SUA cu cel din alte tari dezvoltate, se constata ca, in mod suprinzator, americanii nu mai detin suprematia in acest domeniu, ci dimpotriva, noteaza The Guardian.
Economistul Paul Krugman, referindu-se la aceasta situatie, ar fi exclamat ca este “inca un mit american spulberat”.
Krugman este de parere ca o posibila explicatie a lipsei unei paturi consistente de mici antreprenori si afaceristi este lipsa de asigurari de sanatate la nivel national - exista niste riscuri atunci cand incepi o afacere, comparativ cu atunci cand doar te multumesti sa fii angajat.
Incurajarea antreprenoriatului nu este singura calitate pentru care economia americana era invidiata de intreaga lume.
“Dinamismul economic” american se putea pune si pe seama mobilitatii economice, mai mare ca in Europa. Pana acum - americanii au ramas iar la coada clasamentului tarilor dezvoltate in care gospodariile cu venituri mici reusesc sa-si imbunatateasca statutul.
Ideea ce Statele Unite sunt mai “competitive pe plan international” nu mai este nici ea sustinuta de cifre: deficitul comercial fiind absolut urias acumulat de America, comparativ cu celelalte state bogate.
Desigur, si ideea ca sistemul financiar este mai “prietenos” a fost spulberata de actuala criza care a demonstrat ca, dimpotriva, sistemul este ineficient si invechit.
Pe de alta parte, majoritatea americanilor platesc scump aranjamentele institutionale care le aduc aceste “succese mitice”. Detin recordul nefericit de a fi “natiunea fara vacanta”, adica nu exista legiferata posibilitatea de a avea concediu platit, iar vacanta este oricum mai mica decat cea din tarile europene bogate.
Sistemul de sanatate este subred si-i costa pe contribuabili dublu decat pe europeni, cu rezultate comparabil mai proaste, daca e sa iei in considerare doar doi indici: speranta de viata si mortalitatea infantila.
Ca sa nu mai vorbim despre politicile invechite in domeniul concediului parental si zilelor de concediu medical platite.
Un alt domeniu in care avansul Americii paleste in comparatie cu Europa, avand in acelasi timp consecinte serioase asupra viitorului Planetei, este schimbarea climatica. “Batrana Europa” foloseste aproximativ jumatate de energie pe cap de locuitor fata de Statele Unite.
O mare parte a acestei diferente uriase este data de faptul ca, in ultimele decenii, europenii si-au negociat mai multe zile de concediu, in loc sa ceara salarii mai mari, pentru a consuma mai mult.
Se estimeaza ca SUA ar consuma cu 20% mai putina energie daca angajatii ar lucra un numar egal de ore cu muncitorii din statele mari ale Europei. Totodata, aceasta miscare ar avea un impact semnificativ asupra emisiilor de CO2 din intreaga lume.
среда, 12 августа 2009 г.
USA vs CHINA Cine va fi lider dupa esirea din recensiune ?
In timp ce unii analisti sustin ca economia Statelor Unite s-a incheiat deja, in luna iulie, sau ca va lua sfarsit la toamna, iar altii spun ca economia chineza va prelua conducerea mondiala, dupa iesirea din recesiune, datele oficiale arata ca cele doua mari puteri economice mondiale se “bat” pentru a iesi primele din recesiune.
In luna iulie, China a inregistrat o usoara scadere, din cauza instructiunilor date bancilor de autoritati de a stopa creditarea excesiva. Astfel, fata de luna trecuta, s-au acordat cu 77 de procente mai putine imprumuturi.
Insa, cei mai multi indici economici sugereaza, in continuare, o redresare accentuata, mai ales datorita investitiilor guvernului chinez si imprumuturilor, care s-au triplat in primele sapte luni, comparativ cu perioada similara din 2008, relateaza Financial Times.
Productia industriala s-a majorat cu 10,8 procente, in iulie, comparativ cu aceeasi perioada din anul trecut, o cifra mai mica decat estimarile analistilor. In acelasi timp, investitiile in active fixe au crescut cu 32,9 procente, in primele sapte luni.
Desi liderii chinezi au repetat ca intentioneaza sa relaxaze politica monetara, acest lucru nu s-a intamplat inca, din cauza temerilor apartiei unor cresteri nejustificate in domeniul imobiliar si pe bursa. Drept rezultat, creditele s-au ridicat la 52 miliarde de dolari, in iulie, cea mai mica suma din octombrie 2008.
Preturile de consum au continuat sa scada, cu 1,8 procente, reducand posibilitatea ca Beijingul sa efectueze schimbari majore in politicile sale pentru stimularea cresterii, cum ar fi injectarea de lichiditati sau investitiile in infrastructura.
Productivitatea din SUA in continua crestere
Intre timp, nici Statele Unite ale Americii nu se lasa mai prejos. In urma masurilor luate de presedintele Barack Obama, rezultatele economice incep sa arate semne incurajatoare.
In al doilea trimestru, productivitatea non-agricola a crescut cu 6,4 procente, fata de nivelul din aceeasi perioada din anul trecut, inregistrat cea mai semnficativa majorare din ultimii sase ani. In primul trimestru, productivitatea castigase doar 0,3 procente, desi, initial, se raportase o crestere de 1,6%.
“Este o veste buna, pentru ca pastreaza inflatia la un nivel scazut. Pe de alta parte, inseamna ca se poate face mai mult, cu oameni mai putini”, a spus economistul sef la Raymond James & Associates, Scott Brown, pentru Reuters.
Deja analistii numara dovezile potrivit carora “Marea Recesiune” ar fi evitat SUA. In al doilea trimestru, produsul intern brut a scazut cu doar 1%, comparativ cu scaderea de 6,4% din primele trei luni ale anului.
De asemenea, pretul locuintelor s-a stabilizat, iar tranzactiile imobiliare au inregistrat o crestere de 11 procente, intre mai - iunie 2009.
O alta veste buna este redresarea sistemului financiar, multe dintre marile banci americane anuntand profituri si incepand sa-si plateasca datoriile catre stat.
Iar, cel mai bun semn, cred analistii, este faptul ca rata somajului a scazut, doar 247.000 de persoane pierzandu-si locul de munca in iulie, adica jumatate fara de numarul concediatilor din fiecare luna din primavara.
In luna iulie, China a inregistrat o usoara scadere, din cauza instructiunilor date bancilor de autoritati de a stopa creditarea excesiva. Astfel, fata de luna trecuta, s-au acordat cu 77 de procente mai putine imprumuturi.
Insa, cei mai multi indici economici sugereaza, in continuare, o redresare accentuata, mai ales datorita investitiilor guvernului chinez si imprumuturilor, care s-au triplat in primele sapte luni, comparativ cu perioada similara din 2008, relateaza Financial Times.
Productia industriala s-a majorat cu 10,8 procente, in iulie, comparativ cu aceeasi perioada din anul trecut, o cifra mai mica decat estimarile analistilor. In acelasi timp, investitiile in active fixe au crescut cu 32,9 procente, in primele sapte luni.
Desi liderii chinezi au repetat ca intentioneaza sa relaxaze politica monetara, acest lucru nu s-a intamplat inca, din cauza temerilor apartiei unor cresteri nejustificate in domeniul imobiliar si pe bursa. Drept rezultat, creditele s-au ridicat la 52 miliarde de dolari, in iulie, cea mai mica suma din octombrie 2008.
Preturile de consum au continuat sa scada, cu 1,8 procente, reducand posibilitatea ca Beijingul sa efectueze schimbari majore in politicile sale pentru stimularea cresterii, cum ar fi injectarea de lichiditati sau investitiile in infrastructura.
Productivitatea din SUA in continua crestere
Intre timp, nici Statele Unite ale Americii nu se lasa mai prejos. In urma masurilor luate de presedintele Barack Obama, rezultatele economice incep sa arate semne incurajatoare.
In al doilea trimestru, productivitatea non-agricola a crescut cu 6,4 procente, fata de nivelul din aceeasi perioada din anul trecut, inregistrat cea mai semnficativa majorare din ultimii sase ani. In primul trimestru, productivitatea castigase doar 0,3 procente, desi, initial, se raportase o crestere de 1,6%.
“Este o veste buna, pentru ca pastreaza inflatia la un nivel scazut. Pe de alta parte, inseamna ca se poate face mai mult, cu oameni mai putini”, a spus economistul sef la Raymond James & Associates, Scott Brown, pentru Reuters.
Deja analistii numara dovezile potrivit carora “Marea Recesiune” ar fi evitat SUA. In al doilea trimestru, produsul intern brut a scazut cu doar 1%, comparativ cu scaderea de 6,4% din primele trei luni ale anului.
De asemenea, pretul locuintelor s-a stabilizat, iar tranzactiile imobiliare au inregistrat o crestere de 11 procente, intre mai - iunie 2009.
O alta veste buna este redresarea sistemului financiar, multe dintre marile banci americane anuntand profituri si incepand sa-si plateasca datoriile catre stat.
Iar, cel mai bun semn, cred analistii, este faptul ca rata somajului a scazut, doar 247.000 de persoane pierzandu-si locul de munca in iulie, adica jumatate fara de numarul concediatilor din fiecare luna din primavara.
Jurnal de Chişinău: Kalman Miszei, pionul otrăvit, porunceşte liberalilor
Kalman Mizsei, trimisul în R.Moldova al Înaltului Reprezentant UE pentru Afaceri Externe, Javier Solana, nu mai are nici o limită. Şi-a permis să dea din nou ordine moldovenilor, anume liderilor liberali. Mizsei le-a transmis patru porunci ale UE (el le zice recomandări) şi s-a lăudat chiar că ar reprezenta nu numai UE ca instituţie, ci şi cele 27 de state membre, ceea ce este o minciună gogonată. Bine că nu a spus că reprezintă şi Noua Caledonie sau Guyana, căci şi acestea fac parte din UE, ca departamente de peste mări ale Franţei. Statele membre sunt reprezentate de şefii de stat şi de guvern care se întrunesc periodic în Consiliul European. Bineînţeles că nu s-a întrunit nici un Consiliu European care să hotărască în privinţa poruncilor pentru opoziţia liberală din R.Moldova iar apoi să-l împuternicească pe Mizsei să le transmită la Chişinău. În lipsa Consiliului nu există un punct de vedere al statelor membre şi ar fi absurd şi să ne imaginăm că Berluscony, Sarkozy, Merckel sau Băsescu s-ar consulta la telefon cu un funcţionar mărunt ca Mizsei ca să-i spună ce să facă în R.Moldova.
Mizsei nu a reprezentat nici măcar “UE ca instituţie”, după cum se lăuda într-un interviu la Radio Europa Liberă. După alegerile europarlamentare din 7 iunie mandatul actualei Comisii Europene a expirat şi altă Comisie va fi numită în septembrie. Până atunci, Comisia Barroso se ocupă doar de treburile curente şi oricum la Bruxelles e toată lumea în concediu în luna august, inclusiv comisarii europeni. Zilele acestea, UE nu e condusă de nimeni. Înaltul Reprezentant Solana, şeful direct al lui Mizsei a ieşit din joc de când a anunţat că nu va mai candida în septembrie pentru alt mandat.
Atunci pe cine a reprezentat Mizsei la întâlnirea cu liderii opoziţiei? Pe ruşi, bineînţeles. Mizsei a lucrat ani de zile la Moscova ca şef al PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare). De aici a fost dat afară pentru fraude şi pentru favorizarea unei firme la licitaţia pentru lucrările de la Planetariul din Moscova, conform unui ONG internaţional care monitorizează modul cum ONU cheltuie fondurile. Deci se cheamă că omul nu e tocmai virgin, a făcut ceva bani cu ruşii la viaţa lui.
UE l-a preluat de bun şi l-a trimis în R. Moldova. Ajuns aici, Mizsei a devenit avocatul lui Smirnov, al lui Voronin, al tuturor forţelor care se opun democratizării Moldovei. Şi-a depăşit atribuţiile cerând României să nu mai acorde cetăţenie moldovenilor, deşi legile pentru cetăţenie sunt atributul statelor membre, nu al UE. Pentru a-l susţine pe Voronin, şi-a mai permis să ceară României să semneze Tratatul de Bază cu R. Moldova. A lăudat “societatea civilă” din Transnistria şi a încercat să determine finanţarea din bani europeni a unor organizaţii fantomă ale bandiţilor transnistreni, care ar fi nişte ONG-uri respectabile ce “democratizează” Transnistria.
Cele patru porunci
UE ar aştepta de la R. Moldova “să formeze neîntârziat instituţiile puterii - guvernul, preşedintele, parlamentul” zice Mizsei. Dar asta trebuia să le-o spună comuniştilor, nu liberalilor care deja şi-au constituit alianţa de guvernare şi au şi un program comun. Formarea noilor instituţii nu ar putea fi întârziată decât de comunişti, de ale căror voturi depinde alegerea preşedintelui, care la rândul său numeşte premierul. Prima poruncă pare o presiune asupra liberalilor pentru a se înţelege cu prietenii lui Mizsei, comuniştii. Adică, vezi doamne, dacă nu se face guvernul repede, UE se va face foc şi pară pe liberalii care ar respinge colaborarea spre folosul ţării cu PCRM. Dar comuniştii care pe 28 mai îi acuzau pe liberali că destabilizează ţara pentru că nu votează un preşedinte comunist, au acum ocazia să arate câtă grijă au pentru stabilitatea R. Moldova şi să voteze un preşedinte din cadrul Alianţei pentru Integrarea Europeană. Mizsei dacă vrea să-şi îndeplinească presupusul mandat în R.Moldova primit de la UE, ar trebui mai degrabă să-i preseze pe comunişti.
A doua poruncă a lui Mizsei este ca “Guvernul să aibă trăsături profesionale puternice”. El şi-a mai arătat şi temerea ca nu cumva “chestiunile politice să le pună în umbră pe cele profesionale” la formarea unei coaliţii. La prima vedere sună bine, i-a prevenit pe liberali ca nu care cumva să pună nişte cizmari pe post de miniştri.
De fapt, mesajul lui Mizsei e de o obrăznicie fără margini. Partidele vor pune miniştri pe cine cred ele de cuvinţă, pentru că au mandatul alegătorilor, la fel ca în orice democraţie. Şi nu îi este permis unui funcţionar mărunt ca Mizsei să vină într-o ţară suverană, fie şi în numele UE, pe care pretinde că o reprezintă, să spună din cine va fi format guvernul.
Pe de altă parte, e normal ca noul guvern să fie politic. Guvernele tehnocrate sunt o excepţie, numite doar în perioadele de criză pentru a administra treburile curente ale unei ţări până la alegeri. Şi guvernul comunist, favoritul lui Mizsei, o fi avut oare “trăsături profesionale puternice”, din moment ce a dus R.Moldova la ruină? Mizsei pregăteşte terenul pentru intrarea comuniştilor în coaliţie. Dacă se formează cumva guvern fără comunişti, atunci, după Mizsei, “chestiunile politice le-ar umbri pe cele profesionale”. Adică liberalii cei turbaţi ar respinge intrarea unor buni profesionişti în Executivul de la Chişinău din motivul absurd, iraţional, că “profesioniştii” aceia se întâmplă să fie şi comunişti în timpul lor liber.
A treia poruncă este chiar ipocrită. Mizsei cere formarea unei comisii care să cerceteze evenimentele din 7 aprilie. Liberalii au pus oricum acest punct în programul de guvernare înainte să se întâlnească cu Mizsei. Dar Kalman Mizsei trebuie să pară în ochii opiniei publice un mare european, preocupat de democraţie, corectitudinea alegerilor şi respectarea drepturilor omului.
Liberalii au strigat până au răguşit despre frauda electorală din 5 aprilie, despre răpiri, torturi, asasinate, despre înscenarea incendierii clădirilor oficiale de către diversioniştii lui Voronin. Dar Mizsei a fost surd. El îl apăra pe papaşa Voronin. La vremea respectivă le-a spus liberalilor să renunţe la proteste, să voteze preşedintele, conducerea parlamentului şi guvernul. Acum s-a trezit că vrea comisie pentru 7 aprilie. Ptiu!
A patra poruncă este cel puţin la fel de ticăloasă ca celelalte. Cică trebuie reglementată problema transnistreană, iar pentru asta Guvernul de la Chişinău ar trebui să ia măsuri energice. Asta vine ca şi cum ar cere Guvernului de la Tbilisi să ia măsuri energice pentru “reglementarea” problemei din Abhazia şi Osetia. Nu moldovenii au creat problema, ci Rusia şi uneltele sale, banda criminală a lui Smirnov. Mizsei mai bine le-ar spune prietenilor de la Kremlin să retragă Armata 14 din Transnistria aşa cum au promis, fără să se ţină de cuvânt, şi la Conferinţa de la Istanbul, din 1999. Şi să-i spună şi prietenului Smirnov să se întoarcă la Habarovsk, de unde a venit să organizeze rebeliunea nistreană. Aberaţia despre “măsurile energice” pe care Guvernul Moldovei ar trebui să le ia pentru reglementarea problemei transnistrene e menită să pună pe picior de egalitate victima-Moldova cu agresorul-Rusia, să arate opiniei publice europene că ar avea şi moldovenii partea lor de vină. În plus, problema transnistreană se discută instituţional numai în formatul 5 plus 2, şi nu am auzit să se fi luat acolo vreo hotărâre pe care Moldova apoi să nu o respecte, astfel ca apoi să vină unul ca Mizsei să bage sula în coaste moldovenilor ca “să ia măsuri energice”.
Ca un iniţiat în marile afaceri europene, Mizsei mai spune că semnarea acordului de asociere UE-Moldova este condiţionată şi de eliminarea vizelor pentru români. El vinde castraveţi la grădinar, pentru că opoziţia liberală s-a opus din răsputeri acestei măsuri nebuneşti a regimului Voronin încă de când a fost anunţată iar ridicarea vizelor e trecută şi în declaraţia Alianţei. În plus, decizia condiţionării Tratatului de Asociere cu Moldova de eliminarea vizelor pentru români a fost luată mai demult la CAGRE, Consiliul pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe, ce reuneşte şefii diplomaţiilor din ţările UE. Dar nu avem nevoie să aflăm de la Mizsei ceea ce a anunţat presei încă de acum două luni Cristian Diaconescu, ministrul român de Externe, după reuniunea CAGRE.
Mizsei e şi Moş Crăciun, sau mai degrabă “Ded Moroz”. El aduce bani cu sacul moldovenilor. Anunţă vestea bună că UE va împrumuta Moldova după ce şi FMI va da un credit Chişinăului. Dar Mizsei a inventat apa caldă, pentru că ceea ce spune el este o procedură standard. UE nu are instrumentele pentru a măsura performanţele unei ţări pentru a constata dacă aceasta va fi în stare să returneze împrumutul acordat, aşa cum dispune FMI. Acesta este rolul FMI, să evalueze şi apoi să monitorizeze o ţară. Aşa s-a întâmplat, bunăoară şi cu împrumutul de şase miliarde euro pe care UE l-a acordat României numai după ce FMI i-a acordat, la răndul său, un împrumt.
Dar FMI a respins cererea de împrumut a Moldovei din cauza lipsei de performanţe economice şi a corupţiei regimului Voronin. De aceea, Voronin s-a dus la Moscova să se împrumute în condiţii necunoscute de cetăţenii Moldovei, aceia care vor achita împrumutul din bani lor, din taxe şi impozite plătite la buget. Dar nu l-a auzit nimeni pe Mizsei să-i spună lui Voronin că trebuie să facă reforme şi să elimine corupţia pentru a primi credit de la FMI şi apoi de la UE.
Mizsei pur şi simplu s-a dat mare cu împrumutul de la UE pentru a-i impresiona pe liberali, pentru a se da mare şi a-i face pe aceştia să devină mai docili la cereri cum ar fi includerea comuniştilor în coaliţia de guvernământ de la Chişinău. Dar dacă Mizsei crede că moldovenii sunt nişte înapoiaţi de la periferia Europei pe care poate el să-i joace pe degete cum vrea, atunci se înşeală amarnic.
Cum scăpăm de el
Mizsei a fost numit de cei 27 miniştri de externe din ţările UE la propunerea lui Javier Solana. În septembrie se formează o nouă Comisie Europeană. Comisarii Europeni, dar şi Înaltul Reprezentant UE pentru Afaceri Externe, succesorul lui Solana, vor fi aprobaţi de statele membre înainte ca Parlamentul European să aprobe prin vot noua Comisie în ansamblul său.
România trebuie să pună în vedere celui care va dori să fie succesorul lui Solana să numească alt trimis la Chişinău în locul lui Mizsei, dacă vrea să obţină sprijin său pentru numirea în funcţie. La formarea Comisiei nimeni nu va vrea să supere un stat membru, cu atât mai mult pentru o miză aşa de mică precum Mizsei, pentru a nu pierde un sprijin important. De exemplu, de curând a fost la Bucureşti în vizită Franco Frattini, ministrul Italian de Externe. Frattini a avut în trecut atitudini ostile faţă de România, ultima oară chiar la începutul acestui an. De această dată însă, Frattini a fost numai lapte şi miere, iar la conferinţa de presă a lăudat zgomotos România. Probabil că Frattini urmăreşte să obţină sprijinul României pentru o numire în noua Comisie Europeană, fie pentru el însuşi, pentru că a mai ocupat funcţia de comisar european la Afaceri Interne şi Justiţie, fie pentru vreun alt italian.
Noul guvern de la Chişinău poate la rândul său să trimită semnale la Bruxelles în cazul în care este nemulţumit de activitatea lui Mizsei. De asemenea, şi cetăţenii moldoveni, dacă dezaprobă activităţile lui Mizsei pot trimite petiţii pe e-mail miniştrilor europeni de externe, preşedintelui Comisiei Europene Barroso, noului Reprezentant pentru Afaceri Externe al UE, etc. La Bruxelles mesajele pot fi trimise şi în limba română, devenită limbă oficială la UE de la 1.07.2009.
Mizsei nu a reprezentat nici măcar “UE ca instituţie”, după cum se lăuda într-un interviu la Radio Europa Liberă. După alegerile europarlamentare din 7 iunie mandatul actualei Comisii Europene a expirat şi altă Comisie va fi numită în septembrie. Până atunci, Comisia Barroso se ocupă doar de treburile curente şi oricum la Bruxelles e toată lumea în concediu în luna august, inclusiv comisarii europeni. Zilele acestea, UE nu e condusă de nimeni. Înaltul Reprezentant Solana, şeful direct al lui Mizsei a ieşit din joc de când a anunţat că nu va mai candida în septembrie pentru alt mandat.
Atunci pe cine a reprezentat Mizsei la întâlnirea cu liderii opoziţiei? Pe ruşi, bineînţeles. Mizsei a lucrat ani de zile la Moscova ca şef al PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare). De aici a fost dat afară pentru fraude şi pentru favorizarea unei firme la licitaţia pentru lucrările de la Planetariul din Moscova, conform unui ONG internaţional care monitorizează modul cum ONU cheltuie fondurile. Deci se cheamă că omul nu e tocmai virgin, a făcut ceva bani cu ruşii la viaţa lui.
UE l-a preluat de bun şi l-a trimis în R. Moldova. Ajuns aici, Mizsei a devenit avocatul lui Smirnov, al lui Voronin, al tuturor forţelor care se opun democratizării Moldovei. Şi-a depăşit atribuţiile cerând României să nu mai acorde cetăţenie moldovenilor, deşi legile pentru cetăţenie sunt atributul statelor membre, nu al UE. Pentru a-l susţine pe Voronin, şi-a mai permis să ceară României să semneze Tratatul de Bază cu R. Moldova. A lăudat “societatea civilă” din Transnistria şi a încercat să determine finanţarea din bani europeni a unor organizaţii fantomă ale bandiţilor transnistreni, care ar fi nişte ONG-uri respectabile ce “democratizează” Transnistria.
Cele patru porunci
UE ar aştepta de la R. Moldova “să formeze neîntârziat instituţiile puterii - guvernul, preşedintele, parlamentul” zice Mizsei. Dar asta trebuia să le-o spună comuniştilor, nu liberalilor care deja şi-au constituit alianţa de guvernare şi au şi un program comun. Formarea noilor instituţii nu ar putea fi întârziată decât de comunişti, de ale căror voturi depinde alegerea preşedintelui, care la rândul său numeşte premierul. Prima poruncă pare o presiune asupra liberalilor pentru a se înţelege cu prietenii lui Mizsei, comuniştii. Adică, vezi doamne, dacă nu se face guvernul repede, UE se va face foc şi pară pe liberalii care ar respinge colaborarea spre folosul ţării cu PCRM. Dar comuniştii care pe 28 mai îi acuzau pe liberali că destabilizează ţara pentru că nu votează un preşedinte comunist, au acum ocazia să arate câtă grijă au pentru stabilitatea R. Moldova şi să voteze un preşedinte din cadrul Alianţei pentru Integrarea Europeană. Mizsei dacă vrea să-şi îndeplinească presupusul mandat în R.Moldova primit de la UE, ar trebui mai degrabă să-i preseze pe comunişti.
A doua poruncă a lui Mizsei este ca “Guvernul să aibă trăsături profesionale puternice”. El şi-a mai arătat şi temerea ca nu cumva “chestiunile politice să le pună în umbră pe cele profesionale” la formarea unei coaliţii. La prima vedere sună bine, i-a prevenit pe liberali ca nu care cumva să pună nişte cizmari pe post de miniştri.
De fapt, mesajul lui Mizsei e de o obrăznicie fără margini. Partidele vor pune miniştri pe cine cred ele de cuvinţă, pentru că au mandatul alegătorilor, la fel ca în orice democraţie. Şi nu îi este permis unui funcţionar mărunt ca Mizsei să vină într-o ţară suverană, fie şi în numele UE, pe care pretinde că o reprezintă, să spună din cine va fi format guvernul.
Pe de altă parte, e normal ca noul guvern să fie politic. Guvernele tehnocrate sunt o excepţie, numite doar în perioadele de criză pentru a administra treburile curente ale unei ţări până la alegeri. Şi guvernul comunist, favoritul lui Mizsei, o fi avut oare “trăsături profesionale puternice”, din moment ce a dus R.Moldova la ruină? Mizsei pregăteşte terenul pentru intrarea comuniştilor în coaliţie. Dacă se formează cumva guvern fără comunişti, atunci, după Mizsei, “chestiunile politice le-ar umbri pe cele profesionale”. Adică liberalii cei turbaţi ar respinge intrarea unor buni profesionişti în Executivul de la Chişinău din motivul absurd, iraţional, că “profesioniştii” aceia se întâmplă să fie şi comunişti în timpul lor liber.
A treia poruncă este chiar ipocrită. Mizsei cere formarea unei comisii care să cerceteze evenimentele din 7 aprilie. Liberalii au pus oricum acest punct în programul de guvernare înainte să se întâlnească cu Mizsei. Dar Kalman Mizsei trebuie să pară în ochii opiniei publice un mare european, preocupat de democraţie, corectitudinea alegerilor şi respectarea drepturilor omului.
Liberalii au strigat până au răguşit despre frauda electorală din 5 aprilie, despre răpiri, torturi, asasinate, despre înscenarea incendierii clădirilor oficiale de către diversioniştii lui Voronin. Dar Mizsei a fost surd. El îl apăra pe papaşa Voronin. La vremea respectivă le-a spus liberalilor să renunţe la proteste, să voteze preşedintele, conducerea parlamentului şi guvernul. Acum s-a trezit că vrea comisie pentru 7 aprilie. Ptiu!
A patra poruncă este cel puţin la fel de ticăloasă ca celelalte. Cică trebuie reglementată problema transnistreană, iar pentru asta Guvernul de la Chişinău ar trebui să ia măsuri energice. Asta vine ca şi cum ar cere Guvernului de la Tbilisi să ia măsuri energice pentru “reglementarea” problemei din Abhazia şi Osetia. Nu moldovenii au creat problema, ci Rusia şi uneltele sale, banda criminală a lui Smirnov. Mizsei mai bine le-ar spune prietenilor de la Kremlin să retragă Armata 14 din Transnistria aşa cum au promis, fără să se ţină de cuvânt, şi la Conferinţa de la Istanbul, din 1999. Şi să-i spună şi prietenului Smirnov să se întoarcă la Habarovsk, de unde a venit să organizeze rebeliunea nistreană. Aberaţia despre “măsurile energice” pe care Guvernul Moldovei ar trebui să le ia pentru reglementarea problemei transnistrene e menită să pună pe picior de egalitate victima-Moldova cu agresorul-Rusia, să arate opiniei publice europene că ar avea şi moldovenii partea lor de vină. În plus, problema transnistreană se discută instituţional numai în formatul 5 plus 2, şi nu am auzit să se fi luat acolo vreo hotărâre pe care Moldova apoi să nu o respecte, astfel ca apoi să vină unul ca Mizsei să bage sula în coaste moldovenilor ca “să ia măsuri energice”.
Ca un iniţiat în marile afaceri europene, Mizsei mai spune că semnarea acordului de asociere UE-Moldova este condiţionată şi de eliminarea vizelor pentru români. El vinde castraveţi la grădinar, pentru că opoziţia liberală s-a opus din răsputeri acestei măsuri nebuneşti a regimului Voronin încă de când a fost anunţată iar ridicarea vizelor e trecută şi în declaraţia Alianţei. În plus, decizia condiţionării Tratatului de Asociere cu Moldova de eliminarea vizelor pentru români a fost luată mai demult la CAGRE, Consiliul pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe, ce reuneşte şefii diplomaţiilor din ţările UE. Dar nu avem nevoie să aflăm de la Mizsei ceea ce a anunţat presei încă de acum două luni Cristian Diaconescu, ministrul român de Externe, după reuniunea CAGRE.
Mizsei e şi Moş Crăciun, sau mai degrabă “Ded Moroz”. El aduce bani cu sacul moldovenilor. Anunţă vestea bună că UE va împrumuta Moldova după ce şi FMI va da un credit Chişinăului. Dar Mizsei a inventat apa caldă, pentru că ceea ce spune el este o procedură standard. UE nu are instrumentele pentru a măsura performanţele unei ţări pentru a constata dacă aceasta va fi în stare să returneze împrumutul acordat, aşa cum dispune FMI. Acesta este rolul FMI, să evalueze şi apoi să monitorizeze o ţară. Aşa s-a întâmplat, bunăoară şi cu împrumutul de şase miliarde euro pe care UE l-a acordat României numai după ce FMI i-a acordat, la răndul său, un împrumt.
Dar FMI a respins cererea de împrumut a Moldovei din cauza lipsei de performanţe economice şi a corupţiei regimului Voronin. De aceea, Voronin s-a dus la Moscova să se împrumute în condiţii necunoscute de cetăţenii Moldovei, aceia care vor achita împrumutul din bani lor, din taxe şi impozite plătite la buget. Dar nu l-a auzit nimeni pe Mizsei să-i spună lui Voronin că trebuie să facă reforme şi să elimine corupţia pentru a primi credit de la FMI şi apoi de la UE.
Mizsei pur şi simplu s-a dat mare cu împrumutul de la UE pentru a-i impresiona pe liberali, pentru a se da mare şi a-i face pe aceştia să devină mai docili la cereri cum ar fi includerea comuniştilor în coaliţia de guvernământ de la Chişinău. Dar dacă Mizsei crede că moldovenii sunt nişte înapoiaţi de la periferia Europei pe care poate el să-i joace pe degete cum vrea, atunci se înşeală amarnic.
Cum scăpăm de el
Mizsei a fost numit de cei 27 miniştri de externe din ţările UE la propunerea lui Javier Solana. În septembrie se formează o nouă Comisie Europeană. Comisarii Europeni, dar şi Înaltul Reprezentant UE pentru Afaceri Externe, succesorul lui Solana, vor fi aprobaţi de statele membre înainte ca Parlamentul European să aprobe prin vot noua Comisie în ansamblul său.
România trebuie să pună în vedere celui care va dori să fie succesorul lui Solana să numească alt trimis la Chişinău în locul lui Mizsei, dacă vrea să obţină sprijin său pentru numirea în funcţie. La formarea Comisiei nimeni nu va vrea să supere un stat membru, cu atât mai mult pentru o miză aşa de mică precum Mizsei, pentru a nu pierde un sprijin important. De exemplu, de curând a fost la Bucureşti în vizită Franco Frattini, ministrul Italian de Externe. Frattini a avut în trecut atitudini ostile faţă de România, ultima oară chiar la începutul acestui an. De această dată însă, Frattini a fost numai lapte şi miere, iar la conferinţa de presă a lăudat zgomotos România. Probabil că Frattini urmăreşte să obţină sprijinul României pentru o numire în noua Comisie Europeană, fie pentru el însuşi, pentru că a mai ocupat funcţia de comisar european la Afaceri Interne şi Justiţie, fie pentru vreun alt italian.
Noul guvern de la Chişinău poate la rândul său să trimită semnale la Bruxelles în cazul în care este nemulţumit de activitatea lui Mizsei. De asemenea, şi cetăţenii moldoveni, dacă dezaprobă activităţile lui Mizsei pot trimite petiţii pe e-mail miniştrilor europeni de externe, preşedintelui Comisiei Europene Barroso, noului Reprezentant pentru Afaceri Externe al UE, etc. La Bruxelles mesajele pot fi trimise şi în limba română, devenită limbă oficială la UE de la 1.07.2009.
The TIMES: Fetele frumoase din Moldova şi-au ridicat manichiura imaculată în semn de protest faţă de regimul comunist
"Căderea ultimului regim comunist din Europa poate a fost un triumf pentru "scorul electoral", dar reprezintă în acelaşi timp şi un alt succes - cel al teoriei "fetei drăguţe a revoluţiei", notează publicaţia britanică THE TIMES, referindu-se la R. Moldova.
Autorul ţine să precizeze că această teorie a auzit-o de la un prieten din Armenia şi că aceasta constă în faptul că "dacă şi cele mai frumoase femei, deobicei indiferente la problemele politice, au ieşit în stradă", în societate se crează o masă critică de demonstranţi, care cauzează pierderi de încredere pentru regimul de la putere. "Am să-l parafrazez pe Marx şi am să spun că tinerii simt că nu au nimic de pierdut decât doar virginitatea", menţionează acesta.
Publicistul englez spune că alegerile din Moldova s-au repetat, după ce în aprilie s-au descoperit discrepanţe mari între aşteptările oamenilor şi rezultatul voturilor. Aceasta a dus peste 10 000 oameni în stradă pentru a protesta împotriva regimului comunist. "Una dintre iniţiatoarele protestului paşnic din 6 aprilie este Natalia Morari, o tânără acitvă, dar şi atractivă. Frumoasă şi singură nu este destul - e nevoie de perseverenţă, minte şi curaj. Natalia şi-a luat riscul asupra sa pentru a lupta împotriva regimului şi a fost constant sub supravegherea autorităţilor de la Chişinău, care au ameninţat-o că o vor învinui de evenimentele de la 7 aprilie 2009, chiar dacă aceasta nu a fost prezentă acolo şi a condamnat violenţele ulterioare", scrie ziarul în ediţia sa electronică.
Forţele de opoziţie de la Chişinău s-au solidarizat cu protestele paşnice, şi ca urmare, au boicotat alegerea preşedintelui, ducând Moldova la noi alegeri parlamentare.
"Teoria este întâlnită şi în alte foste state sovietice, spre exemplu Ucraina, unde minerii de la Doneţk care au pornit spre Kiev pentru a susţine regimul vechi, nu aveau nimic în comun cu studenţii susţinători ai Iuliei Timoşenko", aminteşte autorul argumentându-şi teoria.
"Şi care este simbolul revoluţiei pro-vestice din Georgia, dacă nu o imagine romantică de devotament pentru frumos!?
Poate nu o cred cei de la Londra, dar aici este implicată şi alura Bruxellelului, care inspiră tinerii democraţi din fostele republici sovietice. Uniunea Europeană este cea care îi ademeneşte cu o imagine a unei vieţi mai bune, fapt ce explică de ce într-un final Kremlinul va pierde în concursul politic al frumuseţii.
Deşi Rusia încercat să promoveze cultul de frumuseţe ideologică, Moldova rămâne imună la schimbările democratice, atâta timp cât femeile frumoase vor rămâne indiferente la problemele politice. Dar, Dostoievski spunea că frumuseţea va salva lumea, deci, istoria s-ar putea să fie de partea lor".
Spre finalul articolului, autorul ţine să facă şi unele concluzii, scriind că "apetitul femeilor pentru haine delicate, parfumuri scumpe, restaurante fancy şi vacanţe exotice face din acestea femei capitaliste instinctive ale pieţii. Teoriticienii politici insistă că democraţia este cel mai bun mod pentru a apăra aceste libertăţi, astfel că urmează ca mai devreme sau mai târziu, acestea să-şi ridice manichiura imaculată în semn de protest faţă de regim".
"Fetele frumoase au fost în acţiune în timpul alegerilor din Moldova, dar acum, făc ceea ce ştiu cel mai bine - hoinăresc în continuare în căutarea lucrurilor la modă pe largile bulevarde din Chişinău, în soarele necruţător de vară". "Treaba lor a fost făcută", conchide autorul britanic în ediţia THE TIMES din 10 august 2009.
Autorul ţine să precizeze că această teorie a auzit-o de la un prieten din Armenia şi că aceasta constă în faptul că "dacă şi cele mai frumoase femei, deobicei indiferente la problemele politice, au ieşit în stradă", în societate se crează o masă critică de demonstranţi, care cauzează pierderi de încredere pentru regimul de la putere. "Am să-l parafrazez pe Marx şi am să spun că tinerii simt că nu au nimic de pierdut decât doar virginitatea", menţionează acesta.
Publicistul englez spune că alegerile din Moldova s-au repetat, după ce în aprilie s-au descoperit discrepanţe mari între aşteptările oamenilor şi rezultatul voturilor. Aceasta a dus peste 10 000 oameni în stradă pentru a protesta împotriva regimului comunist. "Una dintre iniţiatoarele protestului paşnic din 6 aprilie este Natalia Morari, o tânără acitvă, dar şi atractivă. Frumoasă şi singură nu este destul - e nevoie de perseverenţă, minte şi curaj. Natalia şi-a luat riscul asupra sa pentru a lupta împotriva regimului şi a fost constant sub supravegherea autorităţilor de la Chişinău, care au ameninţat-o că o vor învinui de evenimentele de la 7 aprilie 2009, chiar dacă aceasta nu a fost prezentă acolo şi a condamnat violenţele ulterioare", scrie ziarul în ediţia sa electronică.
Forţele de opoziţie de la Chişinău s-au solidarizat cu protestele paşnice, şi ca urmare, au boicotat alegerea preşedintelui, ducând Moldova la noi alegeri parlamentare.
"Teoria este întâlnită şi în alte foste state sovietice, spre exemplu Ucraina, unde minerii de la Doneţk care au pornit spre Kiev pentru a susţine regimul vechi, nu aveau nimic în comun cu studenţii susţinători ai Iuliei Timoşenko", aminteşte autorul argumentându-şi teoria.
"Şi care este simbolul revoluţiei pro-vestice din Georgia, dacă nu o imagine romantică de devotament pentru frumos!?
Poate nu o cred cei de la Londra, dar aici este implicată şi alura Bruxellelului, care inspiră tinerii democraţi din fostele republici sovietice. Uniunea Europeană este cea care îi ademeneşte cu o imagine a unei vieţi mai bune, fapt ce explică de ce într-un final Kremlinul va pierde în concursul politic al frumuseţii.
Deşi Rusia încercat să promoveze cultul de frumuseţe ideologică, Moldova rămâne imună la schimbările democratice, atâta timp cât femeile frumoase vor rămâne indiferente la problemele politice. Dar, Dostoievski spunea că frumuseţea va salva lumea, deci, istoria s-ar putea să fie de partea lor".
Spre finalul articolului, autorul ţine să facă şi unele concluzii, scriind că "apetitul femeilor pentru haine delicate, parfumuri scumpe, restaurante fancy şi vacanţe exotice face din acestea femei capitaliste instinctive ale pieţii. Teoriticienii politici insistă că democraţia este cel mai bun mod pentru a apăra aceste libertăţi, astfel că urmează ca mai devreme sau mai târziu, acestea să-şi ridice manichiura imaculată în semn de protest faţă de regim".
"Fetele frumoase au fost în acţiune în timpul alegerilor din Moldova, dar acum, făc ceea ce ştiu cel mai bine - hoinăresc în continuare în căutarea lucrurilor la modă pe largile bulevarde din Chişinău, în soarele necruţător de vară". "Treaba lor a fost făcută", conchide autorul britanic în ediţia THE TIMES din 10 august 2009.
вторник, 11 августа 2009 г.
The Independent: Putem spera că recentele alegeri din Moldova vor rupe definitiv legăturile cu trecutul sovietic al Europei
"Ideea că ultimul partid comunist din Europa a fost dat jos de la putere la data de 29 iulie 2009 în Republica Moldova este una prematură", notează Luke March, corespondent al ziarului britanic "The Independent". Ziaristul îşi argumentează ipoteza prin faptul că "Partidul Comuniştilor rămâne cel mai consolidat partid din parlament, cu aproape 50% din voturile cetăţenilor".
"Blocarea activităţii parlamentului, polarizare şi chiar repetarea alegerilor în Moldova nu este un subiect de neimaginat", notează acelaşi March, lector superior la Universitatea din Edinburgh.
Autorul ţine să amintească cititorilor "The Independent" că Partidul Comuniştilor din R. Moldova nu a fost un partid important în perioada 1990-2001, Moldova devenind cel mai sărac stat în urma guvernării "aşa-zişilor democraţi" din perioada anilor '90.
"Comunitatea internaţională a văzut alegerile din Moldova ca fiind mai mult sau mai puţin corecte şi libere, deşi comuniştii au luat peste 45% ultima dată - un record electoral la care partidele din Marea Britanie pot doar visa", ţine să precizeze corespondentul "The Independent".
"Scriu aceste rânduri nu prentru a idealiza Partidul Comuniştilor, care are tendinţe autoritare, dar pentru că ei reprezintă unul dintre cele mai competente guverne din istoria R. Moldova, care deseori "au făcut avansuri Europei” (deseori neîmpărtăşite)".
În încheierea ştirii despre R. Moldova, autorul se arată optimist şi scrie că "putem spera că recentele alegeri din Moldova vor rupe definitiv legăturile cu trecutul sovietic".
Totodată, acesta se arată sigur că după recentele experienţe ale "revoluţiilor" din Ucraina şi Georgia, liderii moldoveni sunt nevoiţi să fie mult mai competenţi şi mult mai pregătiţi decât predecesorii lor post-sovietici.
"Blocarea activităţii parlamentului, polarizare şi chiar repetarea alegerilor în Moldova nu este un subiect de neimaginat", notează acelaşi March, lector superior la Universitatea din Edinburgh.
Autorul ţine să amintească cititorilor "The Independent" că Partidul Comuniştilor din R. Moldova nu a fost un partid important în perioada 1990-2001, Moldova devenind cel mai sărac stat în urma guvernării "aşa-zişilor democraţi" din perioada anilor '90.
"Comunitatea internaţională a văzut alegerile din Moldova ca fiind mai mult sau mai puţin corecte şi libere, deşi comuniştii au luat peste 45% ultima dată - un record electoral la care partidele din Marea Britanie pot doar visa", ţine să precizeze corespondentul "The Independent".
"Scriu aceste rânduri nu prentru a idealiza Partidul Comuniştilor, care are tendinţe autoritare, dar pentru că ei reprezintă unul dintre cele mai competente guverne din istoria R. Moldova, care deseori "au făcut avansuri Europei” (deseori neîmpărtăşite)".
În încheierea ştirii despre R. Moldova, autorul se arată optimist şi scrie că "putem spera că recentele alegeri din Moldova vor rupe definitiv legăturile cu trecutul sovietic".
Totodată, acesta se arată sigur că după recentele experienţe ale "revoluţiilor" din Ucraina şi Georgia, liderii moldoveni sunt nevoiţi să fie mult mai competenţi şi mult mai pregătiţi decât predecesorii lor post-sovietici.
понедельник, 10 августа 2009 г.
Veaceslav Ioniţă: Suntem aproape de catastrofă
10 August 2009, 11:52
Imedia: Cum apreciaţi situaţia actuală din economie?
Veaceslav Ioniţă: Suntem aproape de catastrofă. Ramurile care cat de cat s-au dezvoltat in ultimii ani, sunt acum in colaps. Industria construcţiilor este moartă, spaţiul locativ nu se vinde, la fel şi spaţiile industriale. Transporturile nicidecum nu-şi pot reveni din şoc. Cateva mii de TIR-uri stau fără lucru, iar transportul feroviar a scăzut inimaginabil, de cel puţin şapte ori. In sfârşit, comerţul cu amănuntul este in scădere.
Mai nou, din cei peste 600 mii de angajaţi pe care ii are Republica Moldova, peste 50 de mii sunt in şomaj ascuns – fie sunt in concediu, fie au zile de muncă scurtate. Nu m-aş mira dacă la sfârşitul anului, uşor-uşor vom depăşi cifra de 100 de mii de şomeri.
Imedia: Care sunt perspectivele pentru economia Republicii Moldova, reieşind din
contextul regional, dar şi pe fundalul turbulenţelor interne?
Veaceslav Ioniţă: Există două scenarii de dezvoltare. Primul – comuniştii vor boicota alegerile Preşedintelui, vom avea un preşedinte in exerciţiu, chiar dacă nu se ştie ce statut va avea el, un Parlament funcţional şi un Guvern provizoriu. Moldova va traversa in acest caz o perioadă foarte neagră in istoria sa. Chiar dacă pe termen lung am avea de câştigat din acest scenariu, pe termen scurt ne vom confrunta cu o catastrofă, nu mă tem să spun acest cuvant. In primul rand vor fi afectate plăţile salariale. Acum, deja se consumă banii prevăzuţi pentru septembrie-octombrie. Un al doilea scenariu – este probabil, dar nu atat de clar – e că va fi un guvern de coaliţie democrată şi vom avea control pe toate segmentele de conducere: Preşedinţie, Parlament, Guvern. In acest caz, Republica Moldova ar putea beneficia de un suport financiar enorm din străinătate. Vedem echilibrarea şocurilor prin asistenţa bugetară, pentru a nu permite un deficit de 5-6 mld de lei, asigurarea plăţilor sociale, iar pe segmentul de investiţii, derularea unor
proiecte de investiţii in infrastructură la nivel local.
In acest an, însă, indiferent de scenarii, fără o descreştere economică de 10% nu vom scăpa. Şi asta in cel mai bun caz. Puterea de cumpărare va scădea şi mai mult – cu 30-40%.
Imedia: Ce ar trebui să conţină un plan anticriză asupra căruia să se concentreze noul Parlament şi următorul Guvern?
Veaceslav Ioniţă: Prima soluţia anticriză este instaurarea unei guvernări democratice care ar avea acces la mai multe instrumente financiare externe.
Personal, încă inainte de lansarea in campania electorală, am elaborat cu asociaţiile de business 14 propuneri anticriză. Le-am propus fostului Guvern care le-a ignorat. Noul Guvern sper că le va implementa. Am propune creditul fiscal – o parte din impozitele sociale să fie achitate in decurs de trei ani, cu precizarea că va fi foarte clar şi transparent: cui, cat, cum şi de ce se ofere aceste facilităţi.
De asemenea, achitarea tuturor obligaţiunilor guvernamentale. Guvernul nu-şi achită acum facturile faţă de agenţii economici, nu restituie TVA, ba din contra, obligă companiile să plătească impozitele in avans. Nu se iau măsuri anticriză, ci măsuri de provocare a crizei.
Repet, avem nevoie de suport financiar extern, dar acesta nu va veni atat timp cat actuala guvernare se va menţine. Nu este grav atunci cand n-ai bani, e grav cand nimeni nu vrea să-ţi imprumute bani.
Imedia: S-a declarat că se poartă negocieri cu China şi Federaţia Rusă privind
contractarea unor imprumuturi externe importante, pe fondul suspendării relaţiilor cu Fondul Monetar Internaţional. Cum apreciaţi posibilitatea contractării acestor credite?
Veaceslav Ioniţă: Nici nu este vorba de politică economică externă, este pur şi simplu
propagandă electorală. In ceea ce ţine de Rusia, nu cunosc in amănunte detaliile, dar in ce priveşte China, pot să vă spun despre ce este vorba. In electorala trecută, nişte domni dintr-un partid care nu a trecut alegerile au făcut, in opinia mea, o glumă, spunand că ei au negociat un credit de 1 mld dolari din partea Chinei. Accentuez, un partid care nici nu era la guvernare. Am ras atunci, că tocmai eram in preajma lui 1 aprilie.
Mai tarziu s-a apropiat de mine unul din aceşti domni care mi-a spus: uite, situaţia chiar e gravă in ţară, dacă Dodon (Igor Dodon - ministrul Economiei – Imedia) se interesează ce-i cu miliardul acela de dolari. Deci o glumă s-a transformat intr-o afirmaţie care nu are nimic in comun cu realitatea.
Cat priveşte creditul rus – este un credit tehnic, nu resurse financiare, ci mărfuri şi bunuri din Federaţia Rusă. Ştiind nivelul corupţiei din Moldova mă tem să-mi imaginez ce bunuri şi la ce preţ vom primi in contul acestor 500 milioane de dolari.
Imedia: Veţi accepta să valorificaţi mandatul de deputat sau veţi opta pentru o funcţie in Executiv, in blocul economic al Guvernului, de exemplu?
Veaceslav Ioniţă: Dorinţa mea fermă este ca ţara această să iasă din mizeria in care se află. Cum şi unde imi voi realiza această dorinţă nu este clar, deocamdată. Sunt pregătit pentru lucrul fie intr-o comisie parlamentară, mi-aşi dori in comisia buget şi finanţe, fie in Executiv, in condiţiile in care PLDM şi partenerii săi de coaliţie vor decide să-şi asume responsabilitatea pentru guvernare.
In cazul in care voi avea dreptul la iniţiativă legislativă, iată care vor fi priorităţile: schimbarea legii finanţelor publice locale, in sensul unei mai mari autonomii financiare locale; crearea unei agenţii de investiţii naţionale, care să administreze in mod transparent investiţiile publice; introducerea cotei unice pe venit şi anularea dreptului birocraţilor de a-şi însuşi dreptul de mjudecător.
Interviu realizat de Imedia.
Imedia: Cum apreciaţi situaţia actuală din economie?
Veaceslav Ioniţă: Suntem aproape de catastrofă. Ramurile care cat de cat s-au dezvoltat in ultimii ani, sunt acum in colaps. Industria construcţiilor este moartă, spaţiul locativ nu se vinde, la fel şi spaţiile industriale. Transporturile nicidecum nu-şi pot reveni din şoc. Cateva mii de TIR-uri stau fără lucru, iar transportul feroviar a scăzut inimaginabil, de cel puţin şapte ori. In sfârşit, comerţul cu amănuntul este in scădere.
Mai nou, din cei peste 600 mii de angajaţi pe care ii are Republica Moldova, peste 50 de mii sunt in şomaj ascuns – fie sunt in concediu, fie au zile de muncă scurtate. Nu m-aş mira dacă la sfârşitul anului, uşor-uşor vom depăşi cifra de 100 de mii de şomeri.
Imedia: Care sunt perspectivele pentru economia Republicii Moldova, reieşind din
contextul regional, dar şi pe fundalul turbulenţelor interne?
Veaceslav Ioniţă: Există două scenarii de dezvoltare. Primul – comuniştii vor boicota alegerile Preşedintelui, vom avea un preşedinte in exerciţiu, chiar dacă nu se ştie ce statut va avea el, un Parlament funcţional şi un Guvern provizoriu. Moldova va traversa in acest caz o perioadă foarte neagră in istoria sa. Chiar dacă pe termen lung am avea de câştigat din acest scenariu, pe termen scurt ne vom confrunta cu o catastrofă, nu mă tem să spun acest cuvant. In primul rand vor fi afectate plăţile salariale. Acum, deja se consumă banii prevăzuţi pentru septembrie-octombrie. Un al doilea scenariu – este probabil, dar nu atat de clar – e că va fi un guvern de coaliţie democrată şi vom avea control pe toate segmentele de conducere: Preşedinţie, Parlament, Guvern. In acest caz, Republica Moldova ar putea beneficia de un suport financiar enorm din străinătate. Vedem echilibrarea şocurilor prin asistenţa bugetară, pentru a nu permite un deficit de 5-6 mld de lei, asigurarea plăţilor sociale, iar pe segmentul de investiţii, derularea unor
proiecte de investiţii in infrastructură la nivel local.
In acest an, însă, indiferent de scenarii, fără o descreştere economică de 10% nu vom scăpa. Şi asta in cel mai bun caz. Puterea de cumpărare va scădea şi mai mult – cu 30-40%.
Imedia: Ce ar trebui să conţină un plan anticriză asupra căruia să se concentreze noul Parlament şi următorul Guvern?
Veaceslav Ioniţă: Prima soluţia anticriză este instaurarea unei guvernări democratice care ar avea acces la mai multe instrumente financiare externe.
Personal, încă inainte de lansarea in campania electorală, am elaborat cu asociaţiile de business 14 propuneri anticriză. Le-am propus fostului Guvern care le-a ignorat. Noul Guvern sper că le va implementa. Am propune creditul fiscal – o parte din impozitele sociale să fie achitate in decurs de trei ani, cu precizarea că va fi foarte clar şi transparent: cui, cat, cum şi de ce se ofere aceste facilităţi.
De asemenea, achitarea tuturor obligaţiunilor guvernamentale. Guvernul nu-şi achită acum facturile faţă de agenţii economici, nu restituie TVA, ba din contra, obligă companiile să plătească impozitele in avans. Nu se iau măsuri anticriză, ci măsuri de provocare a crizei.
Repet, avem nevoie de suport financiar extern, dar acesta nu va veni atat timp cat actuala guvernare se va menţine. Nu este grav atunci cand n-ai bani, e grav cand nimeni nu vrea să-ţi imprumute bani.
Imedia: S-a declarat că se poartă negocieri cu China şi Federaţia Rusă privind
contractarea unor imprumuturi externe importante, pe fondul suspendării relaţiilor cu Fondul Monetar Internaţional. Cum apreciaţi posibilitatea contractării acestor credite?
Veaceslav Ioniţă: Nici nu este vorba de politică economică externă, este pur şi simplu
propagandă electorală. In ceea ce ţine de Rusia, nu cunosc in amănunte detaliile, dar in ce priveşte China, pot să vă spun despre ce este vorba. In electorala trecută, nişte domni dintr-un partid care nu a trecut alegerile au făcut, in opinia mea, o glumă, spunand că ei au negociat un credit de 1 mld dolari din partea Chinei. Accentuez, un partid care nici nu era la guvernare. Am ras atunci, că tocmai eram in preajma lui 1 aprilie.
Mai tarziu s-a apropiat de mine unul din aceşti domni care mi-a spus: uite, situaţia chiar e gravă in ţară, dacă Dodon (Igor Dodon - ministrul Economiei – Imedia) se interesează ce-i cu miliardul acela de dolari. Deci o glumă s-a transformat intr-o afirmaţie care nu are nimic in comun cu realitatea.
Cat priveşte creditul rus – este un credit tehnic, nu resurse financiare, ci mărfuri şi bunuri din Federaţia Rusă. Ştiind nivelul corupţiei din Moldova mă tem să-mi imaginez ce bunuri şi la ce preţ vom primi in contul acestor 500 milioane de dolari.
Imedia: Veţi accepta să valorificaţi mandatul de deputat sau veţi opta pentru o funcţie in Executiv, in blocul economic al Guvernului, de exemplu?
Veaceslav Ioniţă: Dorinţa mea fermă este ca ţara această să iasă din mizeria in care se află. Cum şi unde imi voi realiza această dorinţă nu este clar, deocamdată. Sunt pregătit pentru lucrul fie intr-o comisie parlamentară, mi-aşi dori in comisia buget şi finanţe, fie in Executiv, in condiţiile in care PLDM şi partenerii săi de coaliţie vor decide să-şi asume responsabilitatea pentru guvernare.
In cazul in care voi avea dreptul la iniţiativă legislativă, iată care vor fi priorităţile: schimbarea legii finanţelor publice locale, in sensul unei mai mari autonomii financiare locale; crearea unei agenţii de investiţii naţionale, care să administreze in mod transparent investiţiile publice; introducerea cotei unice pe venit şi anularea dreptului birocraţilor de a-şi însuşi dreptul de mjudecător.
Interviu realizat de Imedia.
Le Monde: Pentru tinerii moldoveni, Romania nu este occidentul, dar este un prim pas spre libertate
Din mica sa camera a unui complex studentesc din Bucuresti, Andrei Babcinetchi vede un teren de sport betonat. Nu este occidentul la care viseaza tanarul moldovean, dar este un prim pas: sederea in Romania este un traseu obligatoriu pentru cei din tara sa, care vor sa emigreze in Vest. Asa incep jurnalistii de la cotidianul francez Le Monde un articol dedicat situatiei cetatenilor din Republica Moldova care au trecut granita si traiesc in Romania.
"Sunt inscris la Academia de studii economice", explica studentul. "In doi ani, imi voi lua diploma si vreau sa-mi continui studiile in Europa de Vest. Daca as fi ramas in Moldova, n-as fi avut nicio sansa. Romania este in Uniunea Europeana si diploma pe care o voi obtine la Bucuresti va fi recunoscuta in toate tarile membre. Nu vrem sa fim izolati de restul lumii. Si noi facem parte din UE", marturiseste Andrei Babcinetchi pentru Le Monde.
La fel ca Andrei, zeci de mii de tineri moldoveni au venit in Romania la studii, impinsi de dorinta de a pleca in Europa. Toti cer pasaport romanesc, considerat ca fiind cheia pentru spatiul Schengen. Moldova este un fost teritoriu roman, anexat de Uniunea sovietica dupa al doilea razboi mondial. Doua treimi din cei 4 milioane de moldoveni sunt vorbitori de limba romana, iar cealalta treime, de limba rusa, scriu jurnalistii francezi. Stat independent dupa prabusirea URSS in 1991, Moldova a intrat intr-o criza economica tot mai accentuata, dupa ce Partidul Comunist a preluat puterea. Integrarea in UE a Romaniei, in 2007, a transformat Bucurestiul intr-o tinta foarte atractiva pentru tanara generatie de moldoveni care vorbesc romaneste. "Moldova nu este pregatita sa intre in UE", a declarat pentru Le Monde sociologul Dan Dungaciu. "Acesti tineri vor sa se integreze in Uniune individual. Cheia pentru ei este nationalitatea romana".
Pe 14 aprilie, presedintele Traian Basescu s-a adresat Parlamentului pentru a sustine cauza Moldovei. "Nu putem sa acceptam ca noua generatie de moldoveni sa nu poata sa-si faca studiile in Romania sau in alte state europene", a declarat el. De la acest apel, aproximativ 800.000 de cereri de pasaport au fost depuse la consulatul romanesc de la Chisinau, scrie Le Monde.
Noua politica a Bucurestiului "invenineaza", insa, relatiile dintre cele doua state. Tensiunile dintre Romania si Moldova au atins punctul critic dupa alegerile legislative din 5 aprilie. Manifestantii au luat cu asalt strazile din Chisinau, unde tinerii au pus foc in cladirea Parlamentului. Opozitia democrata si pro-europeana a contestat victoria comunistilor, condusi de presedintele Vladimir Voronin, apropiat de Rusia.
O victorie a opozitiei anti-comuniste la alegerile anticipate din 29 iulie ar trebui sa calmeze relatiile dintre cele doua tari. Studentii moldoveni din Romania, una dintre sursele cele mai puternice ale schimbarilor care au loc la Chisinau, se bucura astazi de victoria lor: "Putem in sfarsit sa vorbim serios de o integrare in Uniunea Europeana", spune Andrei Babtcinetchi. "Am prins foarte repede gustul libertatii".
"Sunt inscris la Academia de studii economice", explica studentul. "In doi ani, imi voi lua diploma si vreau sa-mi continui studiile in Europa de Vest. Daca as fi ramas in Moldova, n-as fi avut nicio sansa. Romania este in Uniunea Europeana si diploma pe care o voi obtine la Bucuresti va fi recunoscuta in toate tarile membre. Nu vrem sa fim izolati de restul lumii. Si noi facem parte din UE", marturiseste Andrei Babcinetchi pentru Le Monde.
La fel ca Andrei, zeci de mii de tineri moldoveni au venit in Romania la studii, impinsi de dorinta de a pleca in Europa. Toti cer pasaport romanesc, considerat ca fiind cheia pentru spatiul Schengen. Moldova este un fost teritoriu roman, anexat de Uniunea sovietica dupa al doilea razboi mondial. Doua treimi din cei 4 milioane de moldoveni sunt vorbitori de limba romana, iar cealalta treime, de limba rusa, scriu jurnalistii francezi. Stat independent dupa prabusirea URSS in 1991, Moldova a intrat intr-o criza economica tot mai accentuata, dupa ce Partidul Comunist a preluat puterea. Integrarea in UE a Romaniei, in 2007, a transformat Bucurestiul intr-o tinta foarte atractiva pentru tanara generatie de moldoveni care vorbesc romaneste. "Moldova nu este pregatita sa intre in UE", a declarat pentru Le Monde sociologul Dan Dungaciu. "Acesti tineri vor sa se integreze in Uniune individual. Cheia pentru ei este nationalitatea romana".
Pe 14 aprilie, presedintele Traian Basescu s-a adresat Parlamentului pentru a sustine cauza Moldovei. "Nu putem sa acceptam ca noua generatie de moldoveni sa nu poata sa-si faca studiile in Romania sau in alte state europene", a declarat el. De la acest apel, aproximativ 800.000 de cereri de pasaport au fost depuse la consulatul romanesc de la Chisinau, scrie Le Monde.
Noua politica a Bucurestiului "invenineaza", insa, relatiile dintre cele doua state. Tensiunile dintre Romania si Moldova au atins punctul critic dupa alegerile legislative din 5 aprilie. Manifestantii au luat cu asalt strazile din Chisinau, unde tinerii au pus foc in cladirea Parlamentului. Opozitia democrata si pro-europeana a contestat victoria comunistilor, condusi de presedintele Vladimir Voronin, apropiat de Rusia.
O victorie a opozitiei anti-comuniste la alegerile anticipate din 29 iulie ar trebui sa calmeze relatiile dintre cele doua tari. Studentii moldoveni din Romania, una dintre sursele cele mai puternice ale schimbarilor care au loc la Chisinau, se bucura astazi de victoria lor: "Putem in sfarsit sa vorbim serios de o integrare in Uniunea Europeana", spune Andrei Babtcinetchi. "Am prins foarte repede gustul libertatii".
среда, 5 августа 2009 г.
понедельник, 27 июля 2009 г.
Scrisori din casa de nebuni: Dacă vrei să fii vacă
Ieri casa de nebuni a trăit un moment epocal din istoria sa de peste 650 de ani: întâlnirea cu Voronin. Cu acest prilej am fost obligaţi să ne spălăm dimineaţa cu săpun duru obţinut de la milenium celingi ca ajutor umanitar nerambursabil din rezervele armatei otomane. În sfârşit, după multe ore de aşteptare, El a coborât din cerul senin cu elicopterul, direct în ograda noastră. Semăna cu un balaur cu trei capete: un cap de preşedinte al ţărişoarei mioritice (ovine) în exerciţiu, un alt cap de preşedinte al parlamentului pârlit şi cu un cap de preşedinte al beligosului partid comunist. Una dintre feţe era cam buhăită, alta plictisită, iar a treia avea întipărită o expresie suficientă de miliţian honoris causa. Aşa că dr Stuh i-a ieşit în întâmpinare deconcentrat de-a binelea, neştiind la care cap să se închine mai întâi. După ce a făcut turul Casei şi a contabilizat satisfăcut cele realizate pe parcursul ultimilor opt ani, balaurul a ţinut un spici în faţa noastră. Dacă nu votaţi comuniştii, au spus capetele lui, casa noastră îşi va pierde independenţa, căci elementele criminale din spatele opoziţiei o să vândă republicuţa cartelurilor de traficanţi de droguri din Columbia! Iar Băsescu a concentrat toate tancurile ex-sovietice la Prut şi aşteaptă semnal de la Dorin Chirtoacă, pentru a transforma patria noastră într-un fief al terorismului mondial în frunte cu benLaden, strâmtorat de americani în zonele muntoase ale Pakistanului. În acest moment, sanitara Vera leşină, dar îşi reveni în fire de sinestătător. “Voi ce vreţi să vă bat ca să-i votaţi pe comunişti? - spuse capul miliţienesc. - Cei care numesc limba moldovenească română scuipă nu doar în Constituţia ţării, dar şi în propriii lor părinţi. Mamele lor nu vorbeau în limba română. Dacă s-au născut în Moldova, nu puteau vorbi în limba română. Toţi părinţii noştri vorbesc limba moldovenească – acest lucru este cert”, a accentuat capul buhăit. “Da mama mea spunea limba mocănească – sări moş Dumitru. – Eu dacă spuneam liungură ca în satul vecin, ea mă pocnea cu lingura. Nu-i plăcea deloc cum se grăieşte în satul vecin. La fasole, ei spun fasule, iar la coş ei spun oboroacă. Asta-i limbă? Mocănească sună bine, insistă moş Dumitru. „Măi Mocane, frăţioare, Nu ti-e roibul de schimbare? Să-ţi dau chebea din spinare…” – porni să cânte behăit moşul. “Da mama mea spune română!” - interveni liceana Ala cu voce tremurândă. În liniştea care se lăsă subit se auzea cum curge bătrânul Nistru la vale şi cum la Cobasna ruginesc tancurile ruseşti fără treabă. “Da’ tat-tu?” – se interesă sever capul mahmur. “Şi tata spune română” - recunoscu dârz liceana Ala. - Şi Eminescu spunea română! Şi Grigore Vieru!” “Lasă propaganda!” – se răsti balaurul cu toate capete. “Stimaţi nebuni - interveni dr Stuh - eu propun să adoptăm o rezoluţie în care să ne angajăm să votăm aşa cum am votat pe 5 aprilie, adică pentru PCRM, pentru stabilitate!” “Eu am o întrebare - interveni Cozonac. – De ce reduceţi numărul de studenţi? De ce pentru un tânăr nebun din casa noastră se alocă 3-4 lei, pe când pentru o vacă din Uniunea Europeană se alocă 2 Euro, peste 30 de lei. Ce mă sfătuiţi să fac? Să votez comuniştii şi să mă duc vacă în Europa?” ““Fie pâinea cât de rea tot mai bine-n ţara mea!” – strigă Caltânăr, fluturându-şi cravata roşie pătată cu bostan politehnic. “Să nu ne ducem vaci în Europa şi nici în Rusia! Jos balaurii!” – strigă liceana Ala. “Jos balaurii!” – strigară Cozonac şi Scurtoi. În liniştea care se lăsă din nou se auzea cum SIS-ul se scarpină vârtos la ceafă. “Sus balaurii! Sus balaurii!” – strigă Sobcor, dar era deja prea târziu. Voronin se supără foc, se sui pe elicopter şi dispăru val-vârtej în adâncul cerului albastru.
Acuma stau şi mă gândesc: oare de ce crede lumea că vacile în Europa o duc bine? Doar acolo nu au rămas păşuni naturale aproape deloc, decât poate în munţii Alpi. Nici la noi nu sunt multe păşuni, dar şi numărul vacilor e mai mic şi prin urmare concurenţa e mai mică. Dacă vrei să fii vacă, e mai bine totuşi acasă.
Al vostru pastorelli paracopital, laptefrati dubail, Ion Buraga
Acuma stau şi mă gândesc: oare de ce crede lumea că vacile în Europa o duc bine? Doar acolo nu au rămas păşuni naturale aproape deloc, decât poate în munţii Alpi. Nici la noi nu sunt multe păşuni, dar şi numărul vacilor e mai mic şi prin urmare concurenţa e mai mică. Dacă vrei să fii vacă, e mai bine totuşi acasă.
Al vostru pastorelli paracopital, laptefrati dubail, Ion Buraga
воскресенье, 26 июля 2009 г.
Opoziţia şi „factorul românesc"
Am mai scris şi cu alte ocazii că fraudarea alegerilor se produce nu numai explicit, adică tehnic, la nivel de liste electorale, ci şi implicit, adică prin fraudarea a însuşi climatului politic în care decurge scrutinul. Astfel, alegerile nu pot fi considerate libere şi corecte atunci când unul dintre concurenţii electorali - de regulă, partidul care deţine puterea -, îi lipseşte pe oponenţii săi (din Opoziţie) de posibilitatea de a dezbate problemele din propria agendă, impunându-le subiecte inventate. Anume la acest tip de fraudă electorală am asistat în actuala campanie electorală, în cadrul căreia niciuna dintre marile probleme ale R. Moldova nu şi-a găsit loc în agenda dezbaterilor electorale.
Comuniştii au reuşit să impună Opoziţiei (dar şi întregii societăţi) o problemă falsă - „apărarea Patriei”, or, e clar că, atunci când vine vorba despre o asemenea materie înaltă ca „apărarea Patriei”, toate celelalte probleme devin minore, secundare şi neimportante. Opoziţia a făcut eforturi uriaşe pentru a aduce în discuţie adevăratele probleme ale acestei ţări, dar a fost practic imposibil ca mesajul ei să ajungă în toate casele, adică acolo unde ajung doar „M-1”, NIT şi radiourile puterii. Forţate să se justifice pentru evenimentele din 7 aprilie, partidele de opoziţie n-au mai avut timp şi spaţiu să dezbată una din cele mai importante probleme ale acestui stat - R. Moldova, încotro? Spre Vest sau spre Est?
Comuniştii au folosit cu abilitate bolşevică factorul românesc, speculând pe resentimente, instincte, nostalgii şi frică. Numai o propagandă cinică, de tip stalinist a putut să acuze Opoziţia de „fascism” şi de „legionarism”! De unde „legionarism” într-o ţărişoară săracă, cu populaţie preponderent rurală, cu o intelectualitate cuminte, oportunistă şi cam fricoasă, fără tradiţii şi legături adânci cu epoca interbelică? Folosind această minciună, comuniştii au reuşit să pornească împotriva Opoziţiei minorităţile naţionale, care au un cuvânt greu de spus în ziua alegerilor. Ei au pedalat atât de insistent pe acest subiect, încât, la un moment dat, Opoziţia, ca să nu dea prilej şi pentru alte acuzaţii la tema dată, a „lunecat” spre retorica centristă şi chiar comunistă, strigând mai tare decât aceştia că se pronunţă pentru „consolidarea statalităţii şi a independenţei R. Moldova”, de parcă s-ar fi pronunţat vreodată împotriva statalităţii şi independenţei.
Frica de a nu fi acuzată de „unionism” a determinat Opoziţia să evite subiecte considerate „sensibile” ale relaţiilor moldo-române, inclusiv cel mai nevinovat, ce se referă la deschiderea a două consulate în R. Moldova, propusă de România. Opoziţia a fost forţată de către comunişti să evite astfel dezbaterea vectorului politicii externe după 29 iulie, limitându-se la o retorică abstractă despre „integrarea europeană”, asemănându-se până la confuzie cu comuniştii şi social-democraţii.
Lipsa din agenda Opoziţiei a „factorului românesc” dovedeşte că alegerile nu au fost libere şi corecte, pentru că nu poţi discuta despre viitorul şi vectorul extern european al R. Moldova în afara acestui factor. E adevărat, campaniile electorale nu sunt pentru educarea electoratului, alegătorului trebuie să-i spui ceea ce el aşteaptă, dar cine a demonstrat că dezbaterea inteligentă şi sinceră a chestiunilor legate de România şi Europa nu ar aduce voturi?
* Uită-te în oglindă, încruntată doamnă…
Marţi, TIMPUL publică în prima pagină o ştire („Moldovenii nu vor mai putea pleca din Moldova”) l-a care guvernul a sărit ca ars, infirmând-o cu vehemenţă, aşa cum îi stă bine unui guvern muncitoresc-ţărănesc, condus de o duioasă mumă care, în numele stabilităţii, e gata să scoată armata în stradă ca să tragă în copiii neascultători. Citez: „Guvernul infirmă categoric informaţia apărută în una din publicaţiile periodice din Chişinău privind elaborarea unui proiect de hotărâre de guvern prin care cetăţenilor RM li se va interzice, pentru o perioadă de doi ani, să părăsească ţara şi să meargă la lucru peste hotare, precum şi existenţa argumentării prezentate de către publicaţie cu referire la surse din Guvernul RM”. Dacă acest guvern punea punct aici, vorba veche - filozof rămânea. Şi nici noi nu reveneam la subiect. Guvernul însă a crezut de cuviinţă să ne dea o lecţie de… deontologie profesională! Citez: „…considerăm necesar de a atenţiona mass-media asupra respectării necondiţionate a legislaţiei cu privire la presă şi a normelor de deontologie profesională în exercitarea funcţiilor de informare şi neadmiterea publicării unor insinuări care induc în eroare opinia publică”.
Ar fi foarte multe de spus vizavi de această lecţie a guvernului. Mai întâi, doresc să le amintesc deştepţilor care au redactat furiosul şi pătimaşul comunicat că în toate codurile deontologice din lume, dar şi în legislaţia modernă despre presă se admite ca o informaţie de interes public major să fie publicată chiar dacă există anumite incertitudini în privinţa veridicităţii ei. Or, ştirea despre interzicerea plecării moldovenilor peste hotare e una de interes public major, fiindcă vizează interesele vitale ale sute de mii de cetăţeni. Astfel, publicând ştirea, redacţia a procedat corect, conform normelor de deontologie profesională. E dreptul (dar şi datoria!) guvernului să confirme sau să infirme informaţia. Un lucru însă nu are dreptul să facă acest guvern: să dea presei lecţii de deontologie profesională. Înainte de a se apuca să dea asemenea lecţii, rugăm respectuos acest guvern să se uite în oglindă. Acest guvern (care nu se deosebeşte prin nimic de toate celelalte guverne comuniste instalate de Voronin după 2001) ar trebui mai întâi să răspundă în faţa societăţii de calitatea mass-media pe care le controlează la sânge. De ce guvernul muncitoresc-ţărănesc al tovarăşei Zina Petrovna, supranumită în popor Zina Carabina, nu dă lecţii de deontologie profesională Radioteleviziunii publice, plătită din banii publici, specializată în lustruirea regimului comunist şi în denigrarea Opoziţiei? Sau chestia asta e deontologică? Dar cât de deontologică este presa scrisă controlată de guvern? Cititorii nu au uitat cum V. Tarlev, pe când era prim-ministru, era declarat în această presă drept cel mai mare patriot şi statalist, un geniu al gândirii economice moderne, un fel de Isus Hristos care cu numai câteva pâini hrăneşte vreo trei milioane de moldoveni flămânzi. După demiterea-i „elegantă”, când vulturul statalităţii de la Başcalia s-a avântat în politică, „presa deontologică” a acestui guvern a întors placa, declarându-l pe Tarlev un prostănac ordinar. Exact de acelaşi tratament se va bucura şi încruntata doamnă din partea presei guvernamentale, (când) dacă-l va părăsi pe bătrânul dictator şi uzurpator.
Am întreba, în definitiv, ce drept moral are acest guvern să dea lecţii presei, dar nu întreb, pentru că mi-e silă… Ce alta îţi poate provoca acest guvern decât un dezgust profund?
Comuniştii au reuşit să impună Opoziţiei (dar şi întregii societăţi) o problemă falsă - „apărarea Patriei”, or, e clar că, atunci când vine vorba despre o asemenea materie înaltă ca „apărarea Patriei”, toate celelalte probleme devin minore, secundare şi neimportante. Opoziţia a făcut eforturi uriaşe pentru a aduce în discuţie adevăratele probleme ale acestei ţări, dar a fost practic imposibil ca mesajul ei să ajungă în toate casele, adică acolo unde ajung doar „M-1”, NIT şi radiourile puterii. Forţate să se justifice pentru evenimentele din 7 aprilie, partidele de opoziţie n-au mai avut timp şi spaţiu să dezbată una din cele mai importante probleme ale acestui stat - R. Moldova, încotro? Spre Vest sau spre Est?
Comuniştii au folosit cu abilitate bolşevică factorul românesc, speculând pe resentimente, instincte, nostalgii şi frică. Numai o propagandă cinică, de tip stalinist a putut să acuze Opoziţia de „fascism” şi de „legionarism”! De unde „legionarism” într-o ţărişoară săracă, cu populaţie preponderent rurală, cu o intelectualitate cuminte, oportunistă şi cam fricoasă, fără tradiţii şi legături adânci cu epoca interbelică? Folosind această minciună, comuniştii au reuşit să pornească împotriva Opoziţiei minorităţile naţionale, care au un cuvânt greu de spus în ziua alegerilor. Ei au pedalat atât de insistent pe acest subiect, încât, la un moment dat, Opoziţia, ca să nu dea prilej şi pentru alte acuzaţii la tema dată, a „lunecat” spre retorica centristă şi chiar comunistă, strigând mai tare decât aceştia că se pronunţă pentru „consolidarea statalităţii şi a independenţei R. Moldova”, de parcă s-ar fi pronunţat vreodată împotriva statalităţii şi independenţei.
Frica de a nu fi acuzată de „unionism” a determinat Opoziţia să evite subiecte considerate „sensibile” ale relaţiilor moldo-române, inclusiv cel mai nevinovat, ce se referă la deschiderea a două consulate în R. Moldova, propusă de România. Opoziţia a fost forţată de către comunişti să evite astfel dezbaterea vectorului politicii externe după 29 iulie, limitându-se la o retorică abstractă despre „integrarea europeană”, asemănându-se până la confuzie cu comuniştii şi social-democraţii.
Lipsa din agenda Opoziţiei a „factorului românesc” dovedeşte că alegerile nu au fost libere şi corecte, pentru că nu poţi discuta despre viitorul şi vectorul extern european al R. Moldova în afara acestui factor. E adevărat, campaniile electorale nu sunt pentru educarea electoratului, alegătorului trebuie să-i spui ceea ce el aşteaptă, dar cine a demonstrat că dezbaterea inteligentă şi sinceră a chestiunilor legate de România şi Europa nu ar aduce voturi?
* Uită-te în oglindă, încruntată doamnă…
Marţi, TIMPUL publică în prima pagină o ştire („Moldovenii nu vor mai putea pleca din Moldova”) l-a care guvernul a sărit ca ars, infirmând-o cu vehemenţă, aşa cum îi stă bine unui guvern muncitoresc-ţărănesc, condus de o duioasă mumă care, în numele stabilităţii, e gata să scoată armata în stradă ca să tragă în copiii neascultători. Citez: „Guvernul infirmă categoric informaţia apărută în una din publicaţiile periodice din Chişinău privind elaborarea unui proiect de hotărâre de guvern prin care cetăţenilor RM li se va interzice, pentru o perioadă de doi ani, să părăsească ţara şi să meargă la lucru peste hotare, precum şi existenţa argumentării prezentate de către publicaţie cu referire la surse din Guvernul RM”. Dacă acest guvern punea punct aici, vorba veche - filozof rămânea. Şi nici noi nu reveneam la subiect. Guvernul însă a crezut de cuviinţă să ne dea o lecţie de… deontologie profesională! Citez: „…considerăm necesar de a atenţiona mass-media asupra respectării necondiţionate a legislaţiei cu privire la presă şi a normelor de deontologie profesională în exercitarea funcţiilor de informare şi neadmiterea publicării unor insinuări care induc în eroare opinia publică”.
Ar fi foarte multe de spus vizavi de această lecţie a guvernului. Mai întâi, doresc să le amintesc deştepţilor care au redactat furiosul şi pătimaşul comunicat că în toate codurile deontologice din lume, dar şi în legislaţia modernă despre presă se admite ca o informaţie de interes public major să fie publicată chiar dacă există anumite incertitudini în privinţa veridicităţii ei. Or, ştirea despre interzicerea plecării moldovenilor peste hotare e una de interes public major, fiindcă vizează interesele vitale ale sute de mii de cetăţeni. Astfel, publicând ştirea, redacţia a procedat corect, conform normelor de deontologie profesională. E dreptul (dar şi datoria!) guvernului să confirme sau să infirme informaţia. Un lucru însă nu are dreptul să facă acest guvern: să dea presei lecţii de deontologie profesională. Înainte de a se apuca să dea asemenea lecţii, rugăm respectuos acest guvern să se uite în oglindă. Acest guvern (care nu se deosebeşte prin nimic de toate celelalte guverne comuniste instalate de Voronin după 2001) ar trebui mai întâi să răspundă în faţa societăţii de calitatea mass-media pe care le controlează la sânge. De ce guvernul muncitoresc-ţărănesc al tovarăşei Zina Petrovna, supranumită în popor Zina Carabina, nu dă lecţii de deontologie profesională Radioteleviziunii publice, plătită din banii publici, specializată în lustruirea regimului comunist şi în denigrarea Opoziţiei? Sau chestia asta e deontologică? Dar cât de deontologică este presa scrisă controlată de guvern? Cititorii nu au uitat cum V. Tarlev, pe când era prim-ministru, era declarat în această presă drept cel mai mare patriot şi statalist, un geniu al gândirii economice moderne, un fel de Isus Hristos care cu numai câteva pâini hrăneşte vreo trei milioane de moldoveni flămânzi. După demiterea-i „elegantă”, când vulturul statalităţii de la Başcalia s-a avântat în politică, „presa deontologică” a acestui guvern a întors placa, declarându-l pe Tarlev un prostănac ordinar. Exact de acelaşi tratament se va bucura şi încruntata doamnă din partea presei guvernamentale, (când) dacă-l va părăsi pe bătrânul dictator şi uzurpator.
Am întreba, în definitiv, ce drept moral are acest guvern să dea lecţii presei, dar nu întreb, pentru că mi-e silă… Ce alta îţi poate provoca acest guvern decât un dezgust profund?
суббота, 18 июля 2009 г.
среда, 8 июля 2009 г.
România este principala piaţă de desfacere a mărfurilor moldoveneşti
08 Iulie 2009, 10:22
România a rămas şi după cinci luni principala destinaţie pentru mărfurile şi serviciile moldoveneşti, chiar dacă în aprilie şi mai au scăzut într-un ritm mai pronunţat, arată datele Biroului Naţional de Statistică.
Exportatorii din Republica Moldova au livrat, în ianuarie-mai, pe piaţa românească mărfuri în valoare de 95.3 milioane de dolari SUA, în scădere cu 22.8% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2008 (după trei luni, ritmul de scădere era aproape de două ori mai mic, respectiv de 11,5%).
Importurile din România realizate de agenţi economici din Republica Moldova, respectiv 102.0 mil. USD în cinci luni, a scăzut şi mai pronunţat, cu 58.6%.
A două piaţă de desfacere a produselor moldoveneşti a fost, după cinci luni, Federaţia Rusă (livrările spre aceasta au constituit 91.1 mil USD, în scădere cu 22.6), iar pe locul trei s-a menţinut Italia cu o cifră de exporturi de 50.6 mil. USD. Statisticile relevă că ritmul de scădere a livrărilor de mărfuri moldoveneşti pe piaţa italiană s-a redus în ultima lună, după cinci luni reducerea a fost de 25.1% faţă de minus 30% după patru luni.
În top-10 ţări-partenere în derularea exporturilor mai intră Belarus (export - 33.6 mil. USD, Germania (29.0 mil. USD), Ucraina (25.6%, în scădere cu 53.2%), Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (19.0 mil. USD), Polonia (14.3 mil. USD), Elveţia (12.3 mil. USD) şi Turcia (11.6 mil. USD).
Valoarea exporturilor în ianuarie-mai a constituit 47.3 mil. USD, în scădere cu 21.6% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.
Biroul Naţional de Statistică anunţă că exporturile de mărfuri realizate în luna mai 2009 s-au cifrat la 100,7 mil. USD, cu 8,5% mai mult faţă de luna precedentă şi cu 20,4% mai puţin comparativ cu luna mai 2008.
La importuri, prima poziţie este ocupată de Kazahstan (la o cifră de import de 166 mil. USD în ianuarie-mai 2009, livrările au crescut de aproape 11 ori, însă în luna mai importurile au constituit doar 1 mil. USD; gazele ruseşti importate în Moldova proveneau din Kazahstan - Business Expert), urmată de Ucraina (154.3 mil USD, minus 49.2%), Federaţia Rusă (cu importuri de 120.5 mil. USD, minus 44.7%), România (102.0 mil. USD, minus 58.6%) şi Germania (89.0 mil. USD, în scădere cu 38.4%).
Volumul importurilor în primele cinci luni ale acestui an s-a ridicat la 1 miliard 238.1 milioane de dolari SUA, în scădere cu 34.5%. Importurile de mărfuri realizate în luna mai 2009 au însumat 242,9 mil. USD, cu 0,6% mai mult faţă de luna anterioară şi cu 38,6% mai puţin comparativ cu luna mai 2008.
вторник, 7 июля 2009 г.
Deflaţie de 0.3% în luna iunie
07 Iulie 2009, 11:15
O rată negativă a inflaţiei, de 0.3 la sută s-a înregistrat în luna iunie, după o creştere a indicelui preţurilor de 0.2% în mai.
„Indicele preţurilor de consum (IPC) în iunie 2009 faţă de mai 2009 a constituit 99,7%, iar faţă de iunie 2008 - 99,2 %”, anunţă Biroul Naţional de Statistică. În iunie 2008 s-a înregistrat o deflaţie de 1.1%, iar în perioada respectivă a anului 2007 - o inflaţie de 15,6%.
De la începutul anului preţurile s-au micşorat cu 1,8 la sută, mai anunţă BNS.
Produsele alimentare s-au ieftinit în iunie cu 1.8%, iar de la începutul anului cu 5.6%, mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 0.5%, însă faţă de începutul anului preţurile la aceste mărfuri au scăzut cu 0.6%. Tarifele pentru prestarea serviciilor populaţiei s-au majorat, în luna iunie, cu 0.2%, iar faţă de decembrie 2008 - cu 1.2%.
Cele mai mari reduceri de preţuri s-au produs la cartofi (cu 14.5%), legume proaspete (- 9.3%), castraveţi (- 29.2%), roşii (- 23.3%), varză şi dovlecei (-22.5%), ouă dietetice (- 4.5%). Preţurile la zahăr s-au majorat cu 3.2%, miere de albine - cu 1.4%.
BNS mai arată că carburanţi pentru transportul auto s-au scumpit cu 8.8%, medicamentele - cu 1.6%, detergenţi - 1.6% şi materiale pentru construcţie - cu 0.3%. Au crescut tarifele la aprovizionarea cu apă potabilă şi menajeră - cu 3.1%, serviciile oferite de agenţiile hoteliere - cu 1.1%, serviciile transportului feroviar internaţional - cu 0.9% şi plata pentru locuinţă - cu 0.7%.
Fondul Monetar Internaţional prognozează pentru anul 2009 o inflaţie de 4% în Republica Moldova.
понедельник, 6 июля 2009 г.
Cea mai bună investiţie
06 Iulie 2009, 12:25
Pe fondul deprecierii dolarului american, moneda de referinta la nivel international, aurul ramane cea mai profitabila investitie pe termen lung.
Avand in vedere criza economica, schimbarea rapida a valorilor diverselor monede internationale si dorinta unor state puternice, precum China, de a renunta la dolar drept moneda pentru rezerve, aurul este un refugiu sigur pentru pastrarea averilor, sunt de parere specialistii de la Erste, actionarul majoritar al BCR.
In Romania, pretul de referinta pentru gramul de aur, stabilit de Banca Nationala a Romaniei, se invarte, in prezent, in jurul valorii de 90 de lei, sub varfurile de peste 100 de lei, din lunile februarie - martie. Cresterea este, insa, semnificativa fata de nivelul anului 2007, cand un gram de aur costa, in medie, 55 de lei.
La nivel international, pretul aurului a crescut cu 7 procente in dolari si 8 procente in euro, in 2009, pana acum. Pretul mediu pe anul trecut a fost de 872 de dolari pe uncie (28,3 grame), cu 25% mai ridicat decat nivelul din 2007, cand o uncie costa 650 de dolari. Incepand din 2001, aurul s-a apreciat constant, cu aproximativ 16 procente anual.
In prezent, o uncie de aur se tranzactioneaza la 950 de dolari, iar, pana la sfarsitul anului, analistii Erste sunt de parere ca pretul va trece de 1.000 de dolari/uncie.
Unul dintre motivele pentru care pretul aurului continua sa creasca este si cantitatea limitata de aur existenta. Dolarii, de exemplu, pot fi tipariti la nevoie, ceea ce le scade valoarea. In schimb, nimeni nu a reusit sa produca aur, inca, de aici si valoarea sa.
La ce foloseste aurul?
In general, cand ne gandim la aur, ne gandim automat la bijuterii, o piata in scadere, din cauza crizei economice.
Insa aurul are multe alte intrebuintari, fiind folosit la constructia satelitilor, in industria energiei regenerabile solare sau de vant, in constructia computerelor si in tehnologia laser, datorita calitatilor sale unice.
De asemenea, aurul are multe avantaje, printre care se numara faptul ca e portabil si usor de transportat, aproape indestructibil, usor de identificat, are o valoare mare pe greutate si volum si este acceptat drept moneda de schimb universala.
De la inceputul crizei, cand dolarul a fost lovit din plin, odata cu prabusirea sistemului financiar american, bancile centrale din toata lumea s-au intrecut in cumpararea aurului, pentru ca este singurul ce nu depinde de o tara anume.
Din anul 2000, productia mondiala de aur a scazut de la 2.620 de tone la 2.416 tone, iar pretul a crescut cu mai mult de 250 de procente.
De asemnea, s-au intesificat eforturile de reciclare a aurului, de la 629 de tone reciclate in 2000, ajungandu-se la 1.218 tone de aur, in 2008. In acelasi timp, bancile centrale au scazut vizibil vanzarile de aur, de la 479 de tone, la 246 de tone.
Potrivit analistilor Erste, in urmatorii aproximativ zece ani, pretul aurului ar putea urca pana la 2.300 de dolari/uncie, datorita schimbarii atitudinii bancilor centrala, dorintei Chinei - despre care majoritatea economistilor cred ca va depasi SUA din punct de vedere economic - de a acumula rezerve in aur cat mai insemnate, cerintei mari de aur in piata si fragilitatii geopolitice, din cauza careia nici o tara nu isi doreste sa fie dependenta de o anumita moneda.
вторник, 23 июня 2009 г.
Voronin & Rusia = UE & Lukaşenko?
23 Iunie 2009, 17:34
Comportamentul UE faţă de fostele republici ex-sovietice, RM şi Belarus, suferă transformări conjuncturale esenţiale. Astfel, Chişinăul care încalcă flagrant Acordul de facilitare a regimului de vize şi readmisie, prin aplicarea selectivă a vizelor pentru cetăţenii României, se bucură de o atitudine destul de reticentă din partea UE. În timp ce în relaţie cu Belarus, Bruxellul dă dovadă de efervescenţă politică accentuată.
Belasul “debusolat”
Disonanţa strecurată în dialogul Minskului cu Moscova conturează un cadru de manevră totalmente nou pentru UE. Tensiunile ruso-belaruse formate pe fondul crizei “laptelui” riscă să se aprofundeze ca urmare a neachitării datoriilor Minskului pentru gazele naturale ruseşti de la începutul acestui an.
Această situaţie este convenabilă pentru europeni, care intenţionează să realizeze tranzacţii cu regimul lui Lukaşenko pentru a-l atrage mai activ în Parteneriatul Estic, urmărind scopul democratizării societăţii beloruse şi atragerii ei în procesul de integrare europeană. În acest sens, în cadrul vizitei de la Minsk de ieri, 23 iunie, Benita Ferrero-Waldner, comisarul european pentru relaţii externe, a promis acordarea a 10 mln. de euro, solicitând în schimb realizarea a 5 puncte cruciale menite în consecinţă să confere eligibilitate Belarusului în ochii instituţiilor financiare europene şi internaţionale, dar şi să creeze oportunităţile necesare pentru deblocarea proceselor democratice în “unica dictatură” din Europa.
Prescripţiile formulate se referă la: reformarea legislaţiei electorale în corespundere cu standardele OSCE şi antrenarea lui în viitoarele alegeri; libertatea expresiei; libertatea la asociere; îmbunătăţirea legislaţiei în domeniul înregistrării organizaţiilor neguvernamentale; soluţionarea problemei deţinuţilor politici. Deşi, cerinţele europenilor constituie “ameninţări” la adresa stabilităţii sistemului politic cimentat de A. Lukaşenko, constrângerile Rusiei par a fi mult mai periculoase: problema gazelor naturale, piaţa rusească de desfacere, intolerenţa oficialilor ruşi faţă de figura lui Lukaşenko şi încercările lor de a găsi o înlocuire regimului lui.
Acest context defavorabil implică o serie de contrabalansări din partea ”verticalei puterii beloruse”. Pe de o parte, Lukaşenko va încerca să păstreze relaţii suportabile cu o Moscovă tot mai exigentă, invocând imperativitatea Belarusului ”dictatorial” pentru Uniunea Rusia-Belarus şi funcţionalitatea Organizaţiei Tratatului Securităţii Colective şi a forţelor ei operaţionale.
Pe de altă parte, apropierea de UE va fi foarte lentă în materie de transformări democratice, cooperarea reală fiind centrată de Lukaşenko pe domeniile economiei, securităţii energetice, mediului înconjurător, liberalizării regimului de vize etc. În acest fel, regimul lui Lukaşeko va încerca să creeze energii alternative celor ruseşti pentru menţinerea sa la putere.
“Dependenţa” comunistă
Spre deosebire de liderul belorus, Voronin se află în dependenţă practic echivalentă atât faţă de Rusia, cât şi de UE. Jocul electoral al comuniştilor cu atragerea masivă a factorului rusesc exprimă perfect această relaţie. Iar declaraţiile lui Voronin, înainte de vizita de la Moscova din 22 iunie, indirect legată şi de comemorarea zilei începutului celui de-al doilea Război Mondial, reiterează importanţa egală a ”parteneriatului strategic cu Rusia şi a obiectivului de integrare europeană”. În schimbul loialităţii sale de moment, soldate cu promiterea unei sume de 500 mln. de dolari, Voronin se asigură că va convinge o parte cât mai mare de electorat să voteze PCRM, totodată, asigurându-şi în caz de succes electoral întâietate faţă de Tiraspol în reglementarea transnistreană. Pe lângă loialitate politică, PCRM-ul garantează neutralitatea RM, integrarea economiei moldoveneşti în cea rusească şi facilitarea intereselor economice ruseşti în RM (intenţii developate în cadrul Consiliului Economic al CSI desfăşurat recent la Chişinău şi în cadrul deplasării lui Voronin la Moscova).
Atitudinea UE faţă de RM contează mai puţin pentru PCRM, deoarece acesta este conştient de faptul că el asigură menţinerea unui anumit status-quo în problema transnistreană. Importanţa acestui fapt pentru Bruxelles se datorează în mare parte amintirilor recente despre războiul din Caucaz şi impactul acestuia pentru securitatea şi stabilitatea la Marea Neagră. De asemenea, factorul românesc actualizează în permanenţă demersul european pentru RM, iar aceste aspiraţii sunt extrem de populare în comunitatea moldoveană.
De aceea, comuniştii trebuie să susţină retorica pro-europeană, delimitând-o însă clar de poziţia politică faţă de România. Totodată, beneficiile economice ale relaţiilor cu UE sunt incomensurabile pentru comunişti, care şi din această perspectivă sunt obligaţi să adopte lozinci europene, chiar dacă sunt fictive.
Promisunea Rusiei de a “face donaţii” pentru RM este simptomatică şi carecterizează raza de penetrare la care poate ajunge aceasta pentru a dicta mersul politicii interne pe spaţiul post-sovietic (asemenea promisini financiare au primit şi Armenia, Kîrghistan, Belarus). Deşi, UE este tentată să-şi asume responsabilităţi legate de Europa de Est, din cauza eterogenităţii sale, ea acţionează mai puţin pragmatic. Or, Bruxellul promite diverse genuri de ajutor unor aşa state ca Belarus (închise şi autoritare) pe baza unei condiţionalităţi fără precedent, dar în cazul RM- contra-oferta unor alegeri corecte, respectarea drepturilor omului, libertatea exprimării etc. este un Acord bilateral mai ambiţios (care de altfel este asigurat în conformitate cu Parteneriatul Estic). Perpetuarea unei asemenea abordări vizavi de Europa de Est ar putea cauza eşecuri geopolitice serioase pentru UE nu numai în RM sau Georgia, dar şi în Ucraina şi Belarus.
Constantin Tănase: Ce ştiu şi ce nu ştiu moldovenii despre Voronin
23 Iunie 2009, 10:24
…Cu faţa roşie, buhăită, cu ochi umflaţi, acest om de mai bine de opt ani te priveşte de la ecranul televizorului încruntat şi cu ură pe sub sprâncene. Preferă să vorbească în limba rusă, dar când e cazul trece şi la cea „moldovenească”. În realitate însă omul acesta nu vorbeşte nici româna, nici rusa. Limba pe care o vorbeşte el e un fel de jargon moldo-rus, presărat copios cu sudălmi, expresii pipărate din argourile lumii interlope ruse gen: bazar, bespredel, po poneatiam etc. Mereu proliferează ameninţări la adresa oponenţilor săi, etichetându-i cu expresii culese direct din stradă sau din cuvântările procurorului lui Stalin, Vîşinski. Epitetele gen bandiţi, criminali, trădători, oligofreni la adresa oponenţilor săi politici sunt dintre cele mai decente şi au pătruns în lexicul „presei” pe care el o controlează. Se vede că băieţii din această „presă” ştiu ce-i place stăpânului. În mod normal, într-o ţară normală acest om nu ar fi trecut mai sus de funcţia de portar la sediul vreunui partid politic. La noi însă acest om a ajuns nu numai şef de partid politic, dar şi şef de stat. Numele acestui om e Vladimir Voronin. Moldovenii au votat de trei ori partidul care l-a făcut pe acest om şef de stat. Cum de a fost posibil? De ce se întâmplă aşa ceva?
De ce moldovenii votează omul care a făcut din R. Moldova cea mai săracă ţară din Europa?
Întrebaţi-l pe cel mai amărât moldovean de la ţară - fie acesta un pensionar, fie un tânăr care lucrează la Moscova şi a venit acasă pe două săptămâni - pe cine votează când îi votează pe comunişti şi veţi auzi un singur, acelaşi, răspuns: pe Voronin. Ei habar n-au cine de fapt face parte din lista comuniştilor, pot să vă spună doar două-trei nume mai sonore - cum ar fi, de exemplu, Greceanâi, Lupu, Stepaniuc… -, dar şi acestea se asociază cu numele Voronin.
Omniprezenţa lui timp de opt ani la televiziune, talentul cu care el minte, asocierea permanentă a numelui său cu asemenea noţiuni ca „pensie majorată”, „salarii la timp”, „stabilitate” ş.a. au făcut din Voronin un simbol, un mit, iar cu miturile, precum se ştie, e greu de luptat.
Concretizez: această percepţie există în conştiinţa moldovenilor simpli, adică săraci, îndeosebi a celor de la ţară, care şi formează, de fapt, baza socială a PCRM. Evident, Voronin este votat şi de unii moldoveni „mai complicaţi”, din clasa medie - oameni de afaceri, funcţionari -, dar aceştia îl votează din interes, din oportunism.
Aşadar, moldovenii nu ştiu aproape nimic despre oamenii din lista partidului lui Voronin. Întreabă-l pe un moldovean din aceştia, dacă el e de acord să voteze un fost general de poliţie, care nu cunoaşte „limba moldovenească” şi pentru care din buzunarul lui, al moldoveanului prost, se scot bani pentru a plăti traducerea în parlament, şi răspunsul va fi categoric: NU! Dar îl votează, pentru că el crede că-l votează (numai) pe Voronin şi nu ştie că în afară de Voronin mai este pe listă şi un oarecare Mişin, bunăoară. Voronin se duce prin sate singur sau cu moldoveni „spălăţei” de alde Greceanâi şi Lupu, dar nu şi cu Mişin. Nu ţin minte să fi auzit vreodată despre întâlnirea lui Mişin cu ţăranii dintr-un sat moldovenesc. Întrebaţi-le pe bietele femei de la ţară (câte au mai rămas) dacă ar fi de acord să voteze o cucoană de la Chişinău care nu cunoaşte o boabă de „limbă moldovenească” şi care „se alintă” la ecran contra unui salariu de mii de euro pe lună. Răspunsul va fi categoric: NU! Dar o votează, din aceleaşi motive din care îl votează pe Mişin…
Ce ştiu moldovenii despre Voronin
Şi mai puţin ştiu moldovenii despre însuşi Voronin. Să luăm cel mai proaspăt exemplu. Joia trecută, Voronin a avut două întâlniri cu activele de partid de la Bălţi şi Comrat. A mers cu maşina statului, cu benzină plătită din banii statului, însoţit de garda de corp plătită de stat ş.a.m.d. Vineri, Voronin s-a întâlnit cu activul de partid din Chişinău.
A avut deci întâlniri de partid, care nu au nimic cu activitatea de stat; altfel spus, în timpul zilei de lucru s-a ocupat cu alte treburi decât cele de stat. Leafa însă-i merge. Şi nu una, ci vreo trei. Plus încă două pensii de general - una de la Chişinău, alta de la Moscova. Întrebaţi-l pe un moldovean amărât de la ţară dacă el este de acord să plătească din buzunarul său „activităţile de partid” ale lui Voronin. Răspunsul va fi categoric - NU.
Întrebaţi-l dacă e de acord să voteze pentru un asemenea (deputat) preşedinte. Răspunsul va fi iarăşi NU. Dar îl votează, fiindcă moldoveanul nu ştie nimic despre aceste „subtilităţi”. De ce nu ştie? Fiindcă aşa vrea Voronin. El nu e interesat ca moldoveanul amărât să ştie aceste lucruri, precum şi faptul că există o Televiziune publică, plătită din banii lui şi care e obligată să-l informeze şi despre aceste aspecte ale „activităţii” lui Voronin. Dar nu-l informează. De ce? Fiindcă nu vrea Voronin. Aici cercul se închide.
„Tezele lui Voronin”
Vineri, precum am spus, Voronin s-a întâlnit la Chişinău cu activul de partid. (A se vedea discursul rostit de el la paginile 4-5 şi recomand cititorilor să citească foarte atent acest text…) Moldoveanul amărât de la ţară, dar şi cel de la Chişinău care nu prea citeşte ziare, nu ştiu că, la această întâlnire, Voronin nu s-a preocupat de grijile ţării şi ale cetăţeanului, ci i-a instruit pe cei invitaţi cum să-l prostească pe bietul moldovean ca să mai voteze o dată comuniştii. Cuvântarea lui Voronin e plină de indicaţii preţioase în acest sens; ea chifteşte de minciuni şi de indicaţii cum să se spună minciuni. Voronin le explică pe puncte celor din sală cum trebuie să-i prostească pe alegători, declarând deschis: „Noi trebuie să cucerim minţile şi inimile alegătorilor noştri, formulând în acest scop principalele teze preelectorale”. Iată, aşadar, ce-i sfătuieşte Voronin pe agitatorii comunişti să le spună alegătorilor:
1. Opoziţia nu este independentă, ea e condusă de grupări criminale şi politice din afara ţării, ea este speriată de hoţul în lege Karamalak, zis „Bulgaru”, de Pasat şi alţii.
2. Anume aceste forţe stau în spatele lui Filat şi Urecheanu care, ameninţându-i pe deputaţii lor cu răfuiala fizică, nu le-au permis să voteze candidatura Z. Greceanâi, propusă la funcţia de preşedinte pe 20 mai şi 3 iunie.
3. Dacă acestea ar fi partide obişnuite, moldoveneşti, Voronin ar fi găsit nu unul, ci 41 de voturi, dar nu avem de a face cu partide moldoveneşti, independente, ci cu adevăraţi mercenari politici.
4. Liderii Opoziţiei sunt nişte marionete ale structurilor criminale şi serviciilor secrete străine.
5. Opoziţia nu a acceptat o coaliţie anticriză pentru că doreşte destabilizarea situaţiei şi lichidarea statalităţii moldoveneşti. Ea trebuie să distrugă ceea ce nu a reuşit pe 7 aprilie.
6. 3 iunie nu este simbolul consolidării Opoziţiei împotriva comuniştilor, ci un atac la statalitatea ţării noastre.
7. Opoziţia şi liderii săi sunt decepţionaţi de dizolvarea parlamentului, ei n-au dorit aceasta, dar n-au avut încotro, fiindcă sunt conduşi din exterior.
8. Trebuie să lucreze şi cu alegătorii Opoziţiei, cărora urmează să li se spună că pe 7 şi 8 aprilie au fost arestaţi mai mult de 300 de oameni, deoarece Filat, Chirtoacă şi Urecheanu i-au scos în stradă, i-au abandonat şi i-au lăsat sub bâtele poliţiei.
Ce propune Opoziţia?
Iată indicaţiile pe care le dă şeful statului agitatorilor în timpul zilei de lucru… Nici un cuvânt despre problemele ţării şi ale oamenilor: sărăcie, impozite, drumuri proaste, medicamente scumpe, primari şi miniştri corupţi, sute de mii de copii rămaşi pe drumuri. Pe Voronin nu-l interesează aceste probleme, scopul lui e să isterizeze societatea, să îndemne la luptă împotriva „duşmanilor de clasă plătiţi de grupările criminale şi serviciile secrete din exterior”. Exact ca în ’37…
Cum va contracara Opoziţia aceste „teze” ale lui Voronin, teze care deja sunt învârtite în presa comunistă, inclusiv la „Moldova 1”, ce poate contrapune Opoziţia acestei avalanşe de minciuni şi insinuări? Să înceapă şi ea să mintă şi să insinueze? În zadar, fiindcă n-are talentul lui Voronin şi nu va fi crezută.
Aşadar, cu ce mesaj se lansează Opoziţia în alegerile anticipate în situaţia când toate acţiunile comuniştilor de culpabilizare şi demonizare a Opoziţiei au un singur obiectiv: să pregătească scoaterea Opoziţiei în afara legii, ca fiind „antistatală” şi plătită din exterior? Ce le va spune ea, în timpul ce i-a mai rămas până la scrutinul din 29 iulie, moldovenilor amărâţi care-l cred pe Voronin?
Constantin Tănase,
Timpul de Dimineaţă
Ziarul de Gardă: Moldova, pe primul loc
23 Iunie 2009, 11:42
Moldova este pe primul loc în lume în ceea ce priveşte rata de recuperare a investitiei, prin prisma venitului anual obtinut din chirie raportat la preţul imobilului, sau, în denumirea sa originală: Gross Rental Yields , după cum reiese dintr-o analiză publicată pe site-ul Global Property Guide.
Această unitate de măsură, (Gross Rental Yields) este o unitate de măsură utilizată în Marea Britanie şi este rezultatul în procentaj a chiriei lunare rezultate într-un an de zile împărţite la preţul imobilului, transmite IMOPEDIA.RO.
GRY = chiria lunară x 12 luni / preţul imobilului x 100%
Moldova este fruntaşă la acest capitol, cu o rată de recuperare a investiţiei provenind din închirierea imobilului de 14.7%, ceea ce înseamnă că în aproximativ 7 ani îţi poţi recupera investiţia imobiliară.
Moldova este urmată pe locurile doi şi trei de Jakarta şi respectiv Egipt, iar la pol opus, pe ultimele locuri se află Monaco şi Andorra.
понедельник, 22 июня 2009 г.
Ziarul de Gardă: Cine distruge R. Moldova?
22 Iunie 2009, 21:39
Opoziţia liberală se abţine să comenteze plecarea lui M. Lupu de la PCRM ca sciziune«Pericolul cel mi mare pentru statalitatea R. Moldova sunt comuniştii», acesta a fost răspunsul unanim al opoziţiei liberale la întrebările presei. Solicitaţi să ce pronunţe pe marginea ultimelor declaraţii ale lui Voronin vizavi de planurile opoziţiei şi, implicit, ale României de a distruge statalitatea R. Moldova, liderii PL, PLDM şi AMN au fost unanimi în ideea că Voronin încearcă să culpabilizeze opoziţia şi România «din cauza lipsei de «atu-uri electorale». «Comuniştii exploatează ideea unionismului. Să ne amintim că în 1994, neavând cum să lupte cu opoziţia, agro-comuniştii au pornit a buimăci lumea cu pericolul unionismului. Şi au câştigat. În schimb, lumea, naivă cum e, a pierdut», — susţine M. Ghimpu, preşedinte PL. În opinia sa, «R. Moldova este distrusă ca stat de comuniuşti, care o pradă, o jefuiesc, o sărăcesc de averi şi o lasă fără cetăţeni. Ei sunt împotriva statului R. Moldova, nu opoziţia care a luptat pentru această statalitate». «Ce are Voronin cu statul R. Moldova? Întrebaţi-l unde era în 1991, când Moldova a devenit stat, prin ce tufari din Rusia stătea ascuns şi învăţa cum să nu fie admisă statalizarea R. Moldova. Iar acum o face pe eroul?»,- replică făcută de preşedintele AMN, S. Urecheanu. Potrivit preşedintelui PLDM, V. Filat, «declaraţiile lui Voronin vin dintr-o eroare de interpretare a lucrurilor. Voronin confundă partidul comuniştilor cu statul. Şi orice critică la adresa comuniştilor sau a lui Voronin, personal, indiferent de unde vine ea, este imediat etichetată ca atac asupra statului», — spune V. Filat. În opinia sa, «comuniştii au pornit campania pe premise false. Problema R. Moldova nu este România şi nici relaţiile cu România, ci lipsa unei guvernări capabile să facă faţă situaţiei de criză economică în care se îngloadă R. Moldova».
Rugaţi să comenteze sciziunile din cadrul PCRM, cu evadarea lui M. Lupu şi zvonurile despre posibila plecare a lui A. Stratan, V. Filat a cerut ca întrebarea să fie readresată analiştilor politici. «Nu dăm aprecieri. Noi putem doar constata sutuaţia, însă, nu o putem comenta, pentrucă nu ştim dacă e sciziune. Mai degrabă e o delegare. Până unde şi pentru ce, urmează să vedem», — a spus Filat. Preşedintele AMN, S. Urechean este de părerea că «manevrele şi tot «jocul de cadre» în interiorul PCRM sunt o dovadă clară că comuniştii sunt deranjaţi de faptul că opoziţia liberală se consolidează. Şi asta de-acuma e un semn bun, un semn că comuniştii se tem», — susţine Urechean
Industria extractivă s-a redus cu 40,4%, industria prelucrătoare - cu 28,6%, sectorul energetic - cu 4,5%.
22 Iunie 2009, 13:27
Întreprinderile industriale din Republica Moldova au fabricat, în primele cinci luni ale anului, producţie în valoare de 8,6 mld lei sau cu 25,3% mai puţin decât în ianuarie-mai 2008, a anunţat Biroul Naţional de Statistică.
Contracţia lunară însă este deja mai mică: în mai 2009 descreşterea a fost de 23,3%, după un regres de 30,1% în aprilie 2009.
În comparaţie cu luna aprilie, declinul s-a aprofundat la fabricarea produselor lactate; de cacao, ciocolată şi produse zaharoase de cofetărie; fabricarea vinului; fabricarea apei minerale şi băuturilor răcoritoare; edituri, poligrafie şi reproducerea materialelor informative; producţia de articole din cauciuc şi din material plastic; producţia şi distribuţia de energie electrică şi termică.
Totodată, în luna mai s-a redus declinul în activităţi de prelucrare şi conservare a fructelor şi legumelor; fabricarea băuturilor alcoolice distilate; fabricarea produselor de tutun; fabricarea produselor textile; fabricarea elementelor din beton, ipsos şi ciment; fabricarea produselor finite din metal; producţia de mobilier ş.a.
Pe ansamblul primelor cinci luni, industria extractivă s-a redus cu 40,4%, industria prelucrătoare - cu 28,6%, sectorul energetic - cu 4,5%, relatează BusinessExpert.
Guvernul anticipează pentru acest an un declin industrial de 20%, pe fondul crizei economice.
Igor Boţan: Republica Moldova s-a pomenit intr-un fel de izolare internaţională
22 Iunie 2009, 13:01
Directorul executiv al Asociaţiei pentru Democraţie Participativă, Igor Boţan, afirmă că „mai mulţi funcţionari de rang inalt оnţeleg foarte bine cat de nocivă este pentru Republica Moldova aşa-zisa verticală a puterii”.
„Problemele cu care se confruntă in prezent Republica Moldova sunt grave, deoarece ţara s-a pomenit intr-un fel de izolare internaţională – Misiunea FMI a plecat fără să fi semnat un nou memorandum, Uniunea Europeană a spus clar că va incepe negocierile privind un nou acord cu Chişinăul doar după ce va fi aplicat un tratament egal pentru toţi cetăţenii europeni, adică după ce va fi anulată viza pentru cetăţenii romani.
Andrei Stratan vrea să spună în interviul publicat de Timpul, că imaginea Republicii Moldova in exterior a avut mult de suferit şi că acestea sunt consecinţele modului de guvernare a consilierilor lui Vladimir Voronin. Implicarea lor in activitatea instituţiilor de stat nu ţine de normele in vigoare. Acest semnal care vine din partea domnului Stratan este extrem de important, deoarece confirmă că verticala puterii nu aduce decat daune Republicii Moldova”, a conchis analistul.
суббота, 20 июня 2009 г.
Moartea nu citeşte ziare
19 Iunie 2009, 16:46
Am urmărit cu mult interes profesional emisiunea „Forum” de la Postul de radio „Vocea Basarabiei”, moderată miercuri seară de colegul nostru Arcadie Gherasim, în cadrul căreia s-a discutat subiectul „Din ce surse vă informaţi”. Am zis „interes profesional” deoarece, ca director de publicaţie, eram curios să aflu ce loc ocupă TIMPUL în topul preferinţelor ascultătorilor acestui post de radio. După emisiune am stat mult pe gânduri, neştiind ce să fac - să mă bucur sau să mă întristez. Recunosc sincer: faptul că majoritatea au numit TIMPUL printre ziarele pe care le preferă nu m-a putut bucura, fiindcă tabloul general e dezolant şi alarmat.
De ce nu mă bucur că TIMPUL e cel mai citit ziar din R. Moldova?
E un adevăr trist că moldovenii nu sunt mari amatori de a citi ziare. Nu dispunem de vreun studiu sociologic în chestiunea dată, dar presupun că moldovenii nu simt acut nu numai lipsa ziarelor, ci şi a cărţilor. (Dintre cei vreo 30 de participanţi la emisiune doar unul singur a numit cartea drept sursă din care se informează.)
Aşadar, de ce moldovenii nu citesc ziare? Mai mulţi vorbitori au explicat fenomenul prin lipsa banilor, sărăcia moldovenilor. E discutabilă chestiunea, fiindcă nu citesc ziare nici moldovenii care au bani. Ba mai mult, se pare că anume acei cu bani mulţi nu citesc, fiindcă pensionarii noştri nu sunt cei mai bogaţi, dar nu e un secret că partea cea mai numeroasă a cititorilor de ziare din R. Moldova o formează anume pensionarii. Tinerii care petrec pe la baruri în satele noastre au bani, dar nu se abonează la ziare. Apropo, preţul unui abonament la TIMPUL de vineri pentru o lună este egal cu preţul unei sticle de bere. Calculaţi, câte abonamente la TIMPUL de vineri se beau într-o singură seară prin barurile din Moldova? Problema deci e alta.
O doamnă profesoară din Răspopeni, Şoldăneşti, dacă nu greşesc, a rostit un adevăr zguduitor. La întrebarea moderatorului de ce nu se citesc ziarele, doamna profesoară a răspuns printr-o întrebare retorică: Cum să se citească, dacă aşa-i conducerea satului - directorul şcolii e comunist, popa e comunist, iar primarul, feciorul popii, e tot comunist?… Invit cititorii să mediteze adânc asupra dramei care se ascunde în spatele acestei întrebări retorice.
De ce sărăcia votează comunismul?
Bineînţeles, există şi problema sărăciei. Când nu ai cinci lei ca să-i cumperi unui copil un pumn de bomboane, nu-ţi arde a ziare. Dar problema sărăciei mai are un aspect. Un vorbitor căuta să-l convingă pe moderator: Domnule Gherasim, e adevărat, satele trăiesc într-o sărăcie cumplită, lumea nu are bani, cum să se aboneze la ziare? Dacă e adevărat - dar e adevărat - de ce moldovenii de la sate, care acum opt ani i-au adus pe comunişti la putere, continuă să trăiască în cumplită sărăcie şi … continuă să-i voteze tot pe comunişti?
Nu pot răspunde la această întrebare în fugă. Îi invit pe cititori să mediteze şi ei. Dacă găsim răspunsul corect, vom găsi răspunsuri şi la alte întrebări. Până a ajunge la rădăcinile ascunse ale întrebării, vă îndemn să rămâneţi cu noi şi să vă abonaţi la TIMPUL. Mai aveţi o săptămână în care vă puteţi abona pentru lunile viitoare. Deocamdată, la acelaşi preţ. Preţul unei sticle de bere…
Frontiera dintre România şi Moldova: mod de folosire
19 Iunie 2009, 21:43
Un tratat tehnic pe care oficialii de la Chişinău îl politizează inutil
Tratatul privind frontiera de stat dintre doua tari este in general un document tehnic prin care se reglementeaza evenimentele din jurul frontierei. Altfel spus printr-un astfel de tratat se stabileste modul in care se controleaza linia frontierei, dar si atributiile celor care lucreaza in acest spatiu aflat intre doua tari. De pilda in tratatul de frontiera semnat de Romania si Ucraina in 2003 se descrie in aproape 40 de articole felul in care cele doua parti se raporteaza la frontiera care le desparte, dar care pe de alta parte poate deveni destul de fluida. Este vorba intre altele despre atributiile imputernicitilor de frontiera si ale Comisiei mixte de frontiera, acordarea de ajutor in situatii de urgenta sau modul de returnare a bunurilor sau animalelor care au trecut accidental frontiera. Documentul reia principiile din reglementarile internationale in materie de frontiera pe cursurile de ape, asa cum au fost mentionate si in tratatul romano-sovietic din 1961.
Doua tari isi reinnoiesc tratatele de frontiera dupa un razboi sau dupa modificari ale granitelor, survenite cum s-a intimplat si dupa caderea URSS, datorita dreptului popoarelor la autodeterminare. Primele modificari majore de frontiere din epoca moderna au avut loc dupa Primul Razboi Mondial, dupa ce au cazut marile imperii si dupa ce presedintele american Woodrow Wilson a enuntat principiul autodeterminarii. Dupa al Doilea Razboi Mondial granitele s-au modificat din nou si de data aceasta Basarabia si Nordul Bucovinei au fost trecute in contul Uniunii Sovietice prin Tratatul de la Paris din 1947.
Dupa dezmembrarea URSS, frontierele s-au schimbat din nou, iar noile tari aparute pe harta au fost nevoite sa-si reglementeze la rindul lor relatiile cu vecinii. Republica Modlova si Romania convenisera inca din 2000 aspura Tratatului privind frontiera de aproape 700 de km, dar dupa aceea Chisinaul s-a razgindit, iar negocierile au fost luate de la inceput. Acum doi ani cele doua parti cazusera de acord inclusiv asaupra consemnarii ca documentul a fost redactat in limbile celor doua state, ocolind astfel elegant aparitia limbii moldovenesti pe un document international, dar oficialii moldoveni au fost din nou nemultumiti.
Fostul ambasador roman la Chisinau, Filip Teodorescu explica blocajul prin faptul ca diplomatii moldoveni insistau sa introduca in tratatul de frontiera mentiunea ca linia de frontiera intre cele doua parti a fost trasata in baza tratatului de la Paris din 1947. Oficialii romani argumenteaza insa ca este vorba de un tratat tehnic, pe care oficialii de la Chisinau il politizeaza inutil. Diplomatii moldoveni care au negociat tratatul au vrut probabil sa demonstreze printr-un astfel de acord ca actuala putere de la Chisinau ar fi reusit sa garanteze statalitatea tarii, ca si cum Romania ar fi pus acest lucru in mod direct sub semnul intrebarii, transmite Radio Europa Libera.
пятница, 19 июня 2009 г.
Despre Valeriu Boboc vom afla în trei săptămâni
19 Iunie 2009, 12:14
O concluzie în cazul lui Valeriu Boboc, decedat în noaptea protestelor din 7 aprilie, va fi expusă în decurs de trei săptămâni, a declarat pentru ZdG avocatul familiei Boboc, Valeriu Pleşca. Potrivit lui, expertul venit de la Londra şi-a expus deja opinia după ce au fost efectuate toate investigaţiile.
Cadavrul tânărului, Valeriu Boboc, a fost exhumat la 15 iunie, în prezenţa celor doi avocaţi ai familiei Boboc şi a unui expert internaţional, medic legist, venit special din Londra la invitaţia familiei defunctului.
Acum două săptămâni cei doi avocaţi ai familiei Boboc, Vanu Jereghi şi Valeriu Pleşca au declarat că Valeriu Boboc a decedat în urma violenţei aplicate de aproximativ 50 de oameni ai legii. Avocaţii au citat un martor care spune că a văzut cele întâmplate.
„Valeriu Boboc era lovit de către aceşti colaboratori de poliţie cu picioarele, cu bastoanele şi cu patul automatelor peste tot corpul, pe picioare, pe burtă, pe spate, ‘n cap, în timp ce el era cazut la pământ. De la bun început încerca să pună mâinile ca să-şi apere faţa, corpul, de la loviturile cu picioarele, bastoanele de cauciuc, cu patul automatelor, care îi erau aplicate de către poliţişti. Ulterior s-a văzut că dânsul deja nu se mai împotrivea, nu dădea niciun semn de viaţă şi corpul lui se mi;ca doar de la loviturile care încă continuau», a declarat Valeriu Pleşca la 4 iunie, citând martorul, scrie Ziarul de Gardă.
Diversiune electorală
19 Iunie 2009, 13:30
Există şi vor exista multe diversiuni în campania electorală care a început deja la Chişinău: calomnii, atacuri la persoană, lansarea unor candidaţi falşi. Dar cea mai mare dintre acestea este utilizarea şi transformarea statalităţii RM în temă principală de campanie electorală, scrie Dungaciu în Timpul de Dimineaţă.
„Verigi ale unui singur lanţ”
Înainte de a fi inclusă în programul de guvernare, ideea statalităţii ca slogan electoral major al vechii şi actualei echipe guvernamentale a fost lansată de preşedintele Voronin. După 7 aprilie, totul trebuie citit prin această grilă, mai ales când este vorba despre acţiunile Opoziţiei. Cel puţin asta a sugerat şeful PCRM când a etichetat evenimentele din acele zile drept „un atac serios la statalitatea şi suveranitatea RM” şi o „tentativă de lovitură de stat”. În ciuda lipsei unor dovezi concrete şi a rezultatelor unei comisii de anchetă, acuzele au fost aruncate pe piaţă.
Dar nu numai acţiunile din aceea zi fatidică, ci tot ceea ce a urmat este citit aşa de către autorităţi: acţiunile celor trei partide anticomuniste sunt parte a unui program diabolic cu un scop antistatal. Inclusiv faptul că Opoziţia din RM a reuşit să blocheze alegerea unui preşedinte comunist a fost interpretat de către Vladimir Voronin ca un nou semn că „forţe oculte… pledează împotriva statalităţii moldoveneşti”: „Am făcut tot posibilul ca să evităm alegerile anticipate. Dar Opoziţia voia să obţină aceasta şi nu chiar din dorinţă proprie. Deputaţii Opoziţiei au fost împinşi la acest gest de forţe care se află în spatele lor, care i-au finanţat la precedentele alegeri, care au iniţiat tentativa de lovitură de stat în Republica Moldova… Toate sunt verigi ale unui singur lanţ”.
S-au dezlegat câinii războiului…
Propagandiştii de serviciu au înţeles rapid mesajul şi l-au perpetuat urgent. O scuză perfectă pentru a nu mai scrie despre criza economică, eşecul negocierilor cu FMI sau ratarea relaţiilor euroatlantice, scrie Dan Dungaciu. La începutul lui iunie, oficiosul comunist lansa un manifest cu un titlu care - dincolo de aerul ridicol - nu avea nimic de-a face cu jurnalismul, fiind o chemare la război popular: „Comandourile morţii civile - PLDM, PL şi AMN! Oameni buni, rezistaţi şi nu vă lăsaţi înşelaţi de aceste hoarde nemiloase!”. Ideea a căpătat carne printr-un un film uluitor, „Atac asupra Moldovei”, difuzat urgent pe televiziunile Puterii. Inutil să judeci această realizare după orice criteriu de profesionalism sau bun-simţ. Se aruncă acuze fioroase, se lansează scenarii apocaliptice şi se arată cu degetul vinovaţii - ghiciţi cine! - fără ca vreun politician acuzat să poată rosti măcar o propoziţie.
Presa a scris despre montarea unor frânturi de convorbiri telefonice înregistrate în nu se ştie ce condiţii şi care trebuiau să „demonstreze” lovitura de stat a liderilor Opoziţiei, notează Dan Dungaciu.
„Tezele din aprilie” ale preşedintelui Voronin au fost, iată, însuşite. În RM nu trebuie să se mai vorbească de criză economică sau eşecurile socio-economice ale unei guvernări care a avut totul în mână. Pentru că partidul de guvernământ nu vrea - şi nu poate! - să vorbească despre altceva, a decis să schimbe radical partitura şi să oblige pe toată lumea să asculte muzica pe care o cântă el. În consecinţă, refrenul „statalităţii” agresate a devenit şi laitmotivul programului de guvernare.
„Fără zâmbete. De ce?!.”
Cel puţin asta spune preambulul documentului: „Program prin denumire, dar manifest prin esenţă, acest document reprezintă mandatul unui Guvern, rostul principal al căruia este de a păstra pe harta lumii Statul Republica Moldova. Perseverenţa cu care în ultima perioadă este atacată această realizare supremă a poporului nostru determină clar preocuparea fundamentală a Guvernului ţării”. Toate declaraţiile premierului vin în aceeaşi notă. În ciuda faptului că se opune oricăror reglementări europene sau chiar afectează o piaţă - cea românească - care devenise cea mai importantă pentru economia RM, premierul Zinaida Greceanâi „explică” perpetuarea regimului de vize pentru cetăţenii români prin, chipurile, nerecunoaşterea hotarelor RM - nici mai mult nici mai puţin! - şi că acesta va fi eliminat doar dacă România recunoaşte graniţele RM, aluzie la semnarea de către Bucureşti a Tratatului de frontieră: „Dar, regimul de vize… trebuie să fie recunoscute hotarele ţării noastre. Este absolut necesar. Fără zâmbete! De ce? Pentru că suntem un stat independent şi suveran”, scrie Dan Dungaciu.
Cine sunt „agenţii statalităţii”?
Nu este prima oară când guvernarea comunistă invocă „atacul la statalitate” atunci când se vede nevoită să gestioneze chestiuni care o depăşesc vizibil. Nu o dată, în procesele de la CEDO, agenţii guvernamentali ai Chişinăului se apărau invocând „amestecul direct (al României) în treburile RM”. Ceea ce vedem astăzi este o extindere a acestei mentalităţi maligne, dar de data aceasta cotele acuzaţiilor ating culmi nebănuite. Din declaraţiile publice ale guvernanţilor, filmele de propagandă sau articolele oficioase am „aflat” cine ar fi agenţii antistatali” din RM. Sunt „suspecţii de serviciu”, respectiv partidele de opoziţie şi - cum altfel? - Bucureştiul. Mai neclară devine astăzi harta celor care apără plăpânda statalitate a vecinului estic al României şi UE. Pentru că aici ironia este la ea acasă. Sunt acreditaţi în această tabără personaje pentru care, de exemplu, cu ceva vreme în urmă, „planul Iuşcenko” de soluţionare a chestiunii transnistrene era culpabil - şi pe bună dreptate - pentru că nu prevedea retragerea armatelor ruse din RM înainte de orice „democratizare sau decriminalizare” a regiunii. Dar aceiaşi oameni nu ezită acum să se alăture unei tabere conduse de un lider care, fără să clipească, a semnat la Moscova, pe 18 martie un document în care, de fapt, acceptă pe termen nelimitat prezenţa trupelor ruse peste Nistru, scrie Dan Dungaciu.
Falsificarea agendei publice
Dincolo de disponibilităţile morale pe care le poţi contabiliza în campania electorală de la Chişinău, un lucru devine astăzi periculos de limpede. Unul dintre riscurile majore în ceea ce priveşte denaturarea alegerilor este modificarea radicală a agendei publice. Devine din ce în ce mai evident că strategia de campanie a PCRM pivotează în jurul unui singur concept: statalitatea şi „protejarea” ei. Este o tentativă aproape disperată de a denatura agenda publică şi dezbaterea reală asupra problemelor stringente cu care se confruntă o RM afectată masiv şi iremediabil de criză economică şi socială. Incapabilă să dea răspunsuri coerente, sancţionată de instanţele internaţionale de genul FMI, având la dispoziţie presa cu acoperire naţională, guvernarea de la Chişinău încearcă disperat să deturneze sensul acestor alegeri şi semnificaţia lor.
Contemplând tabloul, îţi vine în minte celebra remarcă a britanicului Samuel Johnson: „Patriotismul este ultimul refugiu al lichelelor”. Schimbaţi primul termen cu „statalism” şi veţi constata amar că, în multe cazuri dintre cele care se manifestă astăzi zgomotos şi televizual în actuala campanie electorală, remarca faimosului eseist este mai adevărată decât oricând, scrie în finalul articolului din Timpul de Dimineaţă, Dan Dungaciu.
Подписаться на:
Сообщения (Atom)
