Voronin & Rusia = UE & Lukaşenko?

23 Iunie 2009, 17:34

Comportamentul UE faţă de fostele republici ex-sovietice, RM şi Belarus, suferă transformări conjuncturale esenţiale. Astfel, Chişinăul care încalcă flagrant Acordul de facilitare a regimului de vize şi readmisie, prin aplicarea selectivă a vizelor pentru cetăţenii României, se bucură de o atitudine destul de reticentă din partea UE. În timp ce în relaţie cu Belarus, Bruxellul dă dovadă de efervescenţă politică accentuată.

Belasul “debusolat”

Disonanţa strecurată în dialogul Minskului cu Moscova conturează un cadru de manevră totalmente nou pentru UE. Tensiunile ruso-belaruse formate pe fondul crizei “laptelui” riscă să se aprofundeze ca urmare a neachitării datoriilor Minskului pentru gazele naturale ruseşti de la începutul acestui an.

Această situaţie este convenabilă pentru europeni, care intenţionează să realizeze tranzacţii cu regimul lui Lukaşenko pentru a-l atrage mai activ în Parteneriatul Estic, urmărind scopul democratizării societăţii beloruse şi atragerii ei în procesul de integrare europeană. În acest sens, în cadrul vizitei de la Minsk de ieri, 23 iunie, Benita Ferrero-Waldner, comisarul european pentru relaţii externe, a promis acordarea a 10 mln. de euro, solicitând în schimb realizarea a 5 puncte cruciale menite în consecinţă să confere eligibilitate Belarusului în ochii instituţiilor financiare europene şi internaţionale, dar şi să creeze oportunităţile necesare pentru deblocarea proceselor democratice în “unica dictatură” din Europa.

Prescripţiile formulate se referă la: reformarea legislaţiei electorale în corespundere cu standardele OSCE şi antrenarea lui în viitoarele alegeri; libertatea expresiei; libertatea la asociere; îmbunătăţirea legislaţiei în domeniul înregistrării organizaţiilor neguvernamentale; soluţionarea problemei deţinuţilor politici. Deşi, cerinţele europenilor constituie “ameninţări” la adresa stabilităţii sistemului politic cimentat de A. Lukaşenko, constrângerile Rusiei par a fi mult mai periculoase: problema gazelor naturale, piaţa rusească de desfacere, intolerenţa oficialilor ruşi faţă de figura lui Lukaşenko şi încercările lor de a găsi o înlocuire regimului lui.

Acest context defavorabil implică o serie de contrabalansări din partea ”verticalei puterii beloruse”. Pe de o parte, Lukaşenko va încerca să păstreze relaţii suportabile cu o Moscovă tot mai exigentă, invocând imperativitatea Belarusului ”dictatorial” pentru Uniunea Rusia-Belarus şi funcţionalitatea Organizaţiei Tratatului Securităţii Colective şi a forţelor ei operaţionale.

Pe de altă parte, apropierea de UE va fi foarte lentă în materie de transformări democratice, cooperarea reală fiind centrată de Lukaşenko pe domeniile economiei, securităţii energetice, mediului înconjurător, liberalizării regimului de vize etc. În acest fel, regimul lui Lukaşeko va încerca să creeze energii alternative celor ruseşti pentru menţinerea sa la putere.

“Dependenţa” comunistă

Spre deosebire de liderul belorus, Voronin se află în dependenţă practic echivalentă atât faţă de Rusia, cât şi de UE. Jocul electoral al comuniştilor cu atragerea masivă a factorului rusesc exprimă perfect această relaţie. Iar declaraţiile lui Voronin, înainte de vizita de la Moscova din 22 iunie, indirect legată şi de comemorarea zilei începutului celui de-al doilea Război Mondial, reiterează importanţa egală a ”parteneriatului strategic cu Rusia şi a obiectivului de integrare europeană”. În schimbul loialităţii sale de moment, soldate cu promiterea unei sume de 500 mln. de dolari, Voronin se asigură că va convinge o parte cât mai mare de electorat să voteze PCRM, totodată, asigurându-şi în caz de succes electoral întâietate faţă de Tiraspol în reglementarea transnistreană. Pe lângă loialitate politică, PCRM-ul garantează neutralitatea RM, integrarea economiei moldoveneşti în cea rusească şi facilitarea intereselor economice ruseşti în RM (intenţii developate în cadrul Consiliului Economic al CSI desfăşurat recent la Chişinău şi în cadrul deplasării lui Voronin la Moscova).

Atitudinea UE faţă de RM contează mai puţin pentru PCRM, deoarece acesta este conştient de faptul că el asigură menţinerea unui anumit status-quo în problema transnistreană. Importanţa acestui fapt pentru Bruxelles se datorează în mare parte amintirilor recente despre războiul din Caucaz şi impactul acestuia pentru securitatea şi stabilitatea la Marea Neagră. De asemenea, factorul românesc actualizează în permanenţă demersul european pentru RM, iar aceste aspiraţii sunt extrem de populare în comunitatea moldoveană.

De aceea, comuniştii trebuie să susţină retorica pro-europeană, delimitând-o însă clar de poziţia politică faţă de România. Totodată, beneficiile economice ale relaţiilor cu UE sunt incomensurabile pentru comunişti, care şi din această perspectivă sunt obligaţi să adopte lozinci europene, chiar dacă sunt fictive.

Promisunea Rusiei de a “face donaţii” pentru RM este simptomatică şi carecterizează raza de penetrare la care poate ajunge aceasta pentru a dicta mersul politicii interne pe spaţiul post-sovietic (asemenea promisini financiare au primit şi Armenia, Kîrghistan, Belarus). Deşi, UE este tentată să-şi asume responsabilităţi legate de Europa de Est, din cauza eterogenităţii sale, ea acţionează mai puţin pragmatic. Or, Bruxellul promite diverse genuri de ajutor unor aşa state ca Belarus (închise şi autoritare) pe baza unei condiţionalităţi fără precedent, dar în cazul RM- contra-oferta unor alegeri corecte, respectarea drepturilor omului, libertatea exprimării etc. este un Acord bilateral mai ambiţios (care de altfel este asigurat în conformitate cu Parteneriatul Estic). Perpetuarea unei asemenea abordări vizavi de Europa de Est ar putea cauza eşecuri geopolitice serioase pentru UE nu numai în RM sau Georgia, dar şi în Ucraina şi Belarus.

Constantin Tănase: Ce ştiu şi ce nu ştiu moldovenii despre Voronin

23 Iunie 2009, 10:24

…Cu faţa roşie, buhăită, cu ochi umflaţi, acest om de mai bine de opt ani te priveşte de la ecranul televizorului încruntat şi cu ură pe sub sprâncene. Preferă să vorbească în limba rusă, dar când e cazul trece şi la cea „moldovenească”. În realitate însă omul acesta nu vorbeşte nici româna, nici rusa. Limba pe care o vorbeşte el e un fel de jargon moldo-rus, presărat copios cu sudălmi, expresii pipărate din argourile lumii interlope ruse gen: bazar, bespredel, po poneatiam etc. Mereu proliferează ameninţări la adresa oponenţilor săi, etichetându-i cu expresii culese direct din stradă sau din cuvântările procurorului lui Stalin, Vîşinski. Epitetele gen bandiţi, criminali, trădători, oligofreni la adresa oponenţilor săi politici sunt dintre cele mai decente şi au pătruns în lexicul „presei” pe care el o controlează. Se vede că băieţii din această „presă” ştiu ce-i place stăpânului. În mod normal, într-o ţară normală acest om nu ar fi trecut mai sus de funcţia de portar la sediul vreunui partid politic. La noi însă acest om a ajuns nu numai şef de partid politic, dar şi şef de stat. Numele acestui om e Vladimir Voronin. Moldovenii au votat de trei ori partidul care l-a făcut pe acest om şef de stat. Cum de a fost posibil? De ce se întâmplă aşa ceva?

De ce moldovenii votează omul care a făcut din R. Moldova cea mai săracă ţară din Europa?

Întrebaţi-l pe cel mai amărât moldovean de la ţară - fie acesta un pensionar, fie un tânăr care lucrează la Moscova şi a venit acasă pe două săptămâni - pe cine votează când îi votează pe comunişti şi veţi auzi un singur, acelaşi, răspuns: pe Voronin. Ei habar n-au cine de fapt face parte din lista comuniştilor, pot să vă spună doar două-trei nume mai sonore - cum ar fi, de exemplu, Greceanâi, Lupu, Stepaniuc… -, dar şi acestea se asociază cu numele Voronin.
Omniprezenţa lui timp de opt ani la televiziune, talentul cu care el minte, asocierea permanentă a numelui său cu asemenea noţiuni ca „pensie majorată”, „salarii la timp”, „stabilitate” ş.a. au făcut din Voronin un simbol, un mit, iar cu miturile, precum se ştie, e greu de luptat.
Concretizez: această percepţie există în conştiinţa moldovenilor simpli, adică săraci, îndeosebi a celor de la ţară, care şi formează, de fapt, baza socială a PCRM. Evident, Voronin este votat şi de unii moldoveni „mai complicaţi”, din clasa medie - oameni de afaceri, funcţionari -, dar aceştia îl votează din interes, din oportunism.

Aşadar, moldovenii nu ştiu aproape nimic despre oamenii din lista partidului lui Voronin. Întreabă-l pe un moldovean din aceştia, dacă el e de acord să voteze un fost general de poliţie, care nu cunoaşte „limba moldovenească” şi pentru care din buzunarul lui, al moldoveanului prost, se scot bani pentru a plăti traducerea în parlament, şi răspunsul va fi categoric: NU! Dar îl votează, pentru că el crede că-l votează (numai) pe Voronin şi nu ştie că în afară de Voronin mai este pe listă şi un oarecare Mişin, bunăoară. Voronin se duce prin sate singur sau cu moldoveni „spălăţei” de alde Greceanâi şi Lupu, dar nu şi cu Mişin. Nu ţin minte să fi auzit vreodată despre întâlnirea lui Mişin cu ţăranii dintr-un sat moldovenesc. Întrebaţi-le pe bietele femei de la ţară (câte au mai rămas) dacă ar fi de acord să voteze o cucoană de la Chişinău care nu cunoaşte o boabă de „limbă moldovenească” şi care „se alintă” la ecran contra unui salariu de mii de euro pe lună. Răspunsul va fi categoric: NU! Dar o votează, din aceleaşi motive din care îl votează pe Mişin…

Ce ştiu moldovenii despre Voronin

Şi mai puţin ştiu moldovenii despre însuşi Voronin. Să luăm cel mai proaspăt exemplu. Joia trecută, Voronin a avut două întâlniri cu activele de partid de la Bălţi şi Comrat. A mers cu maşina statului, cu benzină plătită din banii statului, însoţit de garda de corp plătită de stat ş.a.m.d. Vineri, Voronin s-a întâlnit cu activul de partid din Chişinău.

A avut deci întâlniri de partid, care nu au nimic cu activitatea de stat; altfel spus, în timpul zilei de lucru s-a ocupat cu alte treburi decât cele de stat. Leafa însă-i merge. Şi nu una, ci vreo trei. Plus încă două pensii de general - una de la Chişinău, alta de la Moscova. Întrebaţi-l pe un moldovean amărât de la ţară dacă el este de acord să plătească din buzunarul său „activităţile de partid” ale lui Voronin. Răspunsul va fi categoric - NU.

Întrebaţi-l dacă e de acord să voteze pentru un asemenea (deputat) preşedinte. Răspunsul va fi iarăşi NU. Dar îl votează, fiindcă moldoveanul nu ştie nimic despre aceste „subtilităţi”. De ce nu ştie? Fiindcă aşa vrea Voronin. El nu e interesat ca moldoveanul amărât să ştie aceste lucruri, precum şi faptul că există o Televiziune publică, plătită din banii lui şi care e obligată să-l informeze şi despre aceste aspecte ale „activităţii” lui Voronin. Dar nu-l informează. De ce? Fiindcă nu vrea Voronin. Aici cercul se închide.

„Tezele lui Voronin”

Vineri, precum am spus, Voronin s-a întâlnit la Chişinău cu activul de partid. (A se vedea discursul rostit de el la paginile 4-5 şi recomand cititorilor să citească foarte atent acest text…) Moldoveanul amărât de la ţară, dar şi cel de la Chişinău care nu prea citeşte ziare, nu ştiu că, la această întâlnire, Voronin nu s-a preocupat de grijile ţării şi ale cetăţeanului, ci i-a instruit pe cei invitaţi cum să-l prostească pe bietul moldovean ca să mai voteze o dată comuniştii. Cuvântarea lui Voronin e plină de indicaţii preţioase în acest sens; ea chifteşte de minciuni şi de indicaţii cum să se spună minciuni. Voronin le explică pe puncte celor din sală cum trebuie să-i prostească pe alegători, declarând deschis: „Noi trebuie să cucerim minţile şi inimile alegătorilor noştri, formulând în acest scop principalele teze preelectorale”. Iată, aşadar, ce-i sfătuieşte Voronin pe agitatorii comunişti să le spună alegătorilor:

1. Opoziţia nu este independentă, ea e condusă de grupări criminale şi politice din afara ţării, ea este speriată de hoţul în lege Karamalak, zis „Bulgaru”, de Pasat şi alţii.
2. Anume aceste forţe stau în spatele lui Filat şi Urecheanu care, ameninţându-i pe deputaţii lor cu răfuiala fizică, nu le-au permis să voteze candidatura Z. Greceanâi, propusă la funcţia de preşedinte pe 20 mai şi 3 iunie.
3. Dacă acestea ar fi partide obişnuite, moldoveneşti, Voronin ar fi găsit nu unul, ci 41 de voturi, dar nu avem de a face cu partide moldoveneşti, independente, ci cu adevăraţi mercenari politici.
4. Liderii Opoziţiei sunt nişte marionete ale structurilor criminale şi serviciilor secrete străine.
5. Opoziţia nu a acceptat o coaliţie anticriză pentru că doreşte destabilizarea situaţiei şi lichidarea statalităţii moldoveneşti. Ea trebuie să distrugă ceea ce nu a reuşit pe 7 aprilie.
6. 3 iunie nu este simbolul consolidării Opoziţiei împotriva comuniştilor, ci un atac la statalitatea ţării noastre.
7. Opoziţia şi liderii săi sunt decepţionaţi de dizolvarea parlamentului, ei n-au dorit aceasta, dar n-au avut încotro, fiindcă sunt conduşi din exterior.
8. Trebuie să lucreze şi cu alegătorii Opoziţiei, cărora urmează să li se spună că pe 7 şi 8 aprilie au fost arestaţi mai mult de 300 de oameni, deoarece Filat, Chirtoacă şi Urecheanu i-au scos în stradă, i-au abandonat şi i-au lăsat sub bâtele poliţiei.

Ce propune Opoziţia?

Iată indicaţiile pe care le dă şeful statului agitatorilor în timpul zilei de lucru… Nici un cuvânt despre problemele ţării şi ale oamenilor: sărăcie, impozite, drumuri proaste, medicamente scumpe, primari şi miniştri corupţi, sute de mii de copii rămaşi pe drumuri. Pe Voronin nu-l interesează aceste probleme, scopul lui e să isterizeze societatea, să îndemne la luptă împotriva „duşmanilor de clasă plătiţi de grupările criminale şi serviciile secrete din exterior”. Exact ca în ’37…

Cum va contracara Opoziţia aceste „teze” ale lui Voronin, teze care deja sunt învârtite în presa comunistă, inclusiv la „Moldova 1”, ce poate contrapune Opoziţia acestei avalanşe de minciuni şi insinuări? Să înceapă şi ea să mintă şi să insinueze? În zadar, fiindcă n-are talentul lui Voronin şi nu va fi crezută.

Aşadar, cu ce mesaj se lansează Opoziţia în alegerile anticipate în situaţia când toate acţiunile comuniştilor de culpabilizare şi demonizare a Opoziţiei au un singur obiectiv: să pregătească scoaterea Opoziţiei în afara legii, ca fiind „antistatală” şi plătită din exterior? Ce le va spune ea, în timpul ce i-a mai rămas până la scrutinul din 29 iulie, moldovenilor amărâţi care-l cred pe Voronin?

Constantin Tănase,
Timpul de Dimineaţă

Ziarul de Gardă: Moldova, pe primul loc

23 Iunie 2009, 11:42

Moldova este pe primul loc în lume în ceea ce priveşte rata de recuperare a investitiei, prin prisma venitului anual obtinut din chirie raportat la preţul imobilului, sau, în denumirea sa originală: Gross Rental Yields , după cum reiese dintr-o analiză publicată pe site-ul Global Property Guide.

Această unitate de măsură, (Gross Rental Yields) este o unitate de măsură utilizată în Marea Britanie şi este rezultatul în procentaj a chiriei lunare rezultate într-un an de zile împărţite la preţul imobilului, transmite IMOPEDIA.RO.

GRY = chiria lunară x 12 luni / preţul imobilului x 100%

Moldova este fruntaşă la acest capitol, cu o rată de recuperare a investiţiei provenind din închirierea imobilului de 14.7%, ceea ce înseamnă că în aproximativ 7 ani îţi poţi recupera investiţia imobiliară.

Moldova este urmată pe locurile doi şi trei de Jakarta şi respectiv Egipt, iar la pol opus, pe ultimele locuri se află Monaco şi Andorra.

Ziarul de Gardă: Cine distruge R. Moldova?

22 Iunie 2009, 21:39

Opoziţia liberală se abţine să comenteze plecarea lui M. Lupu de la PCRM ca sciziune«Pericolul cel mi mare pentru statalitatea R. Moldova sunt comuniştii», acesta a fost răspunsul unanim al opoziţiei liberale la întrebările presei. Solicitaţi să ce pronunţe pe marginea ultimelor declaraţii ale lui Voronin vizavi de planurile opoziţiei şi, implicit, ale României de a distruge statalitatea R. Moldova, liderii PL, PLDM şi AMN au fost unanimi în ideea că Voronin încearcă să culpabilizeze opoziţia şi România «din cauza lipsei de «atu-uri electorale». «Comuniştii exploatează ideea unionismului. Să ne amintim că în 1994, neavând cum să lupte cu opoziţia, agro-comuniştii au pornit a buimăci lumea cu pericolul unionismului. Şi au câştigat. În schimb, lumea, naivă cum e, a pierdut», — susţine M. Ghimpu, preşedinte PL. În opinia sa, «R. Moldova este distrusă ca stat de comuniuşti, care o pradă, o jefuiesc, o sărăcesc de averi şi o lasă fără cetăţeni. Ei sunt împotriva statului R. Moldova, nu opoziţia care a luptat pentru această statalitate». «Ce are Voronin cu statul R. Moldova? Întrebaţi-l unde era în 1991, când Moldova a devenit stat, prin ce tufari din Rusia stătea ascuns şi învăţa cum să nu fie admisă statalizarea R. Moldova. Iar acum o face pe eroul?»,- replică făcută de preşedintele AMN, S. Urecheanu. Potrivit preşedintelui PLDM, V. Filat, «declaraţiile lui Voronin vin dintr-o eroare de interpretare a lucrurilor. Voronin confundă partidul comuniştilor cu statul. Şi orice critică la adresa comuniştilor sau a lui Voronin, personal, indiferent de unde vine ea, este imediat etichetată ca atac asupra statului», — spune V. Filat. În opinia sa, «comuniştii au pornit campania pe premise false. Problema R. Moldova nu este România şi nici relaţiile cu România, ci lipsa unei guvernări capabile să facă faţă situaţiei de criză economică în care se îngloadă R. Moldova».

Rugaţi să comenteze sciziunile din cadrul PCRM, cu evadarea lui M. Lupu şi zvonurile despre posibila plecare a lui A. Stratan, V. Filat a cerut ca întrebarea să fie readresată analiştilor politici. «Nu dăm aprecieri. Noi putem doar constata sutuaţia, însă, nu o putem comenta, pentrucă nu ştim dacă e sciziune. Mai degrabă e o delegare. Până unde şi pentru ce, urmează să vedem», — a spus Filat. Preşedintele AMN, S. Urechean este de părerea că «manevrele şi tot «jocul de cadre» în interiorul PCRM sunt o dovadă clară că comuniştii sunt deranjaţi de faptul că opoziţia liberală se consolidează. Şi asta de-acuma e un semn bun, un semn că comuniştii se tem», — susţine Urechean

Industria extractivă s-a redus cu 40,4%, industria prelucrătoare - cu 28,6%, sectorul energetic - cu 4,5%.

22 Iunie 2009, 13:27

Întreprinderile industriale din Republica Moldova au fabricat, în primele cinci luni ale anului, producţie în valoare de 8,6 mld lei sau cu 25,3% mai puţin decât în ianuarie-mai 2008, a anunţat Biroul Naţional de Statistică.

Contracţia lunară însă este deja mai mică: în mai 2009 descreşterea a fost de 23,3%, după un regres de 30,1% în aprilie 2009.

În comparaţie cu luna aprilie, declinul s-a aprofundat la fabricarea produselor lactate; de cacao, ciocolată şi produse zaharoase de cofetărie; fabricarea vinului; fabricarea apei minerale şi băuturilor răcoritoare; edituri, poligrafie şi reproducerea materialelor informative; producţia de articole din cauciuc şi din material plastic; producţia şi distribuţia de energie electrică şi termică.

Totodată, în luna mai s-a redus declinul în activităţi de prelucrare şi conservare a fructelor şi legumelor; fabricarea băuturilor alcoolice distilate; fabricarea produselor de tutun; fabricarea produselor textile; fabricarea elementelor din beton, ipsos şi ciment; fabricarea produselor finite din metal; producţia de mobilier ş.a.

Pe ansamblul primelor cinci luni, industria extractivă s-a redus cu 40,4%, industria prelucrătoare - cu 28,6%, sectorul energetic - cu 4,5%, relatează BusinessExpert.

Guvernul anticipează pentru acest an un declin industrial de 20%, pe fondul crizei economice.

Igor Boţan: Republica Moldova s-a pomenit intr-un fel de izolare internaţională

22 Iunie 2009, 13:01

Directorul executiv al Asociaţiei pentru Democraţie Participativă, Igor Boţan, afirmă că „mai mulţi funcţionari de rang inalt оnţeleg foarte bine cat de nocivă este pentru Republica Moldova aşa-zisa verticală a puterii”.

„Problemele cu care se confruntă in prezent Republica Moldova sunt grave, deoarece ţara s-a pomenit intr-un fel de izolare internaţională – Misiunea FMI a plecat fără să fi semnat un nou memorandum, Uniunea Europeană a spus clar că va incepe negocierile privind un nou acord cu Chişinăul doar după ce va fi aplicat un tratament egal pentru toţi cetăţenii europeni, adică după ce va fi anulată viza pentru cetăţenii romani.

Andrei Stratan vrea să spună în interviul publicat de Timpul, că imaginea Republicii Moldova in exterior a avut mult de suferit şi că acestea sunt consecinţele modului de guvernare a consilierilor lui Vladimir Voronin. Implicarea lor in activitatea instituţiilor de stat nu ţine de normele in vigoare. Acest semnal care vine din partea domnului Stratan este extrem de important, deoarece confirmă că verticala puterii nu aduce decat daune Republicii Moldova”, a conchis analistul.

Moartea nu citeşte ziare

19 Iunie 2009, 16:46

Am urmărit cu mult interes profesional emisiunea „Forum” de la Postul de radio „Vocea Basarabiei”, moderată miercuri seară de colegul nostru Arcadie Gherasim, în cadrul căreia s-a discutat subiectul „Din ce surse vă informaţi”. Am zis „interes profesional” deoarece, ca director de publicaţie, eram curios să aflu ce loc ocupă TIMPUL în topul preferinţelor ascultătorilor acestui post de radio. După emisiune am stat mult pe gânduri, neştiind ce să fac - să mă bucur sau să mă întristez. Recunosc sincer: faptul că majoritatea au numit TIMPUL printre ziarele pe care le preferă nu m-a putut bucura, fiindcă tabloul general e dezolant şi alarmat.
De ce nu mă bucur că TIMPUL e cel mai citit ziar din R. Moldova?

E un adevăr trist că moldovenii nu sunt mari amatori de a citi ziare. Nu dispunem de vreun studiu sociologic în chestiunea dată, dar presupun că moldovenii nu simt acut nu numai lipsa ziarelor, ci şi a cărţilor. (Dintre cei vreo 30 de participanţi la emisiune doar unul singur a numit cartea drept sursă din care se informează.)

Aşadar, de ce moldovenii nu citesc ziare? Mai mulţi vorbitori au explicat fenomenul prin lipsa banilor, sărăcia moldovenilor. E discutabilă chestiunea, fiindcă nu citesc ziare nici moldovenii care au bani. Ba mai mult, se pare că anume acei cu bani mulţi nu citesc, fiindcă pensionarii noştri nu sunt cei mai bogaţi, dar nu e un secret că partea cea mai numeroasă a cititorilor de ziare din R. Moldova o formează anume pensionarii. Tinerii care petrec pe la baruri în satele noastre au bani, dar nu se abonează la ziare. Apropo, preţul unui abonament la TIMPUL de vineri pentru o lună este egal cu preţul unei sticle de bere. Calculaţi, câte abonamente la TIMPUL de vineri se beau într-o singură seară prin barurile din Moldova? Problema deci e alta.

O doamnă profesoară din Răspopeni, Şoldăneşti, dacă nu greşesc, a rostit un adevăr zguduitor. La întrebarea moderatorului de ce nu se citesc ziarele, doamna profesoară a răspuns printr-o întrebare retorică: Cum să se citească, dacă aşa-i conducerea satului - directorul şcolii e comunist, popa e comunist, iar primarul, feciorul popii, e tot comunist?… Invit cititorii să mediteze adânc asupra dramei care se ascunde în spatele acestei întrebări retorice.

De ce sărăcia votează comunismul?

Bineînţeles, există şi problema sărăciei. Când nu ai cinci lei ca să-i cumperi unui copil un pumn de bomboane, nu-ţi arde a ziare. Dar problema sărăciei mai are un aspect. Un vorbitor căuta să-l convingă pe moderator: Domnule Gherasim, e adevărat, satele trăiesc într-o sărăcie cumplită, lumea nu are bani, cum să se aboneze la ziare? Dacă e adevărat - dar e adevărat - de ce moldovenii de la sate, care acum opt ani i-au adus pe comunişti la putere, continuă să trăiască în cumplită sărăcie şi … continuă să-i voteze tot pe comunişti?

Nu pot răspunde la această întrebare în fugă. Îi invit pe cititori să mediteze şi ei. Dacă găsim răspunsul corect, vom găsi răspunsuri şi la alte întrebări. Până a ajunge la rădăcinile ascunse ale întrebării, vă îndemn să rămâneţi cu noi şi să vă abonaţi la TIMPUL. Mai aveţi o săptămână în care vă puteţi abona pentru lunile viitoare. Deocamdată, la acelaşi preţ. Preţul unei sticle de bere…

Frontiera dintre România şi Moldova: mod de folosire

19 Iunie 2009, 21:43

Un tratat tehnic pe care oficialii de la Chişinău îl politizează inutil

Tratatul privind frontiera de stat dintre doua tari este in general un document tehnic prin care se reglementeaza evenimentele din jurul frontierei. Altfel spus printr-un astfel de tratat se stabileste modul in care se controleaza linia frontierei, dar si atributiile celor care lucreaza in acest spatiu aflat intre doua tari. De pilda in tratatul de frontiera semnat de Romania si Ucraina in 2003 se descrie in aproape 40 de articole felul in care cele doua parti se raporteaza la frontiera care le desparte, dar care pe de alta parte poate deveni destul de fluida. Este vorba intre altele despre atributiile imputernicitilor de frontiera si ale Comisiei mixte de frontiera, acordarea de ajutor in situatii de urgenta sau modul de returnare a bunurilor sau animalelor care au trecut accidental frontiera. Documentul reia principiile din reglementarile internationale in materie de frontiera pe cursurile de ape, asa cum au fost mentionate si in tratatul romano-sovietic din 1961.

Doua tari isi reinnoiesc tratatele de frontiera dupa un razboi sau dupa modificari ale granitelor, survenite cum s-a intimplat si dupa caderea URSS, datorita dreptului popoarelor la autodeterminare. Primele modificari majore de frontiere din epoca moderna au avut loc dupa Primul Razboi Mondial, dupa ce au cazut marile imperii si dupa ce presedintele american Woodrow Wilson a enuntat principiul autodeterminarii. Dupa al Doilea Razboi Mondial granitele s-au modificat din nou si de data aceasta Basarabia si Nordul Bucovinei au fost trecute in contul Uniunii Sovietice prin Tratatul de la Paris din 1947.

Dupa dezmembrarea URSS, frontierele s-au schimbat din nou, iar noile tari aparute pe harta au fost nevoite sa-si reglementeze la rindul lor relatiile cu vecinii. Republica Modlova si Romania convenisera inca din 2000 aspura Tratatului privind frontiera de aproape 700 de km, dar dupa aceea Chisinaul s-a razgindit, iar negocierile au fost luate de la inceput. Acum doi ani cele doua parti cazusera de acord inclusiv asaupra consemnarii ca documentul a fost redactat in limbile celor doua state, ocolind astfel elegant aparitia limbii moldovenesti pe un document international, dar oficialii moldoveni au fost din nou nemultumiti.

Fostul ambasador roman la Chisinau, Filip Teodorescu explica blocajul prin faptul ca diplomatii moldoveni insistau sa introduca in tratatul de frontiera mentiunea ca linia de frontiera intre cele doua parti a fost trasata in baza tratatului de la Paris din 1947. Oficialii romani argumenteaza insa ca este vorba de un tratat tehnic, pe care oficialii de la Chisinau il politizeaza inutil. Diplomatii moldoveni care au negociat tratatul au vrut probabil sa demonstreze printr-un astfel de acord ca actuala putere de la Chisinau ar fi reusit sa garanteze statalitatea tarii, ca si cum Romania ar fi pus acest lucru in mod direct sub semnul intrebarii, transmite Radio Europa Libera.

Despre Valeriu Boboc vom afla în trei săptămâni

19 Iunie 2009, 12:14

O concluzie în cazul lui Valeriu Boboc, decedat în noaptea protestelor din 7 aprilie, va fi expusă în decurs de trei săptămâni, a declarat pentru ZdG avocatul familiei Boboc, Valeriu Pleşca. Potrivit lui, expertul venit de la Londra şi-a expus deja opinia după ce au fost efectuate toate investigaţiile.

Cadavrul tânărului, Valeriu Boboc, a fost exhumat la 15 iunie, în prezenţa celor doi avocaţi ai familiei Boboc şi a unui expert internaţional, medic legist, venit special din Londra la invitaţia familiei defunctului.

Acum două săptămâni cei doi avocaţi ai familiei Boboc, Vanu Jereghi şi Valeriu Pleşca au declarat că Valeriu Boboc a decedat în urma violenţei aplicate de aproximativ 50 de oameni ai legii. Avocaţii au citat un martor care spune că a văzut cele întâmplate.

„Valeriu Boboc era lovit de către aceşti colaboratori de poliţie cu picioarele, cu bastoanele şi cu patul automatelor peste tot corpul, pe picioare, pe burtă, pe spate, ‘n cap, în timp ce el era cazut la pământ. De la bun început încerca să pună mâinile ca să-şi apere faţa, corpul, de la loviturile cu picioarele, bastoanele de cauciuc, cu patul automatelor, care îi erau aplicate de către poliţişti. Ulterior s-a văzut că dânsul deja nu se mai împotrivea, nu dădea niciun semn de viaţă şi corpul lui se mi;ca doar de la loviturile care încă continuau», a declarat Valeriu Pleşca la 4 iunie, citând martorul, scrie Ziarul de Gardă.

Diversiune electorală

19 Iunie 2009, 13:30

Există şi vor exista multe diversiuni în campania electorală care a început deja la Chişinău: calomnii, atacuri la persoană, lansarea unor candidaţi falşi. Dar cea mai mare dintre acestea este utilizarea şi transformarea statalităţii RM în temă principală de campanie electorală, scrie Dungaciu în Timpul de Dimineaţă.

„Verigi ale unui singur lanţ”

Înainte de a fi inclusă în programul de guvernare, ideea statalităţii ca slogan electoral major al vechii şi actualei echipe guvernamentale a fost lansată de preşedintele Voronin. După 7 aprilie, totul trebuie citit prin această grilă, mai ales când este vorba despre acţiunile Opoziţiei. Cel puţin asta a sugerat şeful PCRM când a etichetat evenimentele din acele zile drept „un atac serios la statalitatea şi suveranitatea RM” şi o „tentativă de lovitură de stat”. În ciuda lipsei unor dovezi concrete şi a rezultatelor unei comisii de anchetă, acuzele au fost aruncate pe piaţă.

Dar nu numai acţiunile din aceea zi fatidică, ci tot ceea ce a urmat este citit aşa de către autorităţi: acţiunile celor trei partide anticomuniste sunt parte a unui program diabolic cu un scop antistatal. Inclusiv faptul că Opoziţia din RM a reuşit să blocheze alegerea unui preşedinte comunist a fost interpretat de către Vladimir Voronin ca un nou semn că „forţe oculte… pledează împotriva statalităţii moldoveneşti”: „Am făcut tot posibilul ca să evităm alegerile anticipate. Dar Opoziţia voia să obţină aceasta şi nu chiar din dorinţă proprie. Deputaţii Opoziţiei au fost împinşi la acest gest de forţe care se află în spatele lor, care i-au finanţat la precedentele alegeri, care au iniţiat tentativa de lovitură de stat în Republica Moldova… Toate sunt verigi ale unui singur lanţ”.

S-au dezlegat câinii războiului…

Propagandiştii de serviciu au înţeles rapid mesajul şi l-au perpetuat urgent. O scuză perfectă pentru a nu mai scrie despre criza economică, eşecul negocierilor cu FMI sau ratarea relaţiilor euroatlantice, scrie Dan Dungaciu. La începutul lui iunie, oficiosul comunist lansa un manifest cu un titlu care - dincolo de aerul ridicol - nu avea nimic de-a face cu jurnalismul, fiind o chemare la război popular: „Comandourile morţii civile - PLDM, PL şi AMN! Oameni buni, rezistaţi şi nu vă lăsaţi înşelaţi de aceste hoarde nemiloase!”. Ideea a căpătat carne printr-un un film uluitor, „Atac asupra Moldovei”, difuzat urgent pe televiziunile Puterii. Inutil să judeci această realizare după orice criteriu de profesionalism sau bun-simţ. Se aruncă acuze fioroase, se lansează scenarii apocaliptice şi se arată cu degetul vinovaţii - ghiciţi cine! - fără ca vreun politician acuzat să poată rosti măcar o propoziţie.

Presa a scris despre montarea unor frânturi de convorbiri telefonice înregistrate în nu se ştie ce condiţii şi care trebuiau să „demonstreze” lovitura de stat a liderilor Opoziţiei, notează Dan Dungaciu.

„Tezele din aprilie” ale preşedintelui Voronin au fost, iată, însuşite. În RM nu trebuie să se mai vorbească de criză economică sau eşecurile socio-economice ale unei guvernări care a avut totul în mână. Pentru că partidul de guvernământ nu vrea - şi nu poate! - să vorbească despre altceva, a decis să schimbe radical partitura şi să oblige pe toată lumea să asculte muzica pe care o cântă el. În consecinţă, refrenul „statalităţii” agresate a devenit şi laitmotivul programului de guvernare.

„Fără zâmbete. De ce?!.”

Cel puţin asta spune preambulul documentului: „Program prin denumire, dar manifest prin esenţă, acest document reprezintă mandatul unui Guvern, rostul principal al căruia este de a păstra pe harta lumii Statul Republica Moldova. Perseverenţa cu care în ultima perioadă este atacată această realizare supremă a poporului nostru determină clar preocuparea fundamentală a Guvernului ţării”. Toate declaraţiile premierului vin în aceeaşi notă. În ciuda faptului că se opune oricăror reglementări europene sau chiar afectează o piaţă - cea românească - care devenise cea mai importantă pentru economia RM, premierul Zinaida Greceanâi „explică” perpetuarea regimului de vize pentru cetăţenii români prin, chipurile, nerecunoaşterea hotarelor RM - nici mai mult nici mai puţin! - şi că acesta va fi eliminat doar dacă România recunoaşte graniţele RM, aluzie la semnarea de către Bucureşti a Tratatului de frontieră: „Dar, regimul de vize… trebuie să fie recunoscute hotarele ţării noastre. Este absolut necesar. Fără zâmbete! De ce? Pentru că suntem un stat independent şi suveran”, scrie Dan Dungaciu.

Cine sunt „agenţii statalităţii”?

Nu este prima oară când guvernarea comunistă invocă „atacul la statalitate” atunci când se vede nevoită să gestioneze chestiuni care o depăşesc vizibil. Nu o dată, în procesele de la CEDO, agenţii guvernamentali ai Chişinăului se apărau invocând „amestecul direct (al României) în treburile RM”. Ceea ce vedem astăzi este o extindere a acestei mentalităţi maligne, dar de data aceasta cotele acuzaţiilor ating culmi nebănuite. Din declaraţiile publice ale guvernanţilor, filmele de propagandă sau articolele oficioase am „aflat” cine ar fi agenţii antistatali” din RM. Sunt „suspecţii de serviciu”, respectiv partidele de opoziţie şi - cum altfel? - Bucureştiul. Mai neclară devine astăzi harta celor care apără plăpânda statalitate a vecinului estic al României şi UE. Pentru că aici ironia este la ea acasă. Sunt acreditaţi în această tabără personaje pentru care, de exemplu, cu ceva vreme în urmă, „planul Iuşcenko” de soluţionare a chestiunii transnistrene era culpabil - şi pe bună dreptate - pentru că nu prevedea retragerea armatelor ruse din RM înainte de orice „democratizare sau decriminalizare” a regiunii. Dar aceiaşi oameni nu ezită acum să se alăture unei tabere conduse de un lider care, fără să clipească, a semnat la Moscova, pe 18 martie un document în care, de fapt, acceptă pe termen nelimitat prezenţa trupelor ruse peste Nistru, scrie Dan Dungaciu.

Falsificarea agendei publice

Dincolo de disponibilităţile morale pe care le poţi contabiliza în campania electorală de la Chişinău, un lucru devine astăzi periculos de limpede. Unul dintre riscurile majore în ceea ce priveşte denaturarea alegerilor este modificarea radicală a agendei publice. Devine din ce în ce mai evident că strategia de campanie a PCRM pivotează în jurul unui singur concept: statalitatea şi „protejarea” ei. Este o tentativă aproape disperată de a denatura agenda publică şi dezbaterea reală asupra problemelor stringente cu care se confruntă o RM afectată masiv şi iremediabil de criză economică şi socială. Incapabilă să dea răspunsuri coerente, sancţionată de instanţele internaţionale de genul FMI, având la dispoziţie presa cu acoperire naţională, guvernarea de la Chişinău încearcă disperat să deturneze sensul acestor alegeri şi semnificaţia lor.

Contemplând tabloul, îţi vine în minte celebra remarcă a britanicului Samuel Johnson: „Patriotismul este ultimul refugiu al lichelelor”. Schimbaţi primul termen cu „statalism” şi veţi constata amar că, în multe cazuri dintre cele care se manifestă astăzi zgomotos şi televizual în actuala campanie electorală, remarca faimosului eseist este mai adevărată decât oricând, scrie în finalul articolului din Timpul de Dimineaţă, Dan Dungaciu.

Numirea lui Roşca responsabil de structurile de forţă ale Modlovei reprezintă un anumit pericol pentru Transnistria

18 Iunie 2009, 11:20

Politicienii şi presa rusă şi transnistreană văd în noua funcţie a lui Iurie Roşca, responsabil pentru structurile de forţă, un pericol la adresa dezvoltării relaţiilor moldo-ruse şi stabilităţii în Transnistria.

După cum transmite INFOTAG, imediat ce publicul a aflat de numirea lui Iurie Roşca în funcţia de vicepremier, aproape toate informaţiile din mass-media rusă aveau acelaşi titlu: „Funcţia de vicepremier al Moldovei a fost oferită unui politician antirusesc”.

În articolul publicaţiei electronice Lenta.RU „De la bărbat la bărbat”, cu subtitlul „Preşedintele Moldovei a adus în Guvern un combatant al pericolului rusesc”, autorul aminteşte că „Anume Roşca în 2003 a fost unul din organizatorii nenumăratelor mitinguri orientate împotriva planului rusesc pentru reglementarea transnistreană (cu numele „Memorandumul Kozak”)”.

„Atunci pe străzile Chişinăului erau arse drapelul rus şi portretele preşedintelui de atunci al FR, Vladimir Putin”, menţionează publicaţia.

Presa rusă aminteşte şi declaraţiile lui Roşca de la 8 aprilie 2009 precum că „Rusia a organizat dezordinile în masă din Chişinău de la 7 aprilie”, precum şi interviul său pentru o agenţie de presă română de la sfîrşitul anului 2008, unde a declarat că „Moldova se află în stare de război cu Rusia, însă acesta nu este un conflict armat, ci un război geopolitic”.

Miercuri copreşedintele Comisiei Unificate de Control din partea Transnistriei, Oleg Beleacov, a declarat pentru jurnalişti că „formarea Guvernului Moldovei din reprezentanţii forţelor extreme nu poate să nu provoace îngrijorări Tiraspolului”.

„Numirea lui Roşca responsabil de structurile de forţă ale Modlovei reprezintă un anumit pericol pentru Transnistria. Deocamdată pe malurile Nistrului este linişte şi pace, însă operaţiunea pacificatoarea din această regiune s-ar putea desfăşura după un scenariu absolut diferit”, a spus Beleacov.

În opinia sa, „deocamdată Rusia participă destul de activ în viaţa politică internă a Moldovei şi susţine partidul de guvernămînt, însă dacă totul va decurge aşa în continuare, Federaţia Rusă foarte repede şi definitiv ar putea întoarce spatele Moldovei”.

INFOTAG precizează: Liderul Partidului Popular Creştin Democrat va fi responsabil de structurile de forţă: Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Apărării, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, Serviciul Vamal şi Grănicer, Agenţia pentru rezerve materiale, achiziţii publice şi ajutoare umanitare. Roşca nu va avea în subordinea sa Serviciul de Informaţii şi Securitate şi Procuratura, care, de obicei, intrau în atribuţiile vicepremierului responsabil de structurile de forţă.

Partida liberală vs partida comunistă

17 Iunie 2009, 08:17

În Moldova a început o nouă convulsie competitivă pe arena politică şi Moldova s-a împărţit în două tabere mari - cea comunistă şi cea liberală. Perdanţii din 5 aprilie, ca de obicei, vor face fum şi le vor amesteca doar principalilor figuranţi ai competiţiei electorale. Desigur, dacă M. Lupu nu-i va aduna pe toţi centriştii rataţi pe o listă comună. Nu mai deschid parantezele. Aşadar, ce a rămas în urmă şi ce se conturează la orizont?

În alegerile din aprilie curent, cele trei partide - PL, PLDM şi AMN -, care au reuşit să treacă bariera electorală, au avut un obiectiv bine determinat în campanie, graţie căruia au reuşit să se poziţioneze distinct pe piaţa electorală şi să elaboreze o strategie eficientă de promovare a imaginii de partid. Sloganul-obiectiv al PLDM - „Moldova fără comunişti, Moldova fără Voronin!” - a întrunit, în fond, sub cupola ca conceptuală toate cele trei partide liberale. Aceasta reitera excluderea comuniştilor de pe scena politică şi schimbarea elitei politice din Moldova.
În discursul său preelectoral, AMN a mai adăugat câteva nuanţe, care lipseau în retorica politică a liberal-democraţilor: „Comuniştii fură ţara. Opt ani de guvernare comunistă - sărăcie, hoţie, minciună. AMN este un luptător înverşunat împotriva clanului comunist şi singura alternativă. Serafim Urecheanu - preşedinte”. Adevărat că „luptători înverşunaţi” pe parcursul campaniei au fost liberal-democraţii. Managementul PR-istic al PLDM, în special acţiunea de pe ultima sută de metri ai campaniei „Votează fără frică!”, a fost unul ca după carte în contextul tradiţiilor consolidate în RM. Prin urmare, imaginea de lider-luptător şi-a câştigat-o - fără a-l flata - Vlad Filat.

Cât despre liberali (PL), poziţia lor în ceea ce priveşte actuala putere politică din Moldova a fost şi rămâne clară - fur citate din retorica liderilor de partid: „Pentru lupi(!) - loc doar în pădure!” şi „Dreptatea, adevărul nu se negociază!”.
Deci, toate trei partide au avut un singur inamic electoral - comuniştii. Şi toţi au avut ca scop strategic nu doar trecerea pragului electoral, ci şi eliminarea de la putere a Partidului Comuniştilor. Această opţiune politică i-a unit pe liderii liberali care au fost consecvenţi în decizia de a boicota alegerea preşedintelui ţării şi a provoca alegeri parlamentare anticipate. Fapt ce confirmă odată în plus teza fundamentală a ideologiei liberale: „Omul - ca scop, iar politica - ca mijloc”.

Pentru libertatea politică, economică şi spirituală a moldovenilor, prin acţiuni legale şi bine coordonate liberalii vor să facă un transfer de putere în elita superioară a ţării.
Alegeri anticipate se vor produce în RM pentru a treia oară după declararea independenţei - 1994, 2001, 2009. Ultimele două scrutine au fost provocate de incapacitatea legislativului de a vota o candidatură pentru funcţia supremă în stat. În 2000, după modificarea Constituţiei, V. Voronin, care pe atunci era liderul fracţiunii comuniste, declara foarte categoric în incinta legislativului: „Sau Voronin preşedinte, sau alegeri anticipate!”. (Nu cred că aceste secvenţe nu s-o fi păstrat în arhiva Televiziunii publice.) Stabilitatea politică îi deranja la acel moment mai puţin pe comunişti, iar lozinca celor care au conspirat împotriva preşedintelui republicii de atunci era „Moldova fără Lucinschi!”. Deci, în 2001, Voronin, care nu a renunţat la ambiţiile sale de a deveni preşedinte, a fost cel care a provocat alegerile anticipate. În 2009 a venit timpul… democraţilor.

Mai serios însă, cele întâmplate în Moldova deschid noi meridiane pentru dezbateri vizavi de sistemul parlamentar de guvernare. Sistem ce s-a dovedit a fi unul „capcană” pentru cei care diriguiesc scena politică. Cele produse recent în RM demonstrează că votul indirect la alegerea preşedintelui poate favoriza consolidarea unei formaţiuni politice până la transformarea liderilor acesteia în oligarhi politici. Puterea politică poate fi conservată de un clan corupt şi indecent. Uneori, jocul de culise - adică votarea preşedintelui de către forul legislativ - poate fi unul mai „periculos” şi mai imprevizibil decât votul popular (direct). În cazul votului direct „sărmana Zâna” - recenta metaforă lansată de S. Urecheanu - ar fi devenit demult preşedinte.
Cu adevărat riscul pentru democraţi este unul mare, pentru că electoratul lor este mai flexibil în perioada concediilor decât cel al comuniştilor, dar nu mai mic este şi riscul comuniştilor, dacă în 5 aprilie au păcătuit, aşa cum îi acuză Opoziţia.

De pe 4 iunie, Televiziunea publică s-a încadrat deja în acţiunile de elucidare „echidistantă”, ca de obicei, a campaniei electorale. Primul reportaj, de vreo opt minute(!) - ca în cazul unor calamităţi naturale sau alte situaţii excepţionale - într-un buletin de ştiri a fost dedicat vizitei preşedintelui în exerciţiu la ULIM. Al doilea reportaj din acelaşi buletin de ştiri - transmis de la conferinţa de presă a liderului PPCD, la care Iu. Roşca, în stilul său conspirativ, povestea celor prezenţi cum Urecheanu s-a întâlnit la un hotel din Moscova la ora 1 de noapte cu un reprezentant al lumii criminale. Se pare că PCRM a început deja să susţină prin toate pârghiile, mai ales cele mediatice, pepecediştii în aceste alegeri, singura opoziţie „constructivă” în viziunea lui V. Voronin.

În fine, revenim la ideea centrală: alegerile parlamentare anticipate. Riscul e mare, dar, dacă e să mori sau să fii rănit, atunci să se întâmple într-o luptă cinstită, ci nu în una fraudată. Iar la finalul acestor rânduri, vreau să reproduc un fragment din Preambulul Declaraţiei de Independenţă, scris de preşedintele american T. Jefferson, unul din fondatorii doctrinei liberale:
„Considerăm aceste adevăruri ca de la sine evidente că toţi oamenii sunt creaţi egal, că sunt înzestraţi de Creatorul lor cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt dreptul la Viaţă, Libertate şi Căutarea fericirii. Şi că, pentru a asigura aceste drepturi, Oamenii instituie Guverne, care îşi derivă puterile legitime din consensul celor guvernaţi. Şi că, ori de cate ori vreo Formă de Guvernământ devine contrară acestor scopuri, este Dreptul Poporului de a o schimba sau aboli şi de a crea un nou Guvernământ, punându-i bazele pe asemenea principii şi organizându-i puterile după cum consideră mai adecvat pentru a-şi proteja Siguranţa şi Fericirea.”

Aurelia Peru-Balan,
Timpul de Dimineaţă

Chişinăul – scump pentru „expaţi”

16 Iunie 2009, 12:37

Capitala Republicii Moldova ocupă locul 68 printre cele mai scumpe destinaţii europene pentru „expaţi”, devansând oraşe ca Budapesta, Bucureşti, Varşovia sau Kiev. Topul a fost realizat de firma britanică de recrutare ECA International.

Termenul „expat”, derivat de la noţiunea engleză, „expatriate” defineşte specialiştii calificaţi care muncesc într-o ţară străină, de regulă pe o perioadă limitată de timp şi care sunt mai bine remuneraţi decât la ei acasă. Topul a fost realizat în peste 370 de localităţi din lume, în baza unor date privind costurile bunurilor de consum şi a serviciilor curente, inflaţia şi deprecierea monedelor naţionale. Moscova se află pe locul 12 printre cele mai scumpe oraşe pentru „expaţi”, Istanbul – pe locul 38, Sankt Petersburg
– 41. Copenhaga este cel mai scump oraş european pentru „expaţi”, urmat de Oslo, Geneva, Zurich si Basel. Iar la nivel mondial, cea mai scumpă localitate este considerată Luanda (Angola), urmată de Tokyo şi Nagoya (Japonia).

Preţuri mai mari la cazare şi alimente

Republica Moldova pierde competiţRepublica Moldova pierde competiţia cu multe ţări europene în ceea ce priveşte preţurile la cazare, alimentaţie şi transport aerian, afirmă Nicolae Platon, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism. Nicolae Platon: „La noi s-a dezvoltat reţeaua de hoteluri de 4-5 stele, în detrimentul celor de 2-3 stele. Astfel, numai cazarea în hotel îl costă pe un străin între 120-180 de euro şi asta pentru că lipseşte lipseşte segmentul de calitate medie în ceea ce priveşte cazarea. Partea leului de cheltuieli revine şi alimentaţiei. În Berlin, de exemplu, o masă la restaurant costă 10-12 euro, în timp ce la noi – 20-25 de euro şi nu este vorba de o masă copioasă, ci una modestă”.

Scump, din cauza leului tare

Vice-directorul companiei Axa Management Consulting, Vitalie Popa, afirmă că Chişinăul a fost plasat în top mai sus decât Bucureştiul sau Kievul în primul rând din cauza aprecierii leului. „Politica Băncii Naţionale de a păstra un leu tare a determinat poziţia în acest clasament, în condiţiile în care autorii iau în calcul evoluţia valutelor şi inflaţia. O demonstrează şi avansul Japoniei în acest top, care a ocupat în 2009 primele două poziţii, pe când în 2008 nu intra nici în top-10. Se datorează aprecierii yenului”, spune dl Popa. Reprezentantul companiei Axa Management Consulting, care dispune şi de o divizie HR, afirmă că majoritatea „expaţilor” lucrează în Moldova fie în companii de top, fie la agenţii de dezvoltare şi organizaţii străine. „Acest segment al pieţii muncii nu este bine dezvoltat în Moldova, este abia la început de cale. Cred că nici în următorii 2-3 ani nu putem aştepta un progres semnificativ pe această piaţă, în condiţiile în care nu vedem un salt economic în general”, a mai adăugat Vitalie Popa, pentru BusinessExpert.

R. Moldova si Iran - doua cazuri similare in care Uniunea Europeana a reactionat diferit

15 Iunie 2009, 21:07

La 7 aprilie 2009, la doua zile dupa alegerile fraudate, tinerii din Republica Moldova - ultimul stat din Europa condus de un regim comunist dictatorial - ieseau in strada, la Chisinau, ca sa protesteze fata de rezultatele oficiale. Nu mai este o noutate pentru nimeni ca manifestatiile pasnice, organizate de opozitia democratica, au degenerat in violente.

Mult mai recent, la sfarsitul saptamanii trecute, au avut loc alegeri in Iran. Victoria lui Ahmadinejad a dat nastere la proteste, care, la fel ca si in cazul R. Moldova, au dus la violente si ciocniri cu fortele de ordine. Iar multe state - majoritatea occidentale - considera ca regimul de la Teheran este dictatorial.

Pentru orice om cu bun simt, este vorba despre cazuri similare. Din pacate, din cancelariile unor tari cu “greutate”, evenimentele nu s-au vazut la fel. Iar cea mai importanta atitudine este cea a Uniunii Europene, care a inteles sa reactioneze diferit, fara sa tina cont de faptul ca se invecineaza cu R. Moldova, locuita in marea majoritate de romani, iar Iranul se afla la mii de kilometri de Bruxelles. Este adevarat insa ca statul de peste Prut se bazeaza pe agricultura si este unul dintre cele mai sarace din lume. In schimb, Iranul are resurse importante de petrol si gaze si ramane, in continuare, un important partener economic pentru multe tari. Macar asa se poate intelege de ce, in cazul R. Moldova, UE a avut o atitudine, iar, in cazul Iranului, o alta, prompt-ingrijorata.

Reactiile UE - Moldova

Pe 5 aprilie, Executivul comunitar salutase maniera “pasnica si ordonata” in care au avut loc alegerile legislative. “Sunt multumita ca alegerile pentru cel de-al cincilea Parlament al Republicii Moldova au fost desfasurate intr-o maniera pasnica si ordonata si intr-un cadru general pluralist. Vreau sa felicit poporul moldovean pentru participarea activa la aceste alegeri, ce confirma angajamentul lor fata de democratie in tara. Totusi, am luat nota de declaratia privind rezultatele preliminare si concluziile Misiunii Internationale de Observare a Alegerilor, condusa de OSCE, ce arata ca mai trebuie facute eforturi, inclusiv la nivel legislativ, pentru a asigura un proces electoral lipsit de interferente administrative exagerate, pentru a garanta respectarea deplina a libertatii de expresie si accesul la informatie, ca si pentru a spori increderea publicului in acest proces”, declarase comisarul european pentru relatii externe si politica de vecinatate, Benita Ferrero-Waldner.

La 7 aprilie, Christiane Hohmann, purtator de cuvant al comisarului, afirma: “Nu avem nimic de adaugat la declaratia de ieri”, chiar daca la Chisinau izbucnisera violentele. Cateva ore mai tarziu, Benita Ferrero-Waldner declara: “Sunt profund ingrijorata de ciocnirile dintre demonstranti si politie la Chisinau. Tuturor celor vizati le cer sa dea dovada de retinere si sa se angajeze in dialog. Cer ferm liderilor tuturor partidelor din Moldova sa faca apel la calm, sa continue dialogul si sa evite declaratii care ar putea inflama si mai mult situatia. Reamintesc tuturor partidelor ca orice plangere legata de alegerile de duminica trebuie sa fie solutionate prin canalele existente”.

La randul sau, inaltul reprezentant al UE pentru politica externa si securitate comuna, Javier Solana s-a declarat “extrem de nelinistit” de violentele din Republica Moldova, la doua zile dupa alegerile parlamentare. El a cerut “tuturor partilor sa puna capat violentei”. “Sunt foarte nelinistit de situatia de la Chisinau dupa alegerile legislative din 5 aprilie din Republica Moldova. Cer tuturor partilor sa renunte la violenta si la provocari. Violentele contra cladirilor guvernamentale sunt inacceptabile. Respectarea dreptului inalienabil la adunare si manifestare pasnica este de asemenea la fel de important”.

Reactiile UE-Iran

“Am un respect profund pentru toti cetatenii iranieni care si-au aratat dezaprobarea si au demonstrat pasnic”, a declarat comisarul european pentru relatii externe, Benita Ferrero-Waldner, inaintea intalnirii de la Luxemburg a ministrilor de externe ai UE, citata de Agerpres. “Sper ca fortele de securitate se vor abtine de la a fi violente”, a mai spus oficialul european. “Sper ca (autoritatile iraniene) vor analiza toate plangerile privind neregulile (din alegeri/, a mai afirmat Ferrero-Waldner.

De asemenea, ministrii de Externe ai statelor membre UE, reuniti la Luxemburg, au solicitat Iranului sa deschida o ancheta cu privire la felul in care s-au desfasurat alegerile prezidentiale din aceasta tara si au deplans faptul ca autoritatile de la Teheran au raspuns cu violenta pentru a reprima niste manifestatii pasnice. Mai mult chiar, sefi de guverne, oficiali din intreaga lume si ONG-uri au reactionat imediat, acuzand, cerand, si indicand; ambasadorii iranieni din multe tari europene fiind chemati sa dea explicatii.

Moldova: PIB-ul a scazut in primul trimestru cu 6,9%

15 Iunie 2009, 17:30

In primul trimestru al anului 2009, produsul intern brut a constituit in valoare nominala 12974 mil. lei, preturi curente de piata. In termeni reali, produsul intern brut s-a situat cu 6,9 % sub nivelul perioadei respective a anului precedent, informeaza Biroul National de Statistica.

Ritmul de crestere a valorii adaugate brute total pe economie s-a redus de la 105,1% in ianuarie-martie 2008 la 93,4% in perioada de referinta.

Valoarea adaugata bruta produsa in sectoarele de bunuri si servicii s-a diminuat in raport cu perioada analogica a anului precedent respectiv cu 19,5% si 2,0%, influentind negativ (cu -3,8% si -1,3% respectiv) ritmul produsului intern brut. Ponderea sectorului de servicii in produsul intern brut s-a marit in raport cu ianuarie-martie 2008 cu 1,5 puncte procentuale, pe cind cea a sectorului de bunuri s-a redus cu 0,9 puncte procentuale.

In rezultatul micsorarii volumului productiei si importurilor, impozitele pe produse si import s-au diminuat cu 12,8% comparativ cu perioada similara a anului precedent, influentind negativ (cu -2,4%) ritmul produsului intern brut.

Reduceri s-au inregistrat si pentru elementele de cheltuieli a produsului intern brut. Consumul final a fost in descrestere cu 9,0% in raport cu perioada respectiva a anului precedent. Scaderea a fost conditionata preponderent de consumul final al gospodariilor populatiei – cu 10,2%. Formarea bruta de capital fix s-a redus cu 36,4% fata de ianuarie-martie 2008, contribuind in perioada de referinta cu 16,8% la formarea produsului intern brut in raport cu 25,4% in perioada similara a anului anterior.

Exportul si importul de bunuri si servicii s-au diminuat respectiv cu 14,7% si 28,2% fata de perioada respectiva a anului precedent, comunica TheNews.

Timpul: Comuniştii au început campania electorală chiar îndată după evenimentele din 7 aprilie

14 Iunie 2009, 20:15

Un atac masiv asupra opoziţiei democrate l-au lansat odată cu difuzarea filmului „Atac asupra Moldovei”, difuzat deja pe patru posturi de televiziune aservite Puterii, toate având acoperire naţională: NIT, „Moldova 1”, „Prime” şi EU TV, scrie Timpul de Dimineaţă. Unii politicieni au văzut prin lansarea acestuia un atac psihologic asupra alegătorilor, dar şi pregătirea arestărilor din sânul Opoziţiei. Aşa s-a şi întâmplat. Vinerea trecută a fost chemat la procuratură primarul de Chişinău, Dorin Chirtoacă, căruia i s-a intentat un dosar penal pentru „dezordine în masă” în timpul manifestaţiilor anticomuniste din 6-7 aprilie şi tentativă de „uzurpare a puterii în stat”, notează Timpul.

Vineri, Chirtoacă s-a aflat la Procuratura sectorului Centru mai bine de două ore. „Este un dosar politic prin care se vrea să se ascundă adevărul despre cele întâmplate pe 7 aprilie, să se eschiveze de la răspundere cei care au organizat cu adevărat violenţele de atunci şi, totodată, să fie manipulată opinia publică, precum că ar exista pretinşi vinovaţi în opoziţie. Acuzaţiile sunt total nefondate şi neadevărate”, a declarat Chirtoacă după ce procurorul Igor Popa l-a lăsat să plece, obligându-l să semneze că se va prezenta la procuratură şi pe 17 iunie. Primarul consideră că dosarul intentat are legătură cu noua campanie electorală şi-i sigur că vor fi chemaţi la procuratură şi liderii AMN şi PLDM, cărora li se vor incrimina aceleaşi infracţiuni.

Un alt pas al comuniştilor - calificat de Opoziţie ca având, la fel, conotaţie electorală - a fost respingerea, în şedinţa plenară de vineri, de către deputaţii comunişti a iniţiativei PLDM de a fi amnistiate toate persoanele arestate în urma protestelor din 6-7 aprilie. Liderul formaţiunii, Vlad Filat, a declarat că, în ultimul timp, mai mulţi tineri au fost chemaţi la poliţie şi procuratură, făcându-se presiuni asupra lor să nu se implice în campania electorală. „Asta e o dovadă că toate promisiunile lui Voronin au fost doar nişte declaraţii de ochii Europei”, a menţionat preşedintele PLDM, citat de Timpul.

Haz de necaz . Cum vad inoplanetenii scena politica din Moldova

Cam asha vad inoplanetenii ceea ce se intampla la noi:

Marian Lupu:
- bla bla bla bla. Bla bla. Blaaaaa. Blablablabla. Blabla… Bla! blabla bla bla. Blablablablablablablabla.

Marian Lupu:
- blaaaaaaaaa… blabla, blablabla. bla-bla-bla…

Europa Libera:
- Marian Lupu pleaca din PCRM!

Marian Lupu:
- ?!?!?! Eu n-am zis ca plec!

Pro-TV:
- ..Dar nici n-a zis ca nu pleaca!

Voronin:
- Lupu nu pleaca din PCRM!

Lupu:
- .. da eu nici asta n-am spus!

Diacov:
- eu is in Bucuresti, da am vorbit demuuuult cu Lupu, inca eram mititei, ca el pleaca shi vine la noi…

Lupu:
- Uai! Nu ma duc nicaieri. Nu saptamana asta!

Opozitia:
- wtf? pleaca? nu pleaca?

Greceanii:
- Ashtia din opozitie numai shi shtiu ca sa critice!

Voronin:
- Fashishtii drakului.

Ghimpu:
- Iara cu fashishtii!

Unimedia:
- Greceanii nu a infirmat ca Lupu nu pleaca din PCRM!

Dupa o analiza a enuntului de mai sus, Pro-TV conclude:
- Greceanii a confirmat ca Lupu pleaca din PCRM!

Lupu:
- Da cat se poate atata??? gata! m-am saturat! ma duc!

Voronin:
- Eiii… eu n-am mai citit scrisoarea ceea a lui Lupu… Shriftu mititel, nici un desen… Las-ca a sa ma uit la shiri..

Tkaciuk:
- Pacat ca pleaca Lupu. El era jucator cheie.

Tkaciuk:
- Da Lupu e un politician slab shi isteric!

Urecheanu:
- Apooo… noi desigur shtim ca el a sa ne fure shi voturile noastre, da ne bucuram ca a ieshit din PCRM, oricum… matinca…

Filat:
- Noi avem o propunere!

Voronin:
- Chemati salvarea!

Filat:
- Exact!

Georgia s-a retras din CSI

12 Iunie 2009, 22:52

Vineri, în prima şedinţă în timp de două luni, Parlamentul Georgiei, care nu a putut să se reunească din cauza protestelor din centrul Tbilisi, a votat „Legea despre Asambleea interparlamentară CSI”. Această lege este ultimul act ce trebuia adoptat pentru ieşirea din CSI. „Georgia deja a ieşit din CSI”, a declarat spicherul georgian David Bakradze. După şedinţa Parlamentului, în automobilul spicherului a fost aruncate pietre, sticle şi ouă, informează dni.ru.

Preşedintele georgian Mihail Saakaşvili repetate ori declara despre inntenţia sa de a părăsi Comunitatea, iar după războiul din august 2008, şeful statului georgian a declarat oficial că, Georgia se retrage din CSI.

De menţionat faptul că, juridic Georgia nu va mai fi membru al Comunităţii din luna august 2009, la un an de la înaintarea cererii de retragere.

Stafia, iluzia și ecoul nedreptății istorice

12 Iunie 2009, 11:55

Pactul nazisto-comunist Molotov-Ribbentrop nu și-a pierdut din valabilitate atâta timp cât există o frontieră între Est și Vest ce întretaie ființa unei Națiuni. Rusia sovietică a smuls României Basarabia și Bucovina de Nord, sub amenințarea agresiunii militare, prevalându-se de Tratatul de neagresiune încheiat cu Germania nazistă la 23 august 1939, scrie Octavian Sergentu pe blogul său.

Pactul Ribbentrop-Molotov a fost incheiat la 23 august 1939. Protocolul aditional secret al pactului Molotov-Ribbentrop nu a trasat frontiere politico-teritoriale, el numai a delimitat sfere de influență.Teritoriile pierdute de România în favoarea URSS, au făcut să existe permanent în mediul românesc o acută conștiință a nedreptății istorice făcute poporului român, chiar și în perioada dictatului sovietic. Reîntregirea teritoriilor pierdute cu România constituie un ideal pentru români, care consideră că ocuparea forțată a țării de sovietici, în anul 1944, dar și dictatura comunistă care a urmat până în anul 1989, ca fiind o tragedie nationala și un atentat la ființa Națiunii române.

Acțiunea de ocupare forțată a Basarabiei, în anul 1940 reprezintă . Iata de ce, unele cercuri politice din România au considerat ca prabusirea comunismului in tara noastra, destramarea URSS si proclamarea independentei R. Moldova pot constitui premisele reunificarii, notează Octavian Sergentu.

Totuși, România a fost primul stat care a recunoscut Republica Moldova, dupa proclamarea independenței de stat la 27 august 1991. Din declaratia guvernului român, facuta cu acest prilej, reiese clar ca, in viziunea autoritatilor de la Bucuresti, independenta Moldovei era considerata o forma de debarasare de tutela Moscovei și un prim pas spre reunificarea cu România.

După recunoașterea independenței Republicii Moldova s-au făcut numeroase referiri, inclusiv în România, asupra necesității eliminării consecințelor Pactului Ribbentrop-Molotov. În luna iunie 1991, Parlamentul României a adoptat o declarație prin care Pactul amintit a fost declarat nul și neavenit. Și Moscova, în ultimii ani, a adoptat o poziție de condamnare a Pactului, lăsând impresia că s-a dezbăerat de vechile fantasme neoimperiale.

Ecuația Belcovski

Dar, până când frontiera naturală a statului-națiune România nu este la locul ei normal nu se poate vorbi despre o corectare a nedreptății istorice. Și ce este revoltător și strigător la cer ține de apariția unui stat în care la putere se află discipolii lui Stalin și Molotov, în mantie comunistă.
Politolgul rus Stanislav Belcovski a devenit o referință pentru mediul intelectual românesc și prounionist.

În iunie 2004 directorul Institutului pentru Strategie Naţională al Rusiei, Stanislav Belkovski, enunța o propunere-şoc: în schimbul recunoaşterii independenţei Transnistriei, Rusia să accepte reunificarea Basarabiei cu România. Proiectul rusesc, în aparență favorabil Bucureștilor, însuma mai multe capcane, scrie Octavian Sergentu pe blogul său.

În primul rând, dacă acesta ar fi fost acceptat, proiectul Belkovski crea probleme serioase României, în drumul său spre integrarea europeană și o punea într-o situație delicată față de Alianța Nord Atlantică. Dilema de-a integra brusc un teritoriu ce intră în sfera de interese rusești, integrat în CSI, instabil politic și social, chiar dacă natural aparține ființei naționale.

Un alt impediment în realizarea acestui proiect îl constituia edificare unui stat transnistrean independent, fără o logică anume, cu o mare enigmă a arsenalului militar rus, care ar fi adus NATO şi UE într-o vecinătate de confruntare cu un tip de Kaliningrad în regiunea de la Marea Neagră. Dezbaterea planului Belkovski se producea în procesul de finalizare a României de integrare la Uniunea Europeană, chiar în preajma finalizării negocierilor de aderare. În cadrul conferinței de la București, Belcovski a enunțat că 97 % ca proiectul său se producă pot fi validate chiar în acel moment, la eveniment. Numai că 3%, din proiect, aparțineau fostului președinte rus Vladimir Putin, iar finalizarea proiectului trebuia să se negocieze la alt nivel.

M-am tot întrebat dacă nu este o iluzie în cazul lui Belcovski și dacă, într-adevăr, politologul rus poate să rezolve un algoritm geopolitic extrem de complex și complicat, în care Basarabia, actuala R. Moldova, ar reveni la matca geopolitică naturală și firească, iar Transnistria și-ar găsi un propriu destin. Pentru că în materie de politică se operează des cu logica compromisului și a concesiei.

Ipoteza Dughin

Și dacă, ca și în cazul politologului rus Dughin, care în anii ^96, propunea un proiect “Pan-ortodox” statelor, în care primează religia ortodoxă, pentru a stăvili influienţele catolice, protestante şi neoprotestante, cât şi cele islamice. În optica sa se încadrează şi România, cu care se poate negocia privind cedarea Basarabiei, iar ei, în loc de umbrela occidentală i se oferă cea rusă, scrie Octavian Sergentu pe blogul său.

Dughin spunea fără jenă şi sfidător, susţine că teritoriul R. Moldova, istoric, aparţine ruşilor, doar că este populat de români care prin elementele româneşti occidentale(dimensiunea confesională greco-catolică) au declanşat şi desfăşoară acţiuni îndreptate să stăvilească poziţionarea geopolitică a hartlandului (tellurocraţiei) şi sunt puse în slujba “Forţei maritime”(tallasocraţiei), adică a Occidentului, care tinde să cucerească inima şi brâul eurasiatic pentru a domina lumea. Șeful camerei inferioare al legislativului rus -“Duma de Stat”, G.Selezniov, consilierul căruia era politologul A.Dughin, își anunța interesul pentru promovarea acestui proiect.

Lansarea şi vehicularea unei oferte cu conţinutul “Basarabia pentru (în loc de) N.A.T.O.” sau ”R. Moldova în schimbul UE” și mai nou ”R. Moldova în favoarea Transnistriei”s-au integrat perfect în calculele scenaristicii ruseşti a mai multor laboratoare de studii geopolitice şi de proiecţie geostrategică.

Kolerov: R. Moldova versus Transnistria

Recent directorul agenției Regnum, ex-consilierul președintelui rus Putin, expertul rus Modest Kolerov declara în cadrul unei mese rotunde că evenimentele ce au avut loc după alegerile legislative din Republica Moldova demonstrează că prăbușirea statalității moldovenești nu poate fi evitata și că Rusia ar trebui să se pregătească să recunoască Trasnsnistria. Kolerov afirma că ceea ce s-a întâmplat la Chișinău arată că R. Moldova se va uni cu România în viitorul apropiat și în aceste condiții problema statutului viitor al Transnistirei capătă un caracter de maximă acutizare.

În acest context, Kolerov enunța o veche ipoteză,- Transnistria nu va putea rămâne în componența statului moldovean și este necesar ca Rusia să se pregătească să recunoască Transnistria. Soluția enunțată de Kolerov se întemeiază pe planul Belcovski sau pe convingerile transnistreanului Ilia Galinski, notează Octavian Sergentu pe blogul său.

În alt context, în martie 2009, expertul Serghei Kolerov, de la aceeași agenție Regnum, într-o analiză proprie insinua despre o activizare a României și a Ucrainei în teritoriu care ar putea să elimine influențai Moscovei și ce ar urma să se concretizeze în proiectul ”României Mari”. Acest proiect urmând a fi reactualizat și preluat de administrația lui Traian Băsescu prin lozinca ”români, treceți Prutul”.

Oficial, nu sună bine

Pe de altă parte, în strategiile sale de securitate și de politică externă, până în anul 2020, Moscova oficială își enunță un rol edificator în spațiul Comunității Statelor Independente. În proiectele sale strategice Kremlinul nu vorbește despre o reprație istorică.

Istoric vorbind, Rusia și-a dorit dintotdeauna să dețină un acces la gurile Dunării. De la țari sau sovietici-Dunărea a reprezentat o hartă mentală a frontierei rusești. După ce a ”eliberat” România de democrație și a impus comunismul, primele reportaje și filmulețe rusești care relatau despre operațiunea militară Iași-Chișinău vorbeau despre faptul că armatele sovietice au ajuns la Dunăre, că ”tătucul” Iosif Stalin este mândru că armata roșie admiră valurile Dunării, , scrie Octavian Sergentu pe blogul său.

Niciodată Rusia nu a cedat de bunăvoie, ca să repare o nedreptate istorică. Și astăzi, cum Rusia nu se gândește ideatic la o ciopârțire a Ucrainei, în decontul său, ci la o restabilire a controlului asupra întregului teritoriu ucrainean, așa și R. Moldova este vizată într-o ecuație completă pan-rusească. Chiar dacă loc și altor opinii pe care ne place și ne aprindem după o formă anume.
Este adevărat: ne-am cramponat de proiectul Belcovski, am încremenit în proiectul Belcovski.

Dar e o portiță de care ne leagă o speranță de Reîntregire a Țării, care ne ține mintea lucidă că și la Moscova sunt experți care sprijină proiectul unionist. Chit că politologul rus, mai târziu, a activat în stafful electoral al actualului premier ucrainean Iulia Timoșenco și la caracterizat pe Vladimir Putin ca fiind un ”bandit la drumul mare”. În scrisoarea lui Belcovski din precedenta electorală din Ucraina, Putin era reprezentat în cele mai negre culori. Să fi fost,după unii, un truc electoral al politologului Belcovski și că Rusia acționează pe mai multe paliere…

Este adevărat că Belcovski este o goarnă conectată la ceva centre strategice rusești, care împacă experții în slujba metropolei, deschide centre ale institutului pe care îl diriguiește și afiliază intelecte ideologice antagoniste.

La Tiraspol instituția sa este reprezentată de politologul Dmitrii Soin, care este și maior de securitate al regimului separatist de la Tiraspol, conform celor de la Chișinău, și este introdus pe banda de căutare a Interpolului. În schimb, la Chișinău, de afacerile institutului lui Belcovski se îngrijea fostul tânăr social-democrat, racolat de comuniști, Eduard Mușuc. Dacă ”maiorul” Soin a ajuns o voce ”expertizată” pe unul dintre portalurile rusești de analiză politică- politcom.ru, Mușuc este președintele Consiliului Municipal Chișinău.

Regula ”noii ordini regionale rusești”

În alegerile din 2009 Moscova a sprijinit regimul comunist de la Chișinău. Ambasadorul cu misiuni speciale al ministerului rus de Externe, Valerii Nesteruşkin, a declarat la Moscova, în cadrul conferinţei “Rezultatul alegerilor parlamentare din Moldova şi perspectivele de reglementare a conflictului transnistrean”, că este preocupat de tergiversarea formării institutelor de conducere în Moldova. Nesteruşkin a dat de înțeles că fiind ”ostatici ai procesului de formare a institutelor de conducere ale Republicii Moldova”, acest lucru a înseamnat automat o corectare suplimentară a tuturor planurilor şi documentelor observatorilor şi ale intermediarilor pentru reglementarea conflictului transnistrean.

Tot Nesteruşkin adăuga că evenimentele care au avut loc la Chişinău în luna aprilie şi care au provocat o reacţie vehementă peste hotare, au avut repercusiuni distructive “nu doar asupra condiţiilor de creare a organelor de conducere ale Moldovei, dar şi asupra eforturilor pentru reluarea procesului de negocieri în conflictului transnistrean”.

Constatăm că armatele rusești se pot regăsi și azi în regiunea Transnistreană, că baze militare rusești pe teritoriul R. Moldova mai staționează, exact ca în ”Memorandum Kozak” există, pe care Tiraspolul îl vrea oficializat. Militarii care servesc cu credință Armata XIV sunt și militarii regimului separatist de la Tiraspol. Și aceasta în contextul în care R. Moldova se declară a fi un stat cu o ”neutralitate permanentă”.

Pentru a facilita negocierile autoritățile de la Chișinău au făcut câteva cedări Rusiei, renunțând la integrarea în NATO și promițând și recunoașterea privatizărilor din regiunea transnistreană. Deocamdată, Chișinăul a primit de la Rusia numai simple promisiuni că pot negocia cu Tiraspolul pe poziții egale. În cazul în care va rămâne formula promovată de Rusia și Tiraspol, precum că părţile sunt egale între ele, atunci acest proces de negocieri se va prelungi la infinit, fără vreun rezultat, iar reglementarea problemei transnistene rămâne nelămurită și azi.

În R. Moldova strategii ruși doresc să instituie ”noua ordine regională rusă” pe cale pașnică.
Abhazia și Osetia de Sud, partenerele regimului de la Tiraspol în Comunitatea popoarelor cu dreptul la autodeterminare( organizație a celor trei regimuri secesioniste ca contrapondere a GUAM-ului) au solicitat imediat Rusiei, după ce și-au proclamat independența, în urma agresiunii rusești în Georgia, să-și amplaseze baze militare pe teritoriul lor.
Zilele acestea Moscova a declarat că nu își va evacua și nici schimba bazele militare de la Sevastopol, din Marea Neagră, nici după anul 2017, scrie Octavian Sergentu pe blogul său.

În loc de concluzii

Transnistria a devenit o sperietoare rusească în adresa frontierei europene și euroatlantice.
Există șanse ca Moscova să își modifice abordarea dosarului transnistrean și să repare în practică consecințele Pactului Molotov-Ribbentrop, evitând chichițele programatice din Strategiile sale naționale impuse până în anul 2020.

O serie de intelectuali ”cu deschidere” la ruși cer excesiv ca mediul elitar politic de la București să meargă la Moscova și să negocieze direct cu rușii destinul românesc al R. Moldova/ Basarabia. O viziune comună sau o regie emotivă, în care ecuațiile X1-X2=Y sau X1+X2=Y ne pot arunca într-o direcție imprevizibilă. În anul 1917 a existat un cărturar basarabean Pan Halipa și mulți alți intelectuali basarabeni care au mers direct la Moscova și au negociat destinul Basarabiei. Ce păcat că astăzi trăim din amintirea faptelor lor mărețe…

Totuși, mă întreb, dacă vrea să îl ”reînvie” Moscova pe Belcovski? Este sau nu soluția Becovski un ”fruct dulce” sau, totuși, un ”fruct otrăvit”? De o perioadă lungă de timp Belcovski tace…

Este proiectul Belcovski unul cu impact de lungă durată sau poate ne amăgim cu o veche intenţie rusească extrem de perversă?!

Să existe, oare, soluția cu disoluție…, afirmă în finalul articolului, Octavian Sergentu.

Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova (CHDOM) cere demisia Procurorului General, Valeriu Gurbulea şi a Directorului Serviciului de I

Chişinău, 12 Iunie 2009 — Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova (CHDOM) cere demisia Procurorului General, Valeriu Gurbulea şi a Directorului Serviciului de Informaţii şi Securitate, Artur Reşetnicov, în legătură cu iresponsabilitatea de care aceştia au dat dovadă în declaraţiile făcute în cadrul aşa-numitului documentar „Atac asupra Moldovei”.

CHDOM consideră foarte gravă lansarea de acuzaţii la adresa unor persoane concrete, până la pronunţarea definitivă a unei sentinţe judecătoreşti, fapt ce încalcă dreptul constituţional la prezumţia nevinovăţiei.

Reamintim, în acest sens, hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în cauza POPOVICI c. MOLDOVEI din 27.11.2007, prin care s-a constatat încălcarea art. 6 par. 2. La baza deciziei au stat declaraţiile aceluiaşi Procuror General al Moldovei, Valeriu Gurbulea, prin care reclamantului i se aduceau acuzaţii similare, înainte de adoptarea unei decizii judecătoreşti. CHDOM este alertat de faptul că dl. Valeriu Gurbulea repetă, cu bună ştiinţă, acţiunile care au stat la baza condamnării anterioare a RM. Faptul este cu atât mai grav, cu cât în declaraţii asemănătoare s-au lansat şi directorul Servicii informaţii şi Securitate al RM (SIS), Artur Reşetnicov şi preşedintele în exerciţiu al Republicii Moldova, Vladimir Voronin.

Totodată, CHDOM atenţionează asupra imperativităţii respectării dreptului personei la viaţă privată în procesul desfăşurării urmăririi penale. În această ordine de idei, legea stipulează expres faptul că informaţia privată, administrată de către organul de anchetă, trebuie să fie utilizată într-o cauză penală concretă.

În consecinţă, difuzarea publică a convorbirilor telefonice interceptate încalcă normele de procedură penală. Acestea mai stabilesc că „materialele urmăririi penale nu pot fi date publicităţii decât cu autorizaţia persoanei care efectuează urmărirea penală şi numai în măsura în care ea consideră că aceasta este posibil, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie.”

La fel, CHDOM atrage atenţia asupra încălcării evidente a art. 8 al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, Dreptul la viaţă privată a persoanei. CHDOM face trimitere la declaraţiile reprezentanţilor persoanelor acuzate, care au semnalat nerespectarea procedurii de interceptare, prin neinformarea în scris, aşa cum prevede legea, a persoanelor interceptate, despre acest fapt.



Comitetul Helsinki semnalează că acest nou şir de încălcări poate duce la ulterioare condamnări ale Republicii Moldova la Curtea Europeană pentru Drepturile Omului.
NOTĂ: CHDOM a solicitat Consiliului Coordonator al Audiovizualului să evalueze şi să îşi exprime opinia asupra difuzării acestui aşa-numit documentar.



Ştefan Urîtu
Preşedinte
Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova

Teodor Cârnaţ
Director executiv
Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova

JOCUL DEA VATI-ASCUNSELEA REALIZAT DE PUTERE

12 Iunie 2009, 00:27

Potrivit procurorilor, Dorin Chirtoacă urmează să fie recunoscut în calitate de bănuit în dosarul privind organizarea dezordinilor în masă în timpul protestelor din 7 aprilie.

Dorin Chirtoacă a declarat pentru PRO TV Chişinău că a primit o citaţie în care este informat că este aşteptat mâine după amiază împreună cu avocatul său la Procuratura Generală.

Potrivit lui Chirtoacă, în citaţie se menţionează că urmează să fie recunoscut în calitate de bănuit într-un dosar, fără a se preciza despre ce cauză este vorba.

La rândul său, procurorul Igor Popa, care instrumentează cazul, ne-a declarat că Dorin Chirtoacă urmează să fie audiat şi ulterior ar putea fi recunoscut în calitate de bănuit de organizarea dezordinilor în masă din 7 aprilie.

Procurorul a mai spus că în acest dosar sunt cercetate mai multe persoane publice, dar a refuzat să ofere nume. Totodată, viceprimarul Vlad Coteţ, dar şi consilierul municipal Oleg Cernei susţin că au fost informaţi verbal că ar trebui să se prezinte la procuratură.

Louis O’Neill: În Republica Moldova a apărut ocazia de a oferi transparenţă, de a lăsa ceva bun în urmă, în Moldova, şi de a furniza legitimitate procesului politic

12 Iunie 2009, 10:02

Evenimentele din Moldova au furnizat fragilului „Parteneriat Estic” al Uniunii Europene o excelentă ocazie de a-şi dovedi relevanţa şi capacitatea de a răspunde nevoilor celor şase ţări participante. Parteneriatul a fost lansat la 7 mai, la Praga, cu ecouri modeste, la un summit fără participarea unor lideri europeni influenţi, ca Gordon Brown, Nicolas Sarkozy sau Silvio Berlusconi. Iar dintre cei care au mers la Praga, mulţi s-au rugat ca unul din invitaţii notorii, Alexander Lukashenka, să nu apară. Până la urmă, liderul din Belarus n-a venit, cum n-a venit nici preşedintele Moldovei, Vladimir Voronin, a declarat pentru Radio Europa Liberă Louis O’Neill a fost ambasador al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi şef al misiunii acesteia în Republica Moldova între 2006 şi 2008.

„Parteneriatul Estic” (PE) are urma să se bazeze pe „respectul ambelor părţi pentru domnia legii şi buna guvernare, pentru drepturile omului, pentru protecţia minorităţilor, şi respectul pentru principiile economiei de piaţă şi pentru dezvoltarea sustenabilă”. Proiectul are şi scopul mai general de a „promova democraţia” şi alocă fonduri semnificative, de 785 de milioane de euro până în 2013, vecinilor europeni: Ucraina, Belarus, Moldova, Georgia, Armenia şi Azerbaidjan.

Îmbucurător este că PE urmăreşte progrese şi rezultate palpabile, iar pagina de web a Comisiei Europene sugerează chiar o foaie de parcurs. Comisia sugerează că actualele reforme din ţările PE „necesită participarea mai puternică a societăţii civile la supravegherea serviciilor publice, inclusiv pentru ca acestea să se bucure de un respect mai mare din partea publicului. Printre activităţile multilaterale s-ar putea număra evaluări ale guvernării „între egali” (între ţările participante) şi schimburile de practici optime în chestiuni ca standardele electorale, regimul mass-media şi combaterea corupţiei”.

Această „platformă tematică” pare făcută anume pentru a rezolva actualul impas din Moldova. Principalul reproş al opoziţiei după alegerile de la 5 aprilie a fost că listele de alegători ar fi fost umplute cu „suflete moarte” care, în mod bizar, ar fi reuşit să voteze exclusiv în favoarea partidului de guvernămînt, comunist. Au fost făcute câteva apeluri la Comisia Electorală Centrală (CEC) şi la tribunale moldoveneşti, dar aceste demersuri n-au ajuns prea departe. În schimb, atenţia s-a concentrat asupra unor noi evenimente politice, iar nou-descoperita unitate a opoziţiei şi controlul ei asupra „votului de aur” în parlament au forţat alegerile anticipate, susţine Louis O’Neill.

Tocmai aici PE poate avea un impact masiv, dacă acţionează rapid. CEC sugerează că noile alegeri parlamentare ar putea avea loc la mijlocul lunii august. Chiar dacă opoziţia nu va reuşi să le „împingă” înspre toamnă, cum ar vrea, asta tot înseamnă că mai sunt vreo 10 săpătmâni până la vot. Dacă listele de alegători nu sunt verificate în manieră obiectivă, ranchiuna şi discordia din aprilie vor măcina societatea moldoveană încă multă vreme, compromiţînd legitimitatea oricăror noi lideri şi ducînd poate la perpetuarea instabilităţii.

Bugetul de stat al Moldovei pentru 2009 a alocat fonduri numai pentru un scrutin electoral, iar Moldova primeşte acum loviturile crizei globale. Uniunea Europeană, prin PE, ar trebui să propună o evaluare şi actualizare completă a listelor de alegători din Moldova, oferind în acest scop expertiză, finanţare şi tehnologie. Şi cum PE cere „participare mai puternică a societăţii civile”, proiectul ar trebui să implice Coaliţia 2009 şi alte ONG-uri din Moldova, ca şi agenţiile guvernamentale de resort, astfel ca listele să fie verificate şi corectate în manieră neutră, nepartizană, a decalarat Louis O’Neill.

Moldova nu este o ţară mare, aşa că un asemenea program este pe deplin fezabil, deşi ar implica un serios efort logistic, training, măsuri de protejare a confidenţialităţii şi control al calităţii. O revizuire completă a listelor de alegători ar putea fi şi o binevenită slujbă de vară pentru sute de moldoveni de toate vârstele şi convingerile politice, care altfel ar sta, poate, degeaba, într-o perioadă a remintenţelor în scădere. Un asemenea program ar face mult pentru recâştigarea încrederii societăţii moldovene în procesul politic şi ar putea lansa reconcilierea atât de importantă pentru viitorul ţării.

Mai mult, actualizarea listelor de alegători ar fi un beneficiu durabil pentru alegerile viitoare şi o întreprindere relativ ieftină – presupunînd doar o mică fracţiune din zecile de milioane de euro rezervate Moldovei în cadrul „Noii vecinătăţi” şi al PE. Ca beneficiu suplimentar, acest exerciţiu ar putea clarifica întrebări despre unde se află şi cât de numeroasă este populaţia moldoveană – o problemă care a fost mai mult subiect de presupuneri în ultimii ani, când moldovenii au migrat spre alte ţări – oferind astfel Moldovei o bază informaţională mai credibilă, cu care să abordeze ajutoarele viitoare, din cadrul PE sau din partea unor donatori.

Potrivit lui Louis O’Neill, deşi evenimentele din ziua alegerilor sunt importante, toată lumea ştie în spaţiul post-sovietic că importanţa crucială pentru corectitudinea unui proces electoral care să reflecte voinţa electoratului o au condiţiile din perioada pre-electorală. Pregătirea, accesul la mass media, listele de alegători corecte şi alocarea sau nealocarea de resurse administrative pot tranşa alegerile.

Bruxelles-ul are acum şansa de a fi „proactiv” şi de a dovedi că este o forţă pentru reconciliere şi progres în vecinătatea Uniunii. Şi nimeni nu se îndoieşte că UE poate arăta dexteritate când are voinţă politică. De pildă, odată ce a luat decizia de da drumul misiunii EUBAM în Ucraina, desfăşurarea propriu-zisă a avut loc cu o iuţeală uimitoare.

Printre alte critici, preşedintele interimar Voronin a spus că „Parteneriatul Estic” nu merge destul de departe în ajutorarea celor şase foste ţări sovietice participante. Ei bine, a apărut ocazia de a oferi transparenţă, de a lăsa ceva bun în urmă, în Moldova, şi de a furniza legitimitate procesului politic. La urma urmei, cine ar putea fi împotriva unor liste de alegători corecte?, se întreabă în final Louis O’Neill.

Louis O’Neill a fost ambasador al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa şi şef al misiunii acesteia în Republica Moldova între 2006 şi 2008. Opiniile exprimate în acest comentariu aparţin autorului şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al “Europei libere”.

Continuă să se ieftinească apartamentele din Chişinău

11 Iunie 2009, 11:01

Preţurile apartamentelor din capitală au scăzut, în luna aprilie, în medie cu 1,5% faţă de luna precedentă, coborând la 719 euro pe metru pătrat, potrivit Bursei imobiliare LARA citată de Imobil Expert.

În patru luni ale acestui an imobilul locativ pe piaţa secundară s-a ieftinit cu circa 10 la sută. După luna noiembrie 2008, când costul apartamentelor a urcat la cel mai înalt nivel de 886 euro pe metru pătrat, piaţa a intrat într-o zonă de incertitudine, iar cererea a început să scadă - „Cumpărătorii sunt în aşteptarea unor preţuri mai mici, iar vânzătorii nu doresc să cedeze din preţ”, spun agenţii imobiliari. Mulţi vânzători deocamdată nu sunt gata să accepte schimbările de pe piaţă şi încearcă să vândă apartamentele la preţurile vechi .

Potrivit Bursei imobiliare LARA, preţurile la locuinţele cu o odaie au oscilat în aprilie între 730 euro pe metru pătrat (microraionul Aeroport) şi 998 euro (Centru). Apartamentele cu două odăi au fost mai ieftine, în zona Aeroportului puteai cumpăra locuinţă la preţ de 668 euro pe metru pătrat, iar în centrul capitalei cu peste 200 euro mai scump, respectiv 888 euro. În medie apartamentele cu trei odăi au fost tranzacţionate la preţ de la 595 euro până la 751 euro pe metru pătrat, iar cu patru odăi respectiv 543 şi 675 euro pe metru pătrat.

Tendinţa pieţei imobilului locativ este una de scădere din punctul de vedere al preţurilor. În 2009 imobilul ar putea să se ieftinească cu până la 20%, arată previziuni ale Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriului (MCDT).”O scădere accentuată nu va avea loc din cauza costurilor mari suportate de companiile de construcţii”, este de părere MCDT.

Pe de altă parte, unii experţi estimează că este piaţa se află într-o perioadă de tranziţie, astfel că o anumită claritate va surveni la mijlocul anului 2009.

Veaceslav Ioniţă: BNM trebuia sa susţină deprecierea leului

11 Iunie 2009, 15:07

Banca Nationala a Moldovei (BNM) trebuia sa sustina deprecierea treptata a valutei nationale inca din septembrie 2008, sustine expertul IDIS “Viitorul”, Veaceslav Ionita.

Intr-un interviu acordat reporterului INFOTAG, Ionita a mentionat ca mentinerea artificiala a leului din septembrie 2008 a dus la pierderi financiare enorme din partea agentilor economici.

“Din cauza aprecierii leului in 2008 doar agricultorii au pierdut 1,5 mlrd. lei, ceea ce reprezinta circa 40% din profitul lor. Expertii IDIS “Viitorul” au sugerat autoritatilor deprecierea treptata a leului inca din septembrie 2008, insa BNM a facut tot posibilul pentru a mentine leul. Astfel, din cauza politicii valutare eronate a BNM, a avut de suferit dezvoltarea economiei nationale”, sustine Ionita.

Potrivit lui, mentinerea artificiala a leului, a dus la diminuarea cu circa 1/3 a rezervelor BNM ($700 mil.) si la degradarea pietei valutare pina la nivelul anului 2003.

In opinia expertului, deprecierea actuala a leului cu circa 0,2% saptaminal este corecta, insa aceasta are loc cu o intirziere de jumatate de an.

“Aceasta depreciere intirziata inseamna pierderi mari ale economiei nationale, distrugerea competitivitatii economiei, provocarea unui stres in rindul populatiei si o neincredere totala a acesteia in politica BNM”, sustine Ionita. Expertul este de parere ca BNM trebuie sa-si stabileasca un obiectiv clar, ca timp de 3 ani sa deprecieze leul cel putin pina la nivelul de 14-15 lei pentru un dolar. Acest lucru insa trebuie facut transparent, astfel incit populatia sa fie la curent cu aceasta depreciere.

Veaceslav Ionita a sugerat mass-mediei sa fie mai atenta atunci cind abordeaza problema deprecierii leului, infirmind informatiile aparute anterior in unele surse de informare in masa precum ca expertii IDIS “Viitorul” au prezis o cadere brusca a leului in primavara anului 2009.

statusuri haioase pentru mess :
-Opriti planeta...vreau sa cobor...

-Daca Curvele Shi Jmecheri Ar Fi Fosforescentzi... Campulung Moldovenesc Ar Fi Las Vegas

-m-am gandit la statusu` asta toata ziua

-!!! 6 adevaruri in viata :
1) nu poti sa iti atingi toti dintii cu limba .
2) toti idiotii incearca dupa ce citesc asta.
3) primul adevar e o minciuna.
4) zambesti acum pt ca esti un idiot.
5) vei trimite mai departe unui alt idiot.
6) inca mai ai un zambet pe fata ...

-Nimeni nu moare virgin...viatza ne fu*e pe totzi!

-Orice prost poate şti. Scopul este să inţelegi.

-Se spune ca inotul slabeste..atunci balenele cu ce au gresit?:)

-In scolile din ziua de azi... profesorii intretin tot mai des raporturi sexuale cu elevii. Profii ne f*t la cap... iar pe noi ne doare`n c*r

-Este bine sa lasi bautura....insa rau este sa uiti unde ai lasat-o.

-verigheta e cea mai mica catusa din lume

-verigheta e cea mai mica catusa din lume