21 August 2009, 12:04
De câte ori a fost condamnat Pactul Ribbentrop-Molotov? De multe ori. Şi în multe locuri. De fiecare dată când a existat şansa unui protest antisovietic sau de fiecare dată când populaţiile ocupate de regimul comunist au dorit să-şi marcheze ferm despărţirea de Imperiul Roşu. Pactul Ribbentrop-Molotov este un reper pe care încă nu îl putem evita.
Simbolistica eliberării
Deloc întâmplător, atunci când perestroika le-a permis, primul gest politic colectiv pe care l-au făcut balticii a fost protestul împotriva ocupaţiei sovietice şi revendicarea statalităţii pierdute. În 1986 şi 1987 au ieşit în stradă, iar în 1989 a intrat în istorie lanţul uman de 600 de km de-a lungul Ţărilor Baltice (circa un milion şi jumătate de oameni s-au ţinut de mâini pentru 15 minute). S-a contestat momentul negru de la care a pornit totul, adică Pactul Ribbentrop-Molotov… La 24 decembrie 1989, deputaţii poporului din URSS condamnau semnarea Protocolului adiţional al Tratatului din 1939. În stânga Prutului, a devenit evident că suveranitatea şi independenţa R. Moldova decurge inclusiv din respingerea politico-juridică a Pactului. România reacţionează şi ea, la 24 iunie 1991, când Parlamentul adopta Declaraţia privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră, condamnându-l „în numele poporului român”. La 28 iunie, acelaşi an, are loc la Chişinău Conferinţa internaţională „Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia”, care pune în uz formula sugestivă: „Pactul Molotov-Ribbentrop”. În iulie 2003, acordul din 1939 este repudiat inclusiv în Declaraţia comună a miniştrilor Afacerilor Externe român şi rus, semnată odată cu Tratatul politic de bază bilateral. În mai 2005, într-un interviu acordat unei publicaţii din Rusia, Regele Mihai cerea condamnarea oficială a Pactului Ribbentrop-Molotov. În acelaşi an, cu ocazia implinirii a 65 de ani de la anexarea Basarabiei şi Nordului Bucovinei, Traian Băsescu a condamnat Pactul, iar în 2007 îl condamnă din nou, în faţa Parlamentului de data asta (după ce, în 2006, a condamnat comunismul). În mai 2009, într-o declaraţie publică în faţa reprezentanţilor autorităţilor locale de pe ambele maluri ale Prutului, preşedintele român mai invocă o dată Pactul din 1939 ca definitoriu pentru relaţia României cu R. Moldova.
Juriştii au exactitatea, dar nu au adevărul
Prima replică atunci când vine vorba despre Tratatul de neagresiune ruso-german este legată de statutul documentului. Juridic, este inutilizabil. Tratatul a fost nul de la început, dar devine caduc prin agresiunea Germaniei împotriva URSS, din 22 iunie 1941, iar Tratatul de pace de la Paris, de la 10 februarie 1947, plus alte documente bilaterale semnate de România cu URSS, îl fac inoperant. Ceea ce nu poate fi contestat. Dar, în aceste condiţii, devine greu de înţeles de unde atâta indignare împotriva celor care repudiază acest tratat, oricum caduc din punct de vedere juridic? O singură mostră: după documentul de contestare din Parlamentul României, Sovietul Suprem din Ucraina adoptă o Declaraţie în care susţine că, prin gestul parlamentarilor români, „se avansează de fapt pretenţii teritoriale faţă de Ucraina… Este vorba despre Bucovina de Nord şi regiunile de lângă Dunăre, pământuri ucrainene autentice (?), ocupate (?) în 1918 de România monarhistă şi realipite mai târziu Ucrainei sovietice”. Dincolo de acest delir, problema e de fond. Dacă Pactul e caduc, de ce îl mai invocăm sau de ce îl mai contestăm? O ştim cu toţii, chiar dacă nu o rostim de fiecare dată.
De acolo a plecat totul
Dincolo de faptul că a revelat, odată în plus, cinismul sferelor de influenţă şi faptul că Rusia rămâne Rusia, chiar şi în tricoul roşu al URSS, este evident că Pactul a dat sugestii limpezi pentru viitoarea arhitectură geopolitică a continentului. De acolo s-au inspirat cei care, prin 1944-45, au redesenat hărţile la finele războiului mondial, adică ruşii, englezii şi americanii. Iar duhul lui 1939 a învăluit evident şi indecent Tratatul de pace de la Paris din 1947. Alura frontierelor statelor din regiune este direct determinată de înţelegerea Hitler-Stalin. Sovieticii au surprins toată lumea - inclusiv ziarul Pravda! - când au decis, la 2 august 1940, că noua RSS Moldovenească, „fabricată” în spiritul acordului din 1939, va cuprinde doar jumătate din fosta RASS Moldovenească, şi doar partea centrală a Basarabiei. Moscova ştia ce face: dincolo de lobby-ul ucrainean, era interesul ei ca nou creata republică - locuită de români moldoveni, nu de slavi! - să fie cât mai mică şi dependentă posibil. Şi în nici un caz să controleze gurile Dunării sau strategicul port de la Odesa. Odată constituită, RSSM devine, după 1944, parte a URSS, iar după căderea URSS devine R. Moldova de azi.
Astăzi, Pactul Hitler-Stalin e viu pentru că e vie ideologia absurdă care l-a generat. Nu în zadar la Chişinău, până mai ieri, preşedintele Voronin repeta ca un papagal, oriunde se ducea: „Pactul nu are nimic cu R. Moldova şi cu zona geografică numită, în România, Basarabia… Această zonă a fost unită cu forţa de către regimul din Bucureşti de atunci şi până în 1940 a fost sub ocupaţie. La 1940 a fost eliberată Moldova, care a fost ocupată de România. Aceasta e istoria, cum n-ar dori aceleaşi forţe unioniste s-o întoarcă şi s-o sucească. Eu le-am explicat aceasta istorie şi ruşilor şi lui Putin…”.
O memorie colectivă fracturată
Românii mai au un motiv să discute anul 1939. Căci e o discuţie despre ei, despre o parte decupată a conştiinţei lor de sine, indiferent pe ce mal al Prutului s-ar afla astăzi. Avertismentele lui Iorga din acel Consiliu fatidic - să nu se cedeze Basarabia fără luptă - au fost corecte. Mesajul istoricului nu viza atât strategia militară, cât memoria noastră colectivă. A ceda fără luptă înseamnă a învăţa să uiţi. După faimosul ordin din 22 iunie 1941, România a revenit relativ repede în Basarabia şi Bucovina, dar aceast episod nu a mai avut posibilitatea să fie digerat de metabolismul conştiinţei naţionale. Mareşalul Antonescu, aliatul nemţilor, a fost eliminat din discursul public şi din manualele de istorie după ocupaţia comunistă, împreună cu tot dosarul Basarabia. După ’90, recalibrarea memoriei colective pe acest dosar s-a făcut greu, inclusiv pentru că Mareşalul Antonescu este tot la index, tot fără drept de a deveni reper naţional asumat… Dacă ar fi putut cineva să recupereze relaţia simbolică cu Basarabia după 1989, aceasta ar fi fost Casa Regală. Dar ea s-a ferit, în realitate, de această sarcină, ratând o enormă posibilitate de recuperare şi acreditare publică a înseşi simbolisticii monarhice. E greu de clădit când ai asemenea handicap, de aceea, condamnarea repetată a Pactului din 1939 are, pentru români, şi o funcţie curativă
пятница, 21 августа 2009 г.
четверг, 20 августа 2009 г.
Ce vrea Voronin de la Moscova?
20 August 2009, 15:13
După câteva săptămâni de neimplicare a Kremlinului în afacerile politice ale Moldovei, cu o zi înainte de presupusul început al negocierilor dintre Coaliţia democratică şi comunişti şi cu 8 zile până la convocarea noului Parlament, Moscova şi-a reluat din nou activitatea. Motivele sunt multiple.
Pentru început, comuniştii se simt nesiguri în noul for legislativ, vehiculând ideea trecerii în opoziţie în cazul unui eşec în tratativele cu liberal-democraţii. Mai mult, Voronin a mărturisit că nu şi-ar dori alegeri anticipate, amintind despre urmările nefaste ale alegerilor din 5 aprilie (referindu-se la 7 aprilie, incapacitatea de a alege Preşedintele tarii sau la rezultatele mai modeste ale PCRM la scrutinul din 29 iulie ). De aceea, întrevederea lui Medvedev cu Voronin poate juca un rol de încurajare pentru PCRM. Or, Moscova doreşte să ridice “moralul” comuniştilor, iar în paralel şi autoritatea lui Vladimir Voronin în faţa lor. Imunizarea lor politică este concepută de Moscova ca o măsură preventivă menită să consolideze PCRM din interior şi exterior, înaintea negocierilor cu Alianţa pentru Integrare Europeană şi posibilele încercări ale liberal-democraţilor de a recruta “transfugi” din rândul comuniştilor descurajaţi.
În al doilea rând, Preşedintele rus doreşte să-şi recupereze poziţiile după seria lungă de implicaţii occidentale în spaţiul politic moldovenesc. Nu se prevede contracararea lor prin replici dure din partea liderului rus, ci mai degrabă reiterarea intereselor ruse în regiune (prin mesaje politico-diplomatice mai mult sau mai puţin codificate). Susţinerea “căpitanului unei corabii ce se scufundă” nu poate fi considerat un gest de disperare sau de milă faţă de Voronin şi PCRM, ci mai degrabă drept o nouă îniţiativă în lupta Rusiei pentru supremaţia în “vecinătatea sa apropiată”. După Georgia şi Ucraina, Moldova este următoare ţară în care Moscova simte o concurenţă emergentă cu UE, chiar dacă nu arată deschis acest lucru. Iar “răscrucea” la care este acum Chişinăul necesită implicarea Moscovei, dacă ultima doreşte să stăpânească situaţia sub control cu sau fără comunişti la putere. De aceea, fosta metropolă sovietică doreşte să pună în aplicare modelul inversat de abordare a conducătorilor ucrainean şi cel georgian. Dacă în cazul celor două ţări se pedalează pe ideea incompatibilităţii actualilor preşedinţi cu Rusia, atunci în situaţia RM se vrea inducerea necorespunderii şefilor de stat care vor veni după Voronin (dacă ei nu vor continua politica pro-rusească demarată de acesta după 2007). În acest sens, Moscova va sugera condiţionalităţi politice legate de creditul de 500 mn. de dolari promis anterior şi reglementarea conflictului transnistrean imposibilă fără participarea ei.
În al treilea rând, penetararea mediatică şi politică a factorului românesc (intenţiile de a lansa televiziuni româneşti, activizarea sentimentelor pro-unioniste), precum şi răspândirea focarelor de ajustare a istoriei interbelice irită mult Rusia. Organizarea întrevederii Medvedev-Voronin în ajunul zilei semnării Pactului Ribbentrop-Molotov are un substrat propagandistic major. După ce Medvedev a semnat (18 august), cu preşedintele Israelului, Shimon Peres, Declaraţia privind 70 ani de la începerea celui de-al doilea Război Mondial, în care a condamnat propagatorii revizuirii istoriei care elogiază meritele discutabile ale Armetei Roşii. Iar şi mai recent, serviciul de securitate rusesc a desecretizat informaţia care ar dovedi semnificaţia enormă a Acordului de neagresiune reciprocă semnat de URSS şi Germania hitleristă (iar pe de altă parte vina Franţei şi Marii Britanii pentru începutul războiului), la 23 august 1939, care include şi Pactul ce a însemnat divizarea sferelor de influenţă în Europe de Est dintre cele două puteri. Astfel, pe lângă caracterul geo/politic, vizita lui Voronin in Rusia face parte din campania internaţională pe care o conduce Moscova în vederea asigurării “integrităţii” rolului URSS. De aceea, ne putem aştepta la declaraţii din partea celor doi preşedinţi ce vor dezaproba in/direct sentimentele anti-sovietice revigorate în RM după victoria forţelor liberale, făcute sub umbrela discuţiilor referitoare la Summitul CSI de la Chişinău preconizat pentru începutul lunii octombrie şi pregătirile pentru sărbătorirea a 65 ani de la Marea Victorie a Armatei Sovietice.
După câteva săptămâni de neimplicare a Kremlinului în afacerile politice ale Moldovei, cu o zi înainte de presupusul început al negocierilor dintre Coaliţia democratică şi comunişti şi cu 8 zile până la convocarea noului Parlament, Moscova şi-a reluat din nou activitatea. Motivele sunt multiple.
Pentru început, comuniştii se simt nesiguri în noul for legislativ, vehiculând ideea trecerii în opoziţie în cazul unui eşec în tratativele cu liberal-democraţii. Mai mult, Voronin a mărturisit că nu şi-ar dori alegeri anticipate, amintind despre urmările nefaste ale alegerilor din 5 aprilie (referindu-se la 7 aprilie, incapacitatea de a alege Preşedintele tarii sau la rezultatele mai modeste ale PCRM la scrutinul din 29 iulie ). De aceea, întrevederea lui Medvedev cu Voronin poate juca un rol de încurajare pentru PCRM. Or, Moscova doreşte să ridice “moralul” comuniştilor, iar în paralel şi autoritatea lui Vladimir Voronin în faţa lor. Imunizarea lor politică este concepută de Moscova ca o măsură preventivă menită să consolideze PCRM din interior şi exterior, înaintea negocierilor cu Alianţa pentru Integrare Europeană şi posibilele încercări ale liberal-democraţilor de a recruta “transfugi” din rândul comuniştilor descurajaţi.
În al doilea rând, Preşedintele rus doreşte să-şi recupereze poziţiile după seria lungă de implicaţii occidentale în spaţiul politic moldovenesc. Nu se prevede contracararea lor prin replici dure din partea liderului rus, ci mai degrabă reiterarea intereselor ruse în regiune (prin mesaje politico-diplomatice mai mult sau mai puţin codificate). Susţinerea “căpitanului unei corabii ce se scufundă” nu poate fi considerat un gest de disperare sau de milă faţă de Voronin şi PCRM, ci mai degrabă drept o nouă îniţiativă în lupta Rusiei pentru supremaţia în “vecinătatea sa apropiată”. După Georgia şi Ucraina, Moldova este următoare ţară în care Moscova simte o concurenţă emergentă cu UE, chiar dacă nu arată deschis acest lucru. Iar “răscrucea” la care este acum Chişinăul necesită implicarea Moscovei, dacă ultima doreşte să stăpânească situaţia sub control cu sau fără comunişti la putere. De aceea, fosta metropolă sovietică doreşte să pună în aplicare modelul inversat de abordare a conducătorilor ucrainean şi cel georgian. Dacă în cazul celor două ţări se pedalează pe ideea incompatibilităţii actualilor preşedinţi cu Rusia, atunci în situaţia RM se vrea inducerea necorespunderii şefilor de stat care vor veni după Voronin (dacă ei nu vor continua politica pro-rusească demarată de acesta după 2007). În acest sens, Moscova va sugera condiţionalităţi politice legate de creditul de 500 mn. de dolari promis anterior şi reglementarea conflictului transnistrean imposibilă fără participarea ei.
În al treilea rând, penetararea mediatică şi politică a factorului românesc (intenţiile de a lansa televiziuni româneşti, activizarea sentimentelor pro-unioniste), precum şi răspândirea focarelor de ajustare a istoriei interbelice irită mult Rusia. Organizarea întrevederii Medvedev-Voronin în ajunul zilei semnării Pactului Ribbentrop-Molotov are un substrat propagandistic major. După ce Medvedev a semnat (18 august), cu preşedintele Israelului, Shimon Peres, Declaraţia privind 70 ani de la începerea celui de-al doilea Război Mondial, în care a condamnat propagatorii revizuirii istoriei care elogiază meritele discutabile ale Armetei Roşii. Iar şi mai recent, serviciul de securitate rusesc a desecretizat informaţia care ar dovedi semnificaţia enormă a Acordului de neagresiune reciprocă semnat de URSS şi Germania hitleristă (iar pe de altă parte vina Franţei şi Marii Britanii pentru începutul războiului), la 23 august 1939, care include şi Pactul ce a însemnat divizarea sferelor de influenţă în Europe de Est dintre cele două puteri. Astfel, pe lângă caracterul geo/politic, vizita lui Voronin in Rusia face parte din campania internaţională pe care o conduce Moscova în vederea asigurării “integrităţii” rolului URSS. De aceea, ne putem aştepta la declaraţii din partea celor doi preşedinţi ce vor dezaproba in/direct sentimentele anti-sovietice revigorate în RM după victoria forţelor liberale, făcute sub umbrela discuţiilor referitoare la Summitul CSI de la Chişinău preconizat pentru începutul lunii octombrie şi pregătirile pentru sărbătorirea a 65 ani de la Marea Victorie a Armatei Sovietice.
суббота, 15 августа 2009 г.
Visul american e doar un mit demolat de criza
Recesiunea severa in care s-a scufundat America aduce o rectificare la nivelul “miturilor” economiei americane, permitand lumii intregi sa vada ca ceea ce odinioara se numea generic “visul american” nu mai este in prezent decat cenusa si fum.
In primul rand, Statele Unite au pierdut imaginea de natiune a micilor afaceri si afaceristi. Daca se compara procentul de antreprennori sau angajati ai micilor afaceri in SUA cu cel din alte tari dezvoltate, se constata ca, in mod suprinzator, americanii nu mai detin suprematia in acest domeniu, ci dimpotriva, noteaza The Guardian.
Economistul Paul Krugman, referindu-se la aceasta situatie, ar fi exclamat ca este “inca un mit american spulberat”.
Krugman este de parere ca o posibila explicatie a lipsei unei paturi consistente de mici antreprenori si afaceristi este lipsa de asigurari de sanatate la nivel national - exista niste riscuri atunci cand incepi o afacere, comparativ cu atunci cand doar te multumesti sa fii angajat.
Incurajarea antreprenoriatului nu este singura calitate pentru care economia americana era invidiata de intreaga lume.
“Dinamismul economic” american se putea pune si pe seama mobilitatii economice, mai mare ca in Europa. Pana acum - americanii au ramas iar la coada clasamentului tarilor dezvoltate in care gospodariile cu venituri mici reusesc sa-si imbunatateasca statutul.
Ideea ce Statele Unite sunt mai “competitive pe plan international” nu mai este nici ea sustinuta de cifre: deficitul comercial fiind absolut urias acumulat de America, comparativ cu celelalte state bogate.
Desigur, si ideea ca sistemul financiar este mai “prietenos” a fost spulberata de actuala criza care a demonstrat ca, dimpotriva, sistemul este ineficient si invechit.
Pe de alta parte, majoritatea americanilor platesc scump aranjamentele institutionale care le aduc aceste “succese mitice”. Detin recordul nefericit de a fi “natiunea fara vacanta”, adica nu exista legiferata posibilitatea de a avea concediu platit, iar vacanta este oricum mai mica decat cea din tarile europene bogate.
Sistemul de sanatate este subred si-i costa pe contribuabili dublu decat pe europeni, cu rezultate comparabil mai proaste, daca e sa iei in considerare doar doi indici: speranta de viata si mortalitatea infantila.
Ca sa nu mai vorbim despre politicile invechite in domeniul concediului parental si zilelor de concediu medical platite.
Un alt domeniu in care avansul Americii paleste in comparatie cu Europa, avand in acelasi timp consecinte serioase asupra viitorului Planetei, este schimbarea climatica. “Batrana Europa” foloseste aproximativ jumatate de energie pe cap de locuitor fata de Statele Unite.
O mare parte a acestei diferente uriase este data de faptul ca, in ultimele decenii, europenii si-au negociat mai multe zile de concediu, in loc sa ceara salarii mai mari, pentru a consuma mai mult.
Se estimeaza ca SUA ar consuma cu 20% mai putina energie daca angajatii ar lucra un numar egal de ore cu muncitorii din statele mari ale Europei. Totodata, aceasta miscare ar avea un impact semnificativ asupra emisiilor de CO2 din intreaga lume.
In primul rand, Statele Unite au pierdut imaginea de natiune a micilor afaceri si afaceristi. Daca se compara procentul de antreprennori sau angajati ai micilor afaceri in SUA cu cel din alte tari dezvoltate, se constata ca, in mod suprinzator, americanii nu mai detin suprematia in acest domeniu, ci dimpotriva, noteaza The Guardian.
Economistul Paul Krugman, referindu-se la aceasta situatie, ar fi exclamat ca este “inca un mit american spulberat”.
Krugman este de parere ca o posibila explicatie a lipsei unei paturi consistente de mici antreprenori si afaceristi este lipsa de asigurari de sanatate la nivel national - exista niste riscuri atunci cand incepi o afacere, comparativ cu atunci cand doar te multumesti sa fii angajat.
Incurajarea antreprenoriatului nu este singura calitate pentru care economia americana era invidiata de intreaga lume.
“Dinamismul economic” american se putea pune si pe seama mobilitatii economice, mai mare ca in Europa. Pana acum - americanii au ramas iar la coada clasamentului tarilor dezvoltate in care gospodariile cu venituri mici reusesc sa-si imbunatateasca statutul.
Ideea ce Statele Unite sunt mai “competitive pe plan international” nu mai este nici ea sustinuta de cifre: deficitul comercial fiind absolut urias acumulat de America, comparativ cu celelalte state bogate.
Desigur, si ideea ca sistemul financiar este mai “prietenos” a fost spulberata de actuala criza care a demonstrat ca, dimpotriva, sistemul este ineficient si invechit.
Pe de alta parte, majoritatea americanilor platesc scump aranjamentele institutionale care le aduc aceste “succese mitice”. Detin recordul nefericit de a fi “natiunea fara vacanta”, adica nu exista legiferata posibilitatea de a avea concediu platit, iar vacanta este oricum mai mica decat cea din tarile europene bogate.
Sistemul de sanatate este subred si-i costa pe contribuabili dublu decat pe europeni, cu rezultate comparabil mai proaste, daca e sa iei in considerare doar doi indici: speranta de viata si mortalitatea infantila.
Ca sa nu mai vorbim despre politicile invechite in domeniul concediului parental si zilelor de concediu medical platite.
Un alt domeniu in care avansul Americii paleste in comparatie cu Europa, avand in acelasi timp consecinte serioase asupra viitorului Planetei, este schimbarea climatica. “Batrana Europa” foloseste aproximativ jumatate de energie pe cap de locuitor fata de Statele Unite.
O mare parte a acestei diferente uriase este data de faptul ca, in ultimele decenii, europenii si-au negociat mai multe zile de concediu, in loc sa ceara salarii mai mari, pentru a consuma mai mult.
Se estimeaza ca SUA ar consuma cu 20% mai putina energie daca angajatii ar lucra un numar egal de ore cu muncitorii din statele mari ale Europei. Totodata, aceasta miscare ar avea un impact semnificativ asupra emisiilor de CO2 din intreaga lume.
среда, 12 августа 2009 г.
USA vs CHINA Cine va fi lider dupa esirea din recensiune ?
In timp ce unii analisti sustin ca economia Statelor Unite s-a incheiat deja, in luna iulie, sau ca va lua sfarsit la toamna, iar altii spun ca economia chineza va prelua conducerea mondiala, dupa iesirea din recesiune, datele oficiale arata ca cele doua mari puteri economice mondiale se “bat” pentru a iesi primele din recesiune.
In luna iulie, China a inregistrat o usoara scadere, din cauza instructiunilor date bancilor de autoritati de a stopa creditarea excesiva. Astfel, fata de luna trecuta, s-au acordat cu 77 de procente mai putine imprumuturi.
Insa, cei mai multi indici economici sugereaza, in continuare, o redresare accentuata, mai ales datorita investitiilor guvernului chinez si imprumuturilor, care s-au triplat in primele sapte luni, comparativ cu perioada similara din 2008, relateaza Financial Times.
Productia industriala s-a majorat cu 10,8 procente, in iulie, comparativ cu aceeasi perioada din anul trecut, o cifra mai mica decat estimarile analistilor. In acelasi timp, investitiile in active fixe au crescut cu 32,9 procente, in primele sapte luni.
Desi liderii chinezi au repetat ca intentioneaza sa relaxaze politica monetara, acest lucru nu s-a intamplat inca, din cauza temerilor apartiei unor cresteri nejustificate in domeniul imobiliar si pe bursa. Drept rezultat, creditele s-au ridicat la 52 miliarde de dolari, in iulie, cea mai mica suma din octombrie 2008.
Preturile de consum au continuat sa scada, cu 1,8 procente, reducand posibilitatea ca Beijingul sa efectueze schimbari majore in politicile sale pentru stimularea cresterii, cum ar fi injectarea de lichiditati sau investitiile in infrastructura.
Productivitatea din SUA in continua crestere
Intre timp, nici Statele Unite ale Americii nu se lasa mai prejos. In urma masurilor luate de presedintele Barack Obama, rezultatele economice incep sa arate semne incurajatoare.
In al doilea trimestru, productivitatea non-agricola a crescut cu 6,4 procente, fata de nivelul din aceeasi perioada din anul trecut, inregistrat cea mai semnficativa majorare din ultimii sase ani. In primul trimestru, productivitatea castigase doar 0,3 procente, desi, initial, se raportase o crestere de 1,6%.
“Este o veste buna, pentru ca pastreaza inflatia la un nivel scazut. Pe de alta parte, inseamna ca se poate face mai mult, cu oameni mai putini”, a spus economistul sef la Raymond James & Associates, Scott Brown, pentru Reuters.
Deja analistii numara dovezile potrivit carora “Marea Recesiune” ar fi evitat SUA. In al doilea trimestru, produsul intern brut a scazut cu doar 1%, comparativ cu scaderea de 6,4% din primele trei luni ale anului.
De asemenea, pretul locuintelor s-a stabilizat, iar tranzactiile imobiliare au inregistrat o crestere de 11 procente, intre mai - iunie 2009.
O alta veste buna este redresarea sistemului financiar, multe dintre marile banci americane anuntand profituri si incepand sa-si plateasca datoriile catre stat.
Iar, cel mai bun semn, cred analistii, este faptul ca rata somajului a scazut, doar 247.000 de persoane pierzandu-si locul de munca in iulie, adica jumatate fara de numarul concediatilor din fiecare luna din primavara.
In luna iulie, China a inregistrat o usoara scadere, din cauza instructiunilor date bancilor de autoritati de a stopa creditarea excesiva. Astfel, fata de luna trecuta, s-au acordat cu 77 de procente mai putine imprumuturi.
Insa, cei mai multi indici economici sugereaza, in continuare, o redresare accentuata, mai ales datorita investitiilor guvernului chinez si imprumuturilor, care s-au triplat in primele sapte luni, comparativ cu perioada similara din 2008, relateaza Financial Times.
Productia industriala s-a majorat cu 10,8 procente, in iulie, comparativ cu aceeasi perioada din anul trecut, o cifra mai mica decat estimarile analistilor. In acelasi timp, investitiile in active fixe au crescut cu 32,9 procente, in primele sapte luni.
Desi liderii chinezi au repetat ca intentioneaza sa relaxaze politica monetara, acest lucru nu s-a intamplat inca, din cauza temerilor apartiei unor cresteri nejustificate in domeniul imobiliar si pe bursa. Drept rezultat, creditele s-au ridicat la 52 miliarde de dolari, in iulie, cea mai mica suma din octombrie 2008.
Preturile de consum au continuat sa scada, cu 1,8 procente, reducand posibilitatea ca Beijingul sa efectueze schimbari majore in politicile sale pentru stimularea cresterii, cum ar fi injectarea de lichiditati sau investitiile in infrastructura.
Productivitatea din SUA in continua crestere
Intre timp, nici Statele Unite ale Americii nu se lasa mai prejos. In urma masurilor luate de presedintele Barack Obama, rezultatele economice incep sa arate semne incurajatoare.
In al doilea trimestru, productivitatea non-agricola a crescut cu 6,4 procente, fata de nivelul din aceeasi perioada din anul trecut, inregistrat cea mai semnficativa majorare din ultimii sase ani. In primul trimestru, productivitatea castigase doar 0,3 procente, desi, initial, se raportase o crestere de 1,6%.
“Este o veste buna, pentru ca pastreaza inflatia la un nivel scazut. Pe de alta parte, inseamna ca se poate face mai mult, cu oameni mai putini”, a spus economistul sef la Raymond James & Associates, Scott Brown, pentru Reuters.
Deja analistii numara dovezile potrivit carora “Marea Recesiune” ar fi evitat SUA. In al doilea trimestru, produsul intern brut a scazut cu doar 1%, comparativ cu scaderea de 6,4% din primele trei luni ale anului.
De asemenea, pretul locuintelor s-a stabilizat, iar tranzactiile imobiliare au inregistrat o crestere de 11 procente, intre mai - iunie 2009.
O alta veste buna este redresarea sistemului financiar, multe dintre marile banci americane anuntand profituri si incepand sa-si plateasca datoriile catre stat.
Iar, cel mai bun semn, cred analistii, este faptul ca rata somajului a scazut, doar 247.000 de persoane pierzandu-si locul de munca in iulie, adica jumatate fara de numarul concediatilor din fiecare luna din primavara.
Jurnal de Chişinău: Kalman Miszei, pionul otrăvit, porunceşte liberalilor
Kalman Mizsei, trimisul în R.Moldova al Înaltului Reprezentant UE pentru Afaceri Externe, Javier Solana, nu mai are nici o limită. Şi-a permis să dea din nou ordine moldovenilor, anume liderilor liberali. Mizsei le-a transmis patru porunci ale UE (el le zice recomandări) şi s-a lăudat chiar că ar reprezenta nu numai UE ca instituţie, ci şi cele 27 de state membre, ceea ce este o minciună gogonată. Bine că nu a spus că reprezintă şi Noua Caledonie sau Guyana, căci şi acestea fac parte din UE, ca departamente de peste mări ale Franţei. Statele membre sunt reprezentate de şefii de stat şi de guvern care se întrunesc periodic în Consiliul European. Bineînţeles că nu s-a întrunit nici un Consiliu European care să hotărască în privinţa poruncilor pentru opoziţia liberală din R.Moldova iar apoi să-l împuternicească pe Mizsei să le transmită la Chişinău. În lipsa Consiliului nu există un punct de vedere al statelor membre şi ar fi absurd şi să ne imaginăm că Berluscony, Sarkozy, Merckel sau Băsescu s-ar consulta la telefon cu un funcţionar mărunt ca Mizsei ca să-i spună ce să facă în R.Moldova.
Mizsei nu a reprezentat nici măcar “UE ca instituţie”, după cum se lăuda într-un interviu la Radio Europa Liberă. După alegerile europarlamentare din 7 iunie mandatul actualei Comisii Europene a expirat şi altă Comisie va fi numită în septembrie. Până atunci, Comisia Barroso se ocupă doar de treburile curente şi oricum la Bruxelles e toată lumea în concediu în luna august, inclusiv comisarii europeni. Zilele acestea, UE nu e condusă de nimeni. Înaltul Reprezentant Solana, şeful direct al lui Mizsei a ieşit din joc de când a anunţat că nu va mai candida în septembrie pentru alt mandat.
Atunci pe cine a reprezentat Mizsei la întâlnirea cu liderii opoziţiei? Pe ruşi, bineînţeles. Mizsei a lucrat ani de zile la Moscova ca şef al PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare). De aici a fost dat afară pentru fraude şi pentru favorizarea unei firme la licitaţia pentru lucrările de la Planetariul din Moscova, conform unui ONG internaţional care monitorizează modul cum ONU cheltuie fondurile. Deci se cheamă că omul nu e tocmai virgin, a făcut ceva bani cu ruşii la viaţa lui.
UE l-a preluat de bun şi l-a trimis în R. Moldova. Ajuns aici, Mizsei a devenit avocatul lui Smirnov, al lui Voronin, al tuturor forţelor care se opun democratizării Moldovei. Şi-a depăşit atribuţiile cerând României să nu mai acorde cetăţenie moldovenilor, deşi legile pentru cetăţenie sunt atributul statelor membre, nu al UE. Pentru a-l susţine pe Voronin, şi-a mai permis să ceară României să semneze Tratatul de Bază cu R. Moldova. A lăudat “societatea civilă” din Transnistria şi a încercat să determine finanţarea din bani europeni a unor organizaţii fantomă ale bandiţilor transnistreni, care ar fi nişte ONG-uri respectabile ce “democratizează” Transnistria.
Cele patru porunci
UE ar aştepta de la R. Moldova “să formeze neîntârziat instituţiile puterii - guvernul, preşedintele, parlamentul” zice Mizsei. Dar asta trebuia să le-o spună comuniştilor, nu liberalilor care deja şi-au constituit alianţa de guvernare şi au şi un program comun. Formarea noilor instituţii nu ar putea fi întârziată decât de comunişti, de ale căror voturi depinde alegerea preşedintelui, care la rândul său numeşte premierul. Prima poruncă pare o presiune asupra liberalilor pentru a se înţelege cu prietenii lui Mizsei, comuniştii. Adică, vezi doamne, dacă nu se face guvernul repede, UE se va face foc şi pară pe liberalii care ar respinge colaborarea spre folosul ţării cu PCRM. Dar comuniştii care pe 28 mai îi acuzau pe liberali că destabilizează ţara pentru că nu votează un preşedinte comunist, au acum ocazia să arate câtă grijă au pentru stabilitatea R. Moldova şi să voteze un preşedinte din cadrul Alianţei pentru Integrarea Europeană. Mizsei dacă vrea să-şi îndeplinească presupusul mandat în R.Moldova primit de la UE, ar trebui mai degrabă să-i preseze pe comunişti.
A doua poruncă a lui Mizsei este ca “Guvernul să aibă trăsături profesionale puternice”. El şi-a mai arătat şi temerea ca nu cumva “chestiunile politice să le pună în umbră pe cele profesionale” la formarea unei coaliţii. La prima vedere sună bine, i-a prevenit pe liberali ca nu care cumva să pună nişte cizmari pe post de miniştri.
De fapt, mesajul lui Mizsei e de o obrăznicie fără margini. Partidele vor pune miniştri pe cine cred ele de cuvinţă, pentru că au mandatul alegătorilor, la fel ca în orice democraţie. Şi nu îi este permis unui funcţionar mărunt ca Mizsei să vină într-o ţară suverană, fie şi în numele UE, pe care pretinde că o reprezintă, să spună din cine va fi format guvernul.
Pe de altă parte, e normal ca noul guvern să fie politic. Guvernele tehnocrate sunt o excepţie, numite doar în perioadele de criză pentru a administra treburile curente ale unei ţări până la alegeri. Şi guvernul comunist, favoritul lui Mizsei, o fi avut oare “trăsături profesionale puternice”, din moment ce a dus R.Moldova la ruină? Mizsei pregăteşte terenul pentru intrarea comuniştilor în coaliţie. Dacă se formează cumva guvern fără comunişti, atunci, după Mizsei, “chestiunile politice le-ar umbri pe cele profesionale”. Adică liberalii cei turbaţi ar respinge intrarea unor buni profesionişti în Executivul de la Chişinău din motivul absurd, iraţional, că “profesioniştii” aceia se întâmplă să fie şi comunişti în timpul lor liber.
A treia poruncă este chiar ipocrită. Mizsei cere formarea unei comisii care să cerceteze evenimentele din 7 aprilie. Liberalii au pus oricum acest punct în programul de guvernare înainte să se întâlnească cu Mizsei. Dar Kalman Mizsei trebuie să pară în ochii opiniei publice un mare european, preocupat de democraţie, corectitudinea alegerilor şi respectarea drepturilor omului.
Liberalii au strigat până au răguşit despre frauda electorală din 5 aprilie, despre răpiri, torturi, asasinate, despre înscenarea incendierii clădirilor oficiale de către diversioniştii lui Voronin. Dar Mizsei a fost surd. El îl apăra pe papaşa Voronin. La vremea respectivă le-a spus liberalilor să renunţe la proteste, să voteze preşedintele, conducerea parlamentului şi guvernul. Acum s-a trezit că vrea comisie pentru 7 aprilie. Ptiu!
A patra poruncă este cel puţin la fel de ticăloasă ca celelalte. Cică trebuie reglementată problema transnistreană, iar pentru asta Guvernul de la Chişinău ar trebui să ia măsuri energice. Asta vine ca şi cum ar cere Guvernului de la Tbilisi să ia măsuri energice pentru “reglementarea” problemei din Abhazia şi Osetia. Nu moldovenii au creat problema, ci Rusia şi uneltele sale, banda criminală a lui Smirnov. Mizsei mai bine le-ar spune prietenilor de la Kremlin să retragă Armata 14 din Transnistria aşa cum au promis, fără să se ţină de cuvânt, şi la Conferinţa de la Istanbul, din 1999. Şi să-i spună şi prietenului Smirnov să se întoarcă la Habarovsk, de unde a venit să organizeze rebeliunea nistreană. Aberaţia despre “măsurile energice” pe care Guvernul Moldovei ar trebui să le ia pentru reglementarea problemei transnistrene e menită să pună pe picior de egalitate victima-Moldova cu agresorul-Rusia, să arate opiniei publice europene că ar avea şi moldovenii partea lor de vină. În plus, problema transnistreană se discută instituţional numai în formatul 5 plus 2, şi nu am auzit să se fi luat acolo vreo hotărâre pe care Moldova apoi să nu o respecte, astfel ca apoi să vină unul ca Mizsei să bage sula în coaste moldovenilor ca “să ia măsuri energice”.
Ca un iniţiat în marile afaceri europene, Mizsei mai spune că semnarea acordului de asociere UE-Moldova este condiţionată şi de eliminarea vizelor pentru români. El vinde castraveţi la grădinar, pentru că opoziţia liberală s-a opus din răsputeri acestei măsuri nebuneşti a regimului Voronin încă de când a fost anunţată iar ridicarea vizelor e trecută şi în declaraţia Alianţei. În plus, decizia condiţionării Tratatului de Asociere cu Moldova de eliminarea vizelor pentru români a fost luată mai demult la CAGRE, Consiliul pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe, ce reuneşte şefii diplomaţiilor din ţările UE. Dar nu avem nevoie să aflăm de la Mizsei ceea ce a anunţat presei încă de acum două luni Cristian Diaconescu, ministrul român de Externe, după reuniunea CAGRE.
Mizsei e şi Moş Crăciun, sau mai degrabă “Ded Moroz”. El aduce bani cu sacul moldovenilor. Anunţă vestea bună că UE va împrumuta Moldova după ce şi FMI va da un credit Chişinăului. Dar Mizsei a inventat apa caldă, pentru că ceea ce spune el este o procedură standard. UE nu are instrumentele pentru a măsura performanţele unei ţări pentru a constata dacă aceasta va fi în stare să returneze împrumutul acordat, aşa cum dispune FMI. Acesta este rolul FMI, să evalueze şi apoi să monitorizeze o ţară. Aşa s-a întâmplat, bunăoară şi cu împrumutul de şase miliarde euro pe care UE l-a acordat României numai după ce FMI i-a acordat, la răndul său, un împrumt.
Dar FMI a respins cererea de împrumut a Moldovei din cauza lipsei de performanţe economice şi a corupţiei regimului Voronin. De aceea, Voronin s-a dus la Moscova să se împrumute în condiţii necunoscute de cetăţenii Moldovei, aceia care vor achita împrumutul din bani lor, din taxe şi impozite plătite la buget. Dar nu l-a auzit nimeni pe Mizsei să-i spună lui Voronin că trebuie să facă reforme şi să elimine corupţia pentru a primi credit de la FMI şi apoi de la UE.
Mizsei pur şi simplu s-a dat mare cu împrumutul de la UE pentru a-i impresiona pe liberali, pentru a se da mare şi a-i face pe aceştia să devină mai docili la cereri cum ar fi includerea comuniştilor în coaliţia de guvernământ de la Chişinău. Dar dacă Mizsei crede că moldovenii sunt nişte înapoiaţi de la periferia Europei pe care poate el să-i joace pe degete cum vrea, atunci se înşeală amarnic.
Cum scăpăm de el
Mizsei a fost numit de cei 27 miniştri de externe din ţările UE la propunerea lui Javier Solana. În septembrie se formează o nouă Comisie Europeană. Comisarii Europeni, dar şi Înaltul Reprezentant UE pentru Afaceri Externe, succesorul lui Solana, vor fi aprobaţi de statele membre înainte ca Parlamentul European să aprobe prin vot noua Comisie în ansamblul său.
România trebuie să pună în vedere celui care va dori să fie succesorul lui Solana să numească alt trimis la Chişinău în locul lui Mizsei, dacă vrea să obţină sprijin său pentru numirea în funcţie. La formarea Comisiei nimeni nu va vrea să supere un stat membru, cu atât mai mult pentru o miză aşa de mică precum Mizsei, pentru a nu pierde un sprijin important. De exemplu, de curând a fost la Bucureşti în vizită Franco Frattini, ministrul Italian de Externe. Frattini a avut în trecut atitudini ostile faţă de România, ultima oară chiar la începutul acestui an. De această dată însă, Frattini a fost numai lapte şi miere, iar la conferinţa de presă a lăudat zgomotos România. Probabil că Frattini urmăreşte să obţină sprijinul României pentru o numire în noua Comisie Europeană, fie pentru el însuşi, pentru că a mai ocupat funcţia de comisar european la Afaceri Interne şi Justiţie, fie pentru vreun alt italian.
Noul guvern de la Chişinău poate la rândul său să trimită semnale la Bruxelles în cazul în care este nemulţumit de activitatea lui Mizsei. De asemenea, şi cetăţenii moldoveni, dacă dezaprobă activităţile lui Mizsei pot trimite petiţii pe e-mail miniştrilor europeni de externe, preşedintelui Comisiei Europene Barroso, noului Reprezentant pentru Afaceri Externe al UE, etc. La Bruxelles mesajele pot fi trimise şi în limba română, devenită limbă oficială la UE de la 1.07.2009.
Mizsei nu a reprezentat nici măcar “UE ca instituţie”, după cum se lăuda într-un interviu la Radio Europa Liberă. După alegerile europarlamentare din 7 iunie mandatul actualei Comisii Europene a expirat şi altă Comisie va fi numită în septembrie. Până atunci, Comisia Barroso se ocupă doar de treburile curente şi oricum la Bruxelles e toată lumea în concediu în luna august, inclusiv comisarii europeni. Zilele acestea, UE nu e condusă de nimeni. Înaltul Reprezentant Solana, şeful direct al lui Mizsei a ieşit din joc de când a anunţat că nu va mai candida în septembrie pentru alt mandat.
Atunci pe cine a reprezentat Mizsei la întâlnirea cu liderii opoziţiei? Pe ruşi, bineînţeles. Mizsei a lucrat ani de zile la Moscova ca şef al PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare). De aici a fost dat afară pentru fraude şi pentru favorizarea unei firme la licitaţia pentru lucrările de la Planetariul din Moscova, conform unui ONG internaţional care monitorizează modul cum ONU cheltuie fondurile. Deci se cheamă că omul nu e tocmai virgin, a făcut ceva bani cu ruşii la viaţa lui.
UE l-a preluat de bun şi l-a trimis în R. Moldova. Ajuns aici, Mizsei a devenit avocatul lui Smirnov, al lui Voronin, al tuturor forţelor care se opun democratizării Moldovei. Şi-a depăşit atribuţiile cerând României să nu mai acorde cetăţenie moldovenilor, deşi legile pentru cetăţenie sunt atributul statelor membre, nu al UE. Pentru a-l susţine pe Voronin, şi-a mai permis să ceară României să semneze Tratatul de Bază cu R. Moldova. A lăudat “societatea civilă” din Transnistria şi a încercat să determine finanţarea din bani europeni a unor organizaţii fantomă ale bandiţilor transnistreni, care ar fi nişte ONG-uri respectabile ce “democratizează” Transnistria.
Cele patru porunci
UE ar aştepta de la R. Moldova “să formeze neîntârziat instituţiile puterii - guvernul, preşedintele, parlamentul” zice Mizsei. Dar asta trebuia să le-o spună comuniştilor, nu liberalilor care deja şi-au constituit alianţa de guvernare şi au şi un program comun. Formarea noilor instituţii nu ar putea fi întârziată decât de comunişti, de ale căror voturi depinde alegerea preşedintelui, care la rândul său numeşte premierul. Prima poruncă pare o presiune asupra liberalilor pentru a se înţelege cu prietenii lui Mizsei, comuniştii. Adică, vezi doamne, dacă nu se face guvernul repede, UE se va face foc şi pară pe liberalii care ar respinge colaborarea spre folosul ţării cu PCRM. Dar comuniştii care pe 28 mai îi acuzau pe liberali că destabilizează ţara pentru că nu votează un preşedinte comunist, au acum ocazia să arate câtă grijă au pentru stabilitatea R. Moldova şi să voteze un preşedinte din cadrul Alianţei pentru Integrarea Europeană. Mizsei dacă vrea să-şi îndeplinească presupusul mandat în R.Moldova primit de la UE, ar trebui mai degrabă să-i preseze pe comunişti.
A doua poruncă a lui Mizsei este ca “Guvernul să aibă trăsături profesionale puternice”. El şi-a mai arătat şi temerea ca nu cumva “chestiunile politice să le pună în umbră pe cele profesionale” la formarea unei coaliţii. La prima vedere sună bine, i-a prevenit pe liberali ca nu care cumva să pună nişte cizmari pe post de miniştri.
De fapt, mesajul lui Mizsei e de o obrăznicie fără margini. Partidele vor pune miniştri pe cine cred ele de cuvinţă, pentru că au mandatul alegătorilor, la fel ca în orice democraţie. Şi nu îi este permis unui funcţionar mărunt ca Mizsei să vină într-o ţară suverană, fie şi în numele UE, pe care pretinde că o reprezintă, să spună din cine va fi format guvernul.
Pe de altă parte, e normal ca noul guvern să fie politic. Guvernele tehnocrate sunt o excepţie, numite doar în perioadele de criză pentru a administra treburile curente ale unei ţări până la alegeri. Şi guvernul comunist, favoritul lui Mizsei, o fi avut oare “trăsături profesionale puternice”, din moment ce a dus R.Moldova la ruină? Mizsei pregăteşte terenul pentru intrarea comuniştilor în coaliţie. Dacă se formează cumva guvern fără comunişti, atunci, după Mizsei, “chestiunile politice le-ar umbri pe cele profesionale”. Adică liberalii cei turbaţi ar respinge intrarea unor buni profesionişti în Executivul de la Chişinău din motivul absurd, iraţional, că “profesioniştii” aceia se întâmplă să fie şi comunişti în timpul lor liber.
A treia poruncă este chiar ipocrită. Mizsei cere formarea unei comisii care să cerceteze evenimentele din 7 aprilie. Liberalii au pus oricum acest punct în programul de guvernare înainte să se întâlnească cu Mizsei. Dar Kalman Mizsei trebuie să pară în ochii opiniei publice un mare european, preocupat de democraţie, corectitudinea alegerilor şi respectarea drepturilor omului.
Liberalii au strigat până au răguşit despre frauda electorală din 5 aprilie, despre răpiri, torturi, asasinate, despre înscenarea incendierii clădirilor oficiale de către diversioniştii lui Voronin. Dar Mizsei a fost surd. El îl apăra pe papaşa Voronin. La vremea respectivă le-a spus liberalilor să renunţe la proteste, să voteze preşedintele, conducerea parlamentului şi guvernul. Acum s-a trezit că vrea comisie pentru 7 aprilie. Ptiu!
A patra poruncă este cel puţin la fel de ticăloasă ca celelalte. Cică trebuie reglementată problema transnistreană, iar pentru asta Guvernul de la Chişinău ar trebui să ia măsuri energice. Asta vine ca şi cum ar cere Guvernului de la Tbilisi să ia măsuri energice pentru “reglementarea” problemei din Abhazia şi Osetia. Nu moldovenii au creat problema, ci Rusia şi uneltele sale, banda criminală a lui Smirnov. Mizsei mai bine le-ar spune prietenilor de la Kremlin să retragă Armata 14 din Transnistria aşa cum au promis, fără să se ţină de cuvânt, şi la Conferinţa de la Istanbul, din 1999. Şi să-i spună şi prietenului Smirnov să se întoarcă la Habarovsk, de unde a venit să organizeze rebeliunea nistreană. Aberaţia despre “măsurile energice” pe care Guvernul Moldovei ar trebui să le ia pentru reglementarea problemei transnistrene e menită să pună pe picior de egalitate victima-Moldova cu agresorul-Rusia, să arate opiniei publice europene că ar avea şi moldovenii partea lor de vină. În plus, problema transnistreană se discută instituţional numai în formatul 5 plus 2, şi nu am auzit să se fi luat acolo vreo hotărâre pe care Moldova apoi să nu o respecte, astfel ca apoi să vină unul ca Mizsei să bage sula în coaste moldovenilor ca “să ia măsuri energice”.
Ca un iniţiat în marile afaceri europene, Mizsei mai spune că semnarea acordului de asociere UE-Moldova este condiţionată şi de eliminarea vizelor pentru români. El vinde castraveţi la grădinar, pentru că opoziţia liberală s-a opus din răsputeri acestei măsuri nebuneşti a regimului Voronin încă de când a fost anunţată iar ridicarea vizelor e trecută şi în declaraţia Alianţei. În plus, decizia condiţionării Tratatului de Asociere cu Moldova de eliminarea vizelor pentru români a fost luată mai demult la CAGRE, Consiliul pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe, ce reuneşte şefii diplomaţiilor din ţările UE. Dar nu avem nevoie să aflăm de la Mizsei ceea ce a anunţat presei încă de acum două luni Cristian Diaconescu, ministrul român de Externe, după reuniunea CAGRE.
Mizsei e şi Moş Crăciun, sau mai degrabă “Ded Moroz”. El aduce bani cu sacul moldovenilor. Anunţă vestea bună că UE va împrumuta Moldova după ce şi FMI va da un credit Chişinăului. Dar Mizsei a inventat apa caldă, pentru că ceea ce spune el este o procedură standard. UE nu are instrumentele pentru a măsura performanţele unei ţări pentru a constata dacă aceasta va fi în stare să returneze împrumutul acordat, aşa cum dispune FMI. Acesta este rolul FMI, să evalueze şi apoi să monitorizeze o ţară. Aşa s-a întâmplat, bunăoară şi cu împrumutul de şase miliarde euro pe care UE l-a acordat României numai după ce FMI i-a acordat, la răndul său, un împrumt.
Dar FMI a respins cererea de împrumut a Moldovei din cauza lipsei de performanţe economice şi a corupţiei regimului Voronin. De aceea, Voronin s-a dus la Moscova să se împrumute în condiţii necunoscute de cetăţenii Moldovei, aceia care vor achita împrumutul din bani lor, din taxe şi impozite plătite la buget. Dar nu l-a auzit nimeni pe Mizsei să-i spună lui Voronin că trebuie să facă reforme şi să elimine corupţia pentru a primi credit de la FMI şi apoi de la UE.
Mizsei pur şi simplu s-a dat mare cu împrumutul de la UE pentru a-i impresiona pe liberali, pentru a se da mare şi a-i face pe aceştia să devină mai docili la cereri cum ar fi includerea comuniştilor în coaliţia de guvernământ de la Chişinău. Dar dacă Mizsei crede că moldovenii sunt nişte înapoiaţi de la periferia Europei pe care poate el să-i joace pe degete cum vrea, atunci se înşeală amarnic.
Cum scăpăm de el
Mizsei a fost numit de cei 27 miniştri de externe din ţările UE la propunerea lui Javier Solana. În septembrie se formează o nouă Comisie Europeană. Comisarii Europeni, dar şi Înaltul Reprezentant UE pentru Afaceri Externe, succesorul lui Solana, vor fi aprobaţi de statele membre înainte ca Parlamentul European să aprobe prin vot noua Comisie în ansamblul său.
România trebuie să pună în vedere celui care va dori să fie succesorul lui Solana să numească alt trimis la Chişinău în locul lui Mizsei, dacă vrea să obţină sprijin său pentru numirea în funcţie. La formarea Comisiei nimeni nu va vrea să supere un stat membru, cu atât mai mult pentru o miză aşa de mică precum Mizsei, pentru a nu pierde un sprijin important. De exemplu, de curând a fost la Bucureşti în vizită Franco Frattini, ministrul Italian de Externe. Frattini a avut în trecut atitudini ostile faţă de România, ultima oară chiar la începutul acestui an. De această dată însă, Frattini a fost numai lapte şi miere, iar la conferinţa de presă a lăudat zgomotos România. Probabil că Frattini urmăreşte să obţină sprijinul României pentru o numire în noua Comisie Europeană, fie pentru el însuşi, pentru că a mai ocupat funcţia de comisar european la Afaceri Interne şi Justiţie, fie pentru vreun alt italian.
Noul guvern de la Chişinău poate la rândul său să trimită semnale la Bruxelles în cazul în care este nemulţumit de activitatea lui Mizsei. De asemenea, şi cetăţenii moldoveni, dacă dezaprobă activităţile lui Mizsei pot trimite petiţii pe e-mail miniştrilor europeni de externe, preşedintelui Comisiei Europene Barroso, noului Reprezentant pentru Afaceri Externe al UE, etc. La Bruxelles mesajele pot fi trimise şi în limba română, devenită limbă oficială la UE de la 1.07.2009.
The TIMES: Fetele frumoase din Moldova şi-au ridicat manichiura imaculată în semn de protest faţă de regimul comunist
"Căderea ultimului regim comunist din Europa poate a fost un triumf pentru "scorul electoral", dar reprezintă în acelaşi timp şi un alt succes - cel al teoriei "fetei drăguţe a revoluţiei", notează publicaţia britanică THE TIMES, referindu-se la R. Moldova.
Autorul ţine să precizeze că această teorie a auzit-o de la un prieten din Armenia şi că aceasta constă în faptul că "dacă şi cele mai frumoase femei, deobicei indiferente la problemele politice, au ieşit în stradă", în societate se crează o masă critică de demonstranţi, care cauzează pierderi de încredere pentru regimul de la putere. "Am să-l parafrazez pe Marx şi am să spun că tinerii simt că nu au nimic de pierdut decât doar virginitatea", menţionează acesta.
Publicistul englez spune că alegerile din Moldova s-au repetat, după ce în aprilie s-au descoperit discrepanţe mari între aşteptările oamenilor şi rezultatul voturilor. Aceasta a dus peste 10 000 oameni în stradă pentru a protesta împotriva regimului comunist. "Una dintre iniţiatoarele protestului paşnic din 6 aprilie este Natalia Morari, o tânără acitvă, dar şi atractivă. Frumoasă şi singură nu este destul - e nevoie de perseverenţă, minte şi curaj. Natalia şi-a luat riscul asupra sa pentru a lupta împotriva regimului şi a fost constant sub supravegherea autorităţilor de la Chişinău, care au ameninţat-o că o vor învinui de evenimentele de la 7 aprilie 2009, chiar dacă aceasta nu a fost prezentă acolo şi a condamnat violenţele ulterioare", scrie ziarul în ediţia sa electronică.
Forţele de opoziţie de la Chişinău s-au solidarizat cu protestele paşnice, şi ca urmare, au boicotat alegerea preşedintelui, ducând Moldova la noi alegeri parlamentare.
"Teoria este întâlnită şi în alte foste state sovietice, spre exemplu Ucraina, unde minerii de la Doneţk care au pornit spre Kiev pentru a susţine regimul vechi, nu aveau nimic în comun cu studenţii susţinători ai Iuliei Timoşenko", aminteşte autorul argumentându-şi teoria.
"Şi care este simbolul revoluţiei pro-vestice din Georgia, dacă nu o imagine romantică de devotament pentru frumos!?
Poate nu o cred cei de la Londra, dar aici este implicată şi alura Bruxellelului, care inspiră tinerii democraţi din fostele republici sovietice. Uniunea Europeană este cea care îi ademeneşte cu o imagine a unei vieţi mai bune, fapt ce explică de ce într-un final Kremlinul va pierde în concursul politic al frumuseţii.
Deşi Rusia încercat să promoveze cultul de frumuseţe ideologică, Moldova rămâne imună la schimbările democratice, atâta timp cât femeile frumoase vor rămâne indiferente la problemele politice. Dar, Dostoievski spunea că frumuseţea va salva lumea, deci, istoria s-ar putea să fie de partea lor".
Spre finalul articolului, autorul ţine să facă şi unele concluzii, scriind că "apetitul femeilor pentru haine delicate, parfumuri scumpe, restaurante fancy şi vacanţe exotice face din acestea femei capitaliste instinctive ale pieţii. Teoriticienii politici insistă că democraţia este cel mai bun mod pentru a apăra aceste libertăţi, astfel că urmează ca mai devreme sau mai târziu, acestea să-şi ridice manichiura imaculată în semn de protest faţă de regim".
"Fetele frumoase au fost în acţiune în timpul alegerilor din Moldova, dar acum, făc ceea ce ştiu cel mai bine - hoinăresc în continuare în căutarea lucrurilor la modă pe largile bulevarde din Chişinău, în soarele necruţător de vară". "Treaba lor a fost făcută", conchide autorul britanic în ediţia THE TIMES din 10 august 2009.
Autorul ţine să precizeze că această teorie a auzit-o de la un prieten din Armenia şi că aceasta constă în faptul că "dacă şi cele mai frumoase femei, deobicei indiferente la problemele politice, au ieşit în stradă", în societate se crează o masă critică de demonstranţi, care cauzează pierderi de încredere pentru regimul de la putere. "Am să-l parafrazez pe Marx şi am să spun că tinerii simt că nu au nimic de pierdut decât doar virginitatea", menţionează acesta.
Publicistul englez spune că alegerile din Moldova s-au repetat, după ce în aprilie s-au descoperit discrepanţe mari între aşteptările oamenilor şi rezultatul voturilor. Aceasta a dus peste 10 000 oameni în stradă pentru a protesta împotriva regimului comunist. "Una dintre iniţiatoarele protestului paşnic din 6 aprilie este Natalia Morari, o tânără acitvă, dar şi atractivă. Frumoasă şi singură nu este destul - e nevoie de perseverenţă, minte şi curaj. Natalia şi-a luat riscul asupra sa pentru a lupta împotriva regimului şi a fost constant sub supravegherea autorităţilor de la Chişinău, care au ameninţat-o că o vor învinui de evenimentele de la 7 aprilie 2009, chiar dacă aceasta nu a fost prezentă acolo şi a condamnat violenţele ulterioare", scrie ziarul în ediţia sa electronică.
Forţele de opoziţie de la Chişinău s-au solidarizat cu protestele paşnice, şi ca urmare, au boicotat alegerea preşedintelui, ducând Moldova la noi alegeri parlamentare.
"Teoria este întâlnită şi în alte foste state sovietice, spre exemplu Ucraina, unde minerii de la Doneţk care au pornit spre Kiev pentru a susţine regimul vechi, nu aveau nimic în comun cu studenţii susţinători ai Iuliei Timoşenko", aminteşte autorul argumentându-şi teoria.
"Şi care este simbolul revoluţiei pro-vestice din Georgia, dacă nu o imagine romantică de devotament pentru frumos!?
Poate nu o cred cei de la Londra, dar aici este implicată şi alura Bruxellelului, care inspiră tinerii democraţi din fostele republici sovietice. Uniunea Europeană este cea care îi ademeneşte cu o imagine a unei vieţi mai bune, fapt ce explică de ce într-un final Kremlinul va pierde în concursul politic al frumuseţii.
Deşi Rusia încercat să promoveze cultul de frumuseţe ideologică, Moldova rămâne imună la schimbările democratice, atâta timp cât femeile frumoase vor rămâne indiferente la problemele politice. Dar, Dostoievski spunea că frumuseţea va salva lumea, deci, istoria s-ar putea să fie de partea lor".
Spre finalul articolului, autorul ţine să facă şi unele concluzii, scriind că "apetitul femeilor pentru haine delicate, parfumuri scumpe, restaurante fancy şi vacanţe exotice face din acestea femei capitaliste instinctive ale pieţii. Teoriticienii politici insistă că democraţia este cel mai bun mod pentru a apăra aceste libertăţi, astfel că urmează ca mai devreme sau mai târziu, acestea să-şi ridice manichiura imaculată în semn de protest faţă de regim".
"Fetele frumoase au fost în acţiune în timpul alegerilor din Moldova, dar acum, făc ceea ce ştiu cel mai bine - hoinăresc în continuare în căutarea lucrurilor la modă pe largile bulevarde din Chişinău, în soarele necruţător de vară". "Treaba lor a fost făcută", conchide autorul britanic în ediţia THE TIMES din 10 august 2009.
вторник, 11 августа 2009 г.
The Independent: Putem spera că recentele alegeri din Moldova vor rupe definitiv legăturile cu trecutul sovietic al Europei
"Ideea că ultimul partid comunist din Europa a fost dat jos de la putere la data de 29 iulie 2009 în Republica Moldova este una prematură", notează Luke March, corespondent al ziarului britanic "The Independent". Ziaristul îşi argumentează ipoteza prin faptul că "Partidul Comuniştilor rămâne cel mai consolidat partid din parlament, cu aproape 50% din voturile cetăţenilor".
"Blocarea activităţii parlamentului, polarizare şi chiar repetarea alegerilor în Moldova nu este un subiect de neimaginat", notează acelaşi March, lector superior la Universitatea din Edinburgh.
Autorul ţine să amintească cititorilor "The Independent" că Partidul Comuniştilor din R. Moldova nu a fost un partid important în perioada 1990-2001, Moldova devenind cel mai sărac stat în urma guvernării "aşa-zişilor democraţi" din perioada anilor '90.
"Comunitatea internaţională a văzut alegerile din Moldova ca fiind mai mult sau mai puţin corecte şi libere, deşi comuniştii au luat peste 45% ultima dată - un record electoral la care partidele din Marea Britanie pot doar visa", ţine să precizeze corespondentul "The Independent".
"Scriu aceste rânduri nu prentru a idealiza Partidul Comuniştilor, care are tendinţe autoritare, dar pentru că ei reprezintă unul dintre cele mai competente guverne din istoria R. Moldova, care deseori "au făcut avansuri Europei” (deseori neîmpărtăşite)".
În încheierea ştirii despre R. Moldova, autorul se arată optimist şi scrie că "putem spera că recentele alegeri din Moldova vor rupe definitiv legăturile cu trecutul sovietic".
Totodată, acesta se arată sigur că după recentele experienţe ale "revoluţiilor" din Ucraina şi Georgia, liderii moldoveni sunt nevoiţi să fie mult mai competenţi şi mult mai pregătiţi decât predecesorii lor post-sovietici.
"Blocarea activităţii parlamentului, polarizare şi chiar repetarea alegerilor în Moldova nu este un subiect de neimaginat", notează acelaşi March, lector superior la Universitatea din Edinburgh.
Autorul ţine să amintească cititorilor "The Independent" că Partidul Comuniştilor din R. Moldova nu a fost un partid important în perioada 1990-2001, Moldova devenind cel mai sărac stat în urma guvernării "aşa-zişilor democraţi" din perioada anilor '90.
"Comunitatea internaţională a văzut alegerile din Moldova ca fiind mai mult sau mai puţin corecte şi libere, deşi comuniştii au luat peste 45% ultima dată - un record electoral la care partidele din Marea Britanie pot doar visa", ţine să precizeze corespondentul "The Independent".
"Scriu aceste rânduri nu prentru a idealiza Partidul Comuniştilor, care are tendinţe autoritare, dar pentru că ei reprezintă unul dintre cele mai competente guverne din istoria R. Moldova, care deseori "au făcut avansuri Europei” (deseori neîmpărtăşite)".
În încheierea ştirii despre R. Moldova, autorul se arată optimist şi scrie că "putem spera că recentele alegeri din Moldova vor rupe definitiv legăturile cu trecutul sovietic".
Totodată, acesta se arată sigur că după recentele experienţe ale "revoluţiilor" din Ucraina şi Georgia, liderii moldoveni sunt nevoiţi să fie mult mai competenţi şi mult mai pregătiţi decât predecesorii lor post-sovietici.
понедельник, 10 августа 2009 г.
Veaceslav Ioniţă: Suntem aproape de catastrofă
10 August 2009, 11:52
Imedia: Cum apreciaţi situaţia actuală din economie?
Veaceslav Ioniţă: Suntem aproape de catastrofă. Ramurile care cat de cat s-au dezvoltat in ultimii ani, sunt acum in colaps. Industria construcţiilor este moartă, spaţiul locativ nu se vinde, la fel şi spaţiile industriale. Transporturile nicidecum nu-şi pot reveni din şoc. Cateva mii de TIR-uri stau fără lucru, iar transportul feroviar a scăzut inimaginabil, de cel puţin şapte ori. In sfârşit, comerţul cu amănuntul este in scădere.
Mai nou, din cei peste 600 mii de angajaţi pe care ii are Republica Moldova, peste 50 de mii sunt in şomaj ascuns – fie sunt in concediu, fie au zile de muncă scurtate. Nu m-aş mira dacă la sfârşitul anului, uşor-uşor vom depăşi cifra de 100 de mii de şomeri.
Imedia: Care sunt perspectivele pentru economia Republicii Moldova, reieşind din
contextul regional, dar şi pe fundalul turbulenţelor interne?
Veaceslav Ioniţă: Există două scenarii de dezvoltare. Primul – comuniştii vor boicota alegerile Preşedintelui, vom avea un preşedinte in exerciţiu, chiar dacă nu se ştie ce statut va avea el, un Parlament funcţional şi un Guvern provizoriu. Moldova va traversa in acest caz o perioadă foarte neagră in istoria sa. Chiar dacă pe termen lung am avea de câştigat din acest scenariu, pe termen scurt ne vom confrunta cu o catastrofă, nu mă tem să spun acest cuvant. In primul rand vor fi afectate plăţile salariale. Acum, deja se consumă banii prevăzuţi pentru septembrie-octombrie. Un al doilea scenariu – este probabil, dar nu atat de clar – e că va fi un guvern de coaliţie democrată şi vom avea control pe toate segmentele de conducere: Preşedinţie, Parlament, Guvern. In acest caz, Republica Moldova ar putea beneficia de un suport financiar enorm din străinătate. Vedem echilibrarea şocurilor prin asistenţa bugetară, pentru a nu permite un deficit de 5-6 mld de lei, asigurarea plăţilor sociale, iar pe segmentul de investiţii, derularea unor
proiecte de investiţii in infrastructură la nivel local.
In acest an, însă, indiferent de scenarii, fără o descreştere economică de 10% nu vom scăpa. Şi asta in cel mai bun caz. Puterea de cumpărare va scădea şi mai mult – cu 30-40%.
Imedia: Ce ar trebui să conţină un plan anticriză asupra căruia să se concentreze noul Parlament şi următorul Guvern?
Veaceslav Ioniţă: Prima soluţia anticriză este instaurarea unei guvernări democratice care ar avea acces la mai multe instrumente financiare externe.
Personal, încă inainte de lansarea in campania electorală, am elaborat cu asociaţiile de business 14 propuneri anticriză. Le-am propus fostului Guvern care le-a ignorat. Noul Guvern sper că le va implementa. Am propune creditul fiscal – o parte din impozitele sociale să fie achitate in decurs de trei ani, cu precizarea că va fi foarte clar şi transparent: cui, cat, cum şi de ce se ofere aceste facilităţi.
De asemenea, achitarea tuturor obligaţiunilor guvernamentale. Guvernul nu-şi achită acum facturile faţă de agenţii economici, nu restituie TVA, ba din contra, obligă companiile să plătească impozitele in avans. Nu se iau măsuri anticriză, ci măsuri de provocare a crizei.
Repet, avem nevoie de suport financiar extern, dar acesta nu va veni atat timp cat actuala guvernare se va menţine. Nu este grav atunci cand n-ai bani, e grav cand nimeni nu vrea să-ţi imprumute bani.
Imedia: S-a declarat că se poartă negocieri cu China şi Federaţia Rusă privind
contractarea unor imprumuturi externe importante, pe fondul suspendării relaţiilor cu Fondul Monetar Internaţional. Cum apreciaţi posibilitatea contractării acestor credite?
Veaceslav Ioniţă: Nici nu este vorba de politică economică externă, este pur şi simplu
propagandă electorală. In ceea ce ţine de Rusia, nu cunosc in amănunte detaliile, dar in ce priveşte China, pot să vă spun despre ce este vorba. In electorala trecută, nişte domni dintr-un partid care nu a trecut alegerile au făcut, in opinia mea, o glumă, spunand că ei au negociat un credit de 1 mld dolari din partea Chinei. Accentuez, un partid care nici nu era la guvernare. Am ras atunci, că tocmai eram in preajma lui 1 aprilie.
Mai tarziu s-a apropiat de mine unul din aceşti domni care mi-a spus: uite, situaţia chiar e gravă in ţară, dacă Dodon (Igor Dodon - ministrul Economiei – Imedia) se interesează ce-i cu miliardul acela de dolari. Deci o glumă s-a transformat intr-o afirmaţie care nu are nimic in comun cu realitatea.
Cat priveşte creditul rus – este un credit tehnic, nu resurse financiare, ci mărfuri şi bunuri din Federaţia Rusă. Ştiind nivelul corupţiei din Moldova mă tem să-mi imaginez ce bunuri şi la ce preţ vom primi in contul acestor 500 milioane de dolari.
Imedia: Veţi accepta să valorificaţi mandatul de deputat sau veţi opta pentru o funcţie in Executiv, in blocul economic al Guvernului, de exemplu?
Veaceslav Ioniţă: Dorinţa mea fermă este ca ţara această să iasă din mizeria in care se află. Cum şi unde imi voi realiza această dorinţă nu este clar, deocamdată. Sunt pregătit pentru lucrul fie intr-o comisie parlamentară, mi-aşi dori in comisia buget şi finanţe, fie in Executiv, in condiţiile in care PLDM şi partenerii săi de coaliţie vor decide să-şi asume responsabilitatea pentru guvernare.
In cazul in care voi avea dreptul la iniţiativă legislativă, iată care vor fi priorităţile: schimbarea legii finanţelor publice locale, in sensul unei mai mari autonomii financiare locale; crearea unei agenţii de investiţii naţionale, care să administreze in mod transparent investiţiile publice; introducerea cotei unice pe venit şi anularea dreptului birocraţilor de a-şi însuşi dreptul de mjudecător.
Interviu realizat de Imedia.
Imedia: Cum apreciaţi situaţia actuală din economie?
Veaceslav Ioniţă: Suntem aproape de catastrofă. Ramurile care cat de cat s-au dezvoltat in ultimii ani, sunt acum in colaps. Industria construcţiilor este moartă, spaţiul locativ nu se vinde, la fel şi spaţiile industriale. Transporturile nicidecum nu-şi pot reveni din şoc. Cateva mii de TIR-uri stau fără lucru, iar transportul feroviar a scăzut inimaginabil, de cel puţin şapte ori. In sfârşit, comerţul cu amănuntul este in scădere.
Mai nou, din cei peste 600 mii de angajaţi pe care ii are Republica Moldova, peste 50 de mii sunt in şomaj ascuns – fie sunt in concediu, fie au zile de muncă scurtate. Nu m-aş mira dacă la sfârşitul anului, uşor-uşor vom depăşi cifra de 100 de mii de şomeri.
Imedia: Care sunt perspectivele pentru economia Republicii Moldova, reieşind din
contextul regional, dar şi pe fundalul turbulenţelor interne?
Veaceslav Ioniţă: Există două scenarii de dezvoltare. Primul – comuniştii vor boicota alegerile Preşedintelui, vom avea un preşedinte in exerciţiu, chiar dacă nu se ştie ce statut va avea el, un Parlament funcţional şi un Guvern provizoriu. Moldova va traversa in acest caz o perioadă foarte neagră in istoria sa. Chiar dacă pe termen lung am avea de câştigat din acest scenariu, pe termen scurt ne vom confrunta cu o catastrofă, nu mă tem să spun acest cuvant. In primul rand vor fi afectate plăţile salariale. Acum, deja se consumă banii prevăzuţi pentru septembrie-octombrie. Un al doilea scenariu – este probabil, dar nu atat de clar – e că va fi un guvern de coaliţie democrată şi vom avea control pe toate segmentele de conducere: Preşedinţie, Parlament, Guvern. In acest caz, Republica Moldova ar putea beneficia de un suport financiar enorm din străinătate. Vedem echilibrarea şocurilor prin asistenţa bugetară, pentru a nu permite un deficit de 5-6 mld de lei, asigurarea plăţilor sociale, iar pe segmentul de investiţii, derularea unor
proiecte de investiţii in infrastructură la nivel local.
In acest an, însă, indiferent de scenarii, fără o descreştere economică de 10% nu vom scăpa. Şi asta in cel mai bun caz. Puterea de cumpărare va scădea şi mai mult – cu 30-40%.
Imedia: Ce ar trebui să conţină un plan anticriză asupra căruia să se concentreze noul Parlament şi următorul Guvern?
Veaceslav Ioniţă: Prima soluţia anticriză este instaurarea unei guvernări democratice care ar avea acces la mai multe instrumente financiare externe.
Personal, încă inainte de lansarea in campania electorală, am elaborat cu asociaţiile de business 14 propuneri anticriză. Le-am propus fostului Guvern care le-a ignorat. Noul Guvern sper că le va implementa. Am propune creditul fiscal – o parte din impozitele sociale să fie achitate in decurs de trei ani, cu precizarea că va fi foarte clar şi transparent: cui, cat, cum şi de ce se ofere aceste facilităţi.
De asemenea, achitarea tuturor obligaţiunilor guvernamentale. Guvernul nu-şi achită acum facturile faţă de agenţii economici, nu restituie TVA, ba din contra, obligă companiile să plătească impozitele in avans. Nu se iau măsuri anticriză, ci măsuri de provocare a crizei.
Repet, avem nevoie de suport financiar extern, dar acesta nu va veni atat timp cat actuala guvernare se va menţine. Nu este grav atunci cand n-ai bani, e grav cand nimeni nu vrea să-ţi imprumute bani.
Imedia: S-a declarat că se poartă negocieri cu China şi Federaţia Rusă privind
contractarea unor imprumuturi externe importante, pe fondul suspendării relaţiilor cu Fondul Monetar Internaţional. Cum apreciaţi posibilitatea contractării acestor credite?
Veaceslav Ioniţă: Nici nu este vorba de politică economică externă, este pur şi simplu
propagandă electorală. In ceea ce ţine de Rusia, nu cunosc in amănunte detaliile, dar in ce priveşte China, pot să vă spun despre ce este vorba. In electorala trecută, nişte domni dintr-un partid care nu a trecut alegerile au făcut, in opinia mea, o glumă, spunand că ei au negociat un credit de 1 mld dolari din partea Chinei. Accentuez, un partid care nici nu era la guvernare. Am ras atunci, că tocmai eram in preajma lui 1 aprilie.
Mai tarziu s-a apropiat de mine unul din aceşti domni care mi-a spus: uite, situaţia chiar e gravă in ţară, dacă Dodon (Igor Dodon - ministrul Economiei – Imedia) se interesează ce-i cu miliardul acela de dolari. Deci o glumă s-a transformat intr-o afirmaţie care nu are nimic in comun cu realitatea.
Cat priveşte creditul rus – este un credit tehnic, nu resurse financiare, ci mărfuri şi bunuri din Federaţia Rusă. Ştiind nivelul corupţiei din Moldova mă tem să-mi imaginez ce bunuri şi la ce preţ vom primi in contul acestor 500 milioane de dolari.
Imedia: Veţi accepta să valorificaţi mandatul de deputat sau veţi opta pentru o funcţie in Executiv, in blocul economic al Guvernului, de exemplu?
Veaceslav Ioniţă: Dorinţa mea fermă este ca ţara această să iasă din mizeria in care se află. Cum şi unde imi voi realiza această dorinţă nu este clar, deocamdată. Sunt pregătit pentru lucrul fie intr-o comisie parlamentară, mi-aşi dori in comisia buget şi finanţe, fie in Executiv, in condiţiile in care PLDM şi partenerii săi de coaliţie vor decide să-şi asume responsabilitatea pentru guvernare.
In cazul in care voi avea dreptul la iniţiativă legislativă, iată care vor fi priorităţile: schimbarea legii finanţelor publice locale, in sensul unei mai mari autonomii financiare locale; crearea unei agenţii de investiţii naţionale, care să administreze in mod transparent investiţiile publice; introducerea cotei unice pe venit şi anularea dreptului birocraţilor de a-şi însuşi dreptul de mjudecător.
Interviu realizat de Imedia.
Le Monde: Pentru tinerii moldoveni, Romania nu este occidentul, dar este un prim pas spre libertate
Din mica sa camera a unui complex studentesc din Bucuresti, Andrei Babcinetchi vede un teren de sport betonat. Nu este occidentul la care viseaza tanarul moldovean, dar este un prim pas: sederea in Romania este un traseu obligatoriu pentru cei din tara sa, care vor sa emigreze in Vest. Asa incep jurnalistii de la cotidianul francez Le Monde un articol dedicat situatiei cetatenilor din Republica Moldova care au trecut granita si traiesc in Romania.
"Sunt inscris la Academia de studii economice", explica studentul. "In doi ani, imi voi lua diploma si vreau sa-mi continui studiile in Europa de Vest. Daca as fi ramas in Moldova, n-as fi avut nicio sansa. Romania este in Uniunea Europeana si diploma pe care o voi obtine la Bucuresti va fi recunoscuta in toate tarile membre. Nu vrem sa fim izolati de restul lumii. Si noi facem parte din UE", marturiseste Andrei Babcinetchi pentru Le Monde.
La fel ca Andrei, zeci de mii de tineri moldoveni au venit in Romania la studii, impinsi de dorinta de a pleca in Europa. Toti cer pasaport romanesc, considerat ca fiind cheia pentru spatiul Schengen. Moldova este un fost teritoriu roman, anexat de Uniunea sovietica dupa al doilea razboi mondial. Doua treimi din cei 4 milioane de moldoveni sunt vorbitori de limba romana, iar cealalta treime, de limba rusa, scriu jurnalistii francezi. Stat independent dupa prabusirea URSS in 1991, Moldova a intrat intr-o criza economica tot mai accentuata, dupa ce Partidul Comunist a preluat puterea. Integrarea in UE a Romaniei, in 2007, a transformat Bucurestiul intr-o tinta foarte atractiva pentru tanara generatie de moldoveni care vorbesc romaneste. "Moldova nu este pregatita sa intre in UE", a declarat pentru Le Monde sociologul Dan Dungaciu. "Acesti tineri vor sa se integreze in Uniune individual. Cheia pentru ei este nationalitatea romana".
Pe 14 aprilie, presedintele Traian Basescu s-a adresat Parlamentului pentru a sustine cauza Moldovei. "Nu putem sa acceptam ca noua generatie de moldoveni sa nu poata sa-si faca studiile in Romania sau in alte state europene", a declarat el. De la acest apel, aproximativ 800.000 de cereri de pasaport au fost depuse la consulatul romanesc de la Chisinau, scrie Le Monde.
Noua politica a Bucurestiului "invenineaza", insa, relatiile dintre cele doua state. Tensiunile dintre Romania si Moldova au atins punctul critic dupa alegerile legislative din 5 aprilie. Manifestantii au luat cu asalt strazile din Chisinau, unde tinerii au pus foc in cladirea Parlamentului. Opozitia democrata si pro-europeana a contestat victoria comunistilor, condusi de presedintele Vladimir Voronin, apropiat de Rusia.
O victorie a opozitiei anti-comuniste la alegerile anticipate din 29 iulie ar trebui sa calmeze relatiile dintre cele doua tari. Studentii moldoveni din Romania, una dintre sursele cele mai puternice ale schimbarilor care au loc la Chisinau, se bucura astazi de victoria lor: "Putem in sfarsit sa vorbim serios de o integrare in Uniunea Europeana", spune Andrei Babtcinetchi. "Am prins foarte repede gustul libertatii".
"Sunt inscris la Academia de studii economice", explica studentul. "In doi ani, imi voi lua diploma si vreau sa-mi continui studiile in Europa de Vest. Daca as fi ramas in Moldova, n-as fi avut nicio sansa. Romania este in Uniunea Europeana si diploma pe care o voi obtine la Bucuresti va fi recunoscuta in toate tarile membre. Nu vrem sa fim izolati de restul lumii. Si noi facem parte din UE", marturiseste Andrei Babcinetchi pentru Le Monde.
La fel ca Andrei, zeci de mii de tineri moldoveni au venit in Romania la studii, impinsi de dorinta de a pleca in Europa. Toti cer pasaport romanesc, considerat ca fiind cheia pentru spatiul Schengen. Moldova este un fost teritoriu roman, anexat de Uniunea sovietica dupa al doilea razboi mondial. Doua treimi din cei 4 milioane de moldoveni sunt vorbitori de limba romana, iar cealalta treime, de limba rusa, scriu jurnalistii francezi. Stat independent dupa prabusirea URSS in 1991, Moldova a intrat intr-o criza economica tot mai accentuata, dupa ce Partidul Comunist a preluat puterea. Integrarea in UE a Romaniei, in 2007, a transformat Bucurestiul intr-o tinta foarte atractiva pentru tanara generatie de moldoveni care vorbesc romaneste. "Moldova nu este pregatita sa intre in UE", a declarat pentru Le Monde sociologul Dan Dungaciu. "Acesti tineri vor sa se integreze in Uniune individual. Cheia pentru ei este nationalitatea romana".
Pe 14 aprilie, presedintele Traian Basescu s-a adresat Parlamentului pentru a sustine cauza Moldovei. "Nu putem sa acceptam ca noua generatie de moldoveni sa nu poata sa-si faca studiile in Romania sau in alte state europene", a declarat el. De la acest apel, aproximativ 800.000 de cereri de pasaport au fost depuse la consulatul romanesc de la Chisinau, scrie Le Monde.
Noua politica a Bucurestiului "invenineaza", insa, relatiile dintre cele doua state. Tensiunile dintre Romania si Moldova au atins punctul critic dupa alegerile legislative din 5 aprilie. Manifestantii au luat cu asalt strazile din Chisinau, unde tinerii au pus foc in cladirea Parlamentului. Opozitia democrata si pro-europeana a contestat victoria comunistilor, condusi de presedintele Vladimir Voronin, apropiat de Rusia.
O victorie a opozitiei anti-comuniste la alegerile anticipate din 29 iulie ar trebui sa calmeze relatiile dintre cele doua tari. Studentii moldoveni din Romania, una dintre sursele cele mai puternice ale schimbarilor care au loc la Chisinau, se bucura astazi de victoria lor: "Putem in sfarsit sa vorbim serios de o integrare in Uniunea Europeana", spune Andrei Babtcinetchi. "Am prins foarte repede gustul libertatii".
среда, 5 августа 2009 г.
Подписаться на:
Сообщения (Atom)
